So what,sir?

Ce competențe ai?

Dacă nu mă ruga Sofia, nu aș fi acceptat în veci,deși eram pe cale să o refuz la început. O aștept pe fata respectivă, la mine în birou și mă uit pe laptop, cu cana de cafea alături. Sofia a zis că i-a trimis mesaj și că o să vină fără să întarzie. Oare? Cred că au trecut douăzeci de minute și ea tot nu apare. Dacă nu vine, am scăpat de o grijă, nu am decat să mă bucur.

 Îmi arunc privirea pe telefon căci primesc un mesaj și mă uit spre ușă, cand aud un ciocănit slab : 

-Intră. 

Tun precum un rege și nici măcar nu o privesc pe fata care își face apariția timidă, din spatele ușii. O aud cum o închide și mă întreb de ce nu se apropie, dar nu am de gand să o invit, sau poate că da : 

-Ia loc, te rog. Tu ești,Ella,nu? 

A trebuit să consult foaia pe care i-am scris numele, dar nu cred că a observat că am uitat cum o cheamă.

 Ella se apropie cu teamă și abia dacă vorbeste : 

-Da, eu sunt, domnule. 

Îmi răspunde într-un final și îmi trec limba peste buze, tare bună mai este cafeaua astăzi. Ar trebui să o trimit tot pe Colette să-mi aducă, data viitoare, că restul nu se pricep : 

-Și, ce competențe ai? Cred că știi că nu te pot angaja, doar fiindcă o cunosti pe Sofia, corect? 

-Am studii superioare, doar că trec printr-o situație dificilă și am nevoie de un loc de muncă. 

-Pot să te întreb, cum ai stat în facultate? Pare că o duci rău cu banii. 

Mă uit la fată în cele din urmă și remarc fără să vreau că are ochii verzi și că părul ei este șaten, prins într-o coadă la spate. Încerc să nu o privesc insistent și ea îmi prinde privirea un moment, dar nu menține contactul vizual : 

-E un subiect delicat. 

-Serios? Cat de delicat, pot să întreb? 

-Părintii mei au murit într-un accident de mașină. 

Îmi zice pe un ton stins, iar eu mă opresc din a o interoga și mă îndrept de spate, pe scaun: 

-Nu am știut. 

-Nu aveati de unde. Familia Sofiei m-a ajutat, de aceea ne știm bine. Vreau să spun că m-au sprijinit, dar am avut și bursa. 

-Singurul post pe care ți-l pot oferi, este unul dificil. Te riști să încerci totuși? 

-Da, nu am de ce să mă tem. De aceea sunt aici. Mă voi strădui din greu, domnule ... 

-Liam. spun cand ea tace din gură și mă ridic de la birou, după care întind mana spre aceasta, deși trebuia să o fac mult mai devreme.

 Ella îmi prinde mâna în treacăt și abia dacă se uită la mine : 

-Domnule Liam, mă voi strădui din greu. 

-Vei lucra în mare cu mine. Sunt un om greu de mulțumit. Poate ne vom înțelege pe parcurs. 

-De cand încep? 

Mă întreabă curioasă și eu zambesc pus pe fapte mari: 

-Din momentul acesta, ce spui? 

Îi testez reacția pus pe sotii, mai sunt așa uneori, nu pot controla impulsul acesta și Ella se uită spre mine uimită : 

-Vorbiti serios?  se bâlbaie fără să dorească, iar eu mă abțin să nu râd și mă aplec peste birou periculos : 

-Era o glumă . De maine. 

Am vrut doar să mă privească mai mult. 

A picat în plasă. 

Ce fată stranie. 

Nu vreau să aflu altele despre ea. 

Ajunge. 

-Poți pleca. Te aștept la muncă, am nevoie de punctualitate, ne-am înțeles? 

-Da,domnule, o să țin minte. 

Pare mai sigură pe ea și mai arunc o ultimă privire spre Ella, de data aceasta îi scanez ținuta cu privirea, înainte să iasă din birou. Ce pot să spun? Are o ținută potrivită pentru întalnirea cu mine.

Mâine este marea zi pentru ea.