So what,sir?

Ochii tăi și buzele mele

Trebuie să o văd pe Ella. De cand Ethan a prins-o de mană și nu știu ce i-a spus, nu mă pot gandi decat la ea și la nimic altceva. Știu că este tarziu, știu că sunt obosit, știu că voi deranja lumea, dar nu pot să dorm și nici să am liniste, dacă nu o văd. 

Sunt la casa Sofiei, în fața usii mai precis, întrebandu-mă dacă ar trebui să mai ciocăn sau nu. Nu am pe unde să intru, dar o pot suna pe Sofia, să-mi deschidă ea. ȘI DUPĂ CE? ÎI SPUN CĂ AM VENIT LA ELLA, NOAPTEA AȘA? 

Vreau să mă risc, să-mi fac simțită prezența, dar cand ating ușa, se deschide singură. SE PARE CĂ NU A FOST ÎNCHISĂ DE NIMENI. Intru în casă, fără să mai pierd vremea și observ o pereche de adidasi la intrare, de bărbati. PE CARE I-AM VĂZUT LA O SINGURĂ PERSOANĂ, ACELA FIIND ETHAN. 

Încerc să nu trantesc ușa, după care fac un pas, dorind să scanez zona mai întai. Nu este nimeni la parter. Cred că părintii ei sunt plecati. 

DAR LA CINE ESTE ETHAN? 

Vreau să urc pe scări, dar nu apuc să înaintez și să o caut pe ELLA, oricum nu știu unde o pot găsi, fiindcă dau cu privirea de SOFIA care se află doar într-o cămasă de noapte subtire : 

-LIAM?! 

Se clatină ea pe picioare de parcă sunt o fantomă și zambesc jenat, fără să știu ce să spun : 

-Bună, Sofia. Am vrut să te sun, dar nu am telefonul la mine. Ușa era deschisă, așa că am intrat. 

-CE FACI AICI, LA ORA ACEASTA? 

Se apropie Sofia de mine, se pare că nu este machiată și mă holbez la ea fără să mă pricep la minciuni : 

-Am vrut să stau cu tine, să-ti spun ce mă apasă. Nu pot să dorm, nu am știut la cine să apelez. 

Joc eu teatru, chiar mă prefac în fața ei că voi începe să plang și Sofia mă ia în brate în următorul moment. Cum sunt aproape de ea, cum îi inspir mirosul, se pare că nu este doar parfumul ei. CRED CĂ ETHAN A ATINS-O DIN NOU, PE EA ȘI NU PE ELLA, 

DAR UNDE ESTE EL ACUM TOTUSI? 

-De ce nu mi-ai zis mai devreme? 

Mă întreabă Sofia îngrijorată și ridic din umeri nevinovat. Mă prinde de mană și mă conduce spre camera ei, dar mă împiedic intenționat și cad în secunda următoare din picioare, TOT CU INTENȚIE : 

-LIAM?! VREI SĂ MĂ SPERII SAU CE? TE POTI OPRI?! 

Ating covorul de pe coridor cu mana și mă întreb dacă m-am rănit cu adevărat sau nu : 

-Sofia, îmi poti face niste ceai te rog ?

-Întai să te ridici! Vrei să te visez la noapte? Nu mai face asta! 

Mă ajută ea, deși nu este nevoie, mă cam doare piciorul nitel și mă forțez să merg normal : 

-Scuze, nu știu ce tot am. 

-Liam, dacă îți este greu, spune doar. 

-Îmi este, SOFIA. CREZI CĂ VIAȚA MEA ESTE USOARĂ? DAR NU POT SĂ MĂ PLANG, EU MEREU SUNT ȘEFUL SIGUR PE EL ȘI CAPABIL DE TOATE. 

-Păreai în regulă cand am vorbit. Ce s-a schimbat? 

-Poate nu mă cunosti atat de bine, totusi. 

-Liam, nu îmi frange inima. Te las în cameră și cobor să-ti fac niste ceai. BINE? 

-Multumesc pentru grijă, SOFIA. 

Îi spun, dar înainte să deschidă ușa de la cameră, se opreste brusc și mă ține pe loc  : 

-DE FAPT, ÎN CAMERĂ NU ESTE ORDINE, TE DUC ÎN ALTĂ PARTE.