So what,sir?

Îmi pasă

Nu am reușit să mă explic în fața Ellei. Nu am mai dat de ea. Nu cred că dorea să mă vadă. Ne-am întors la muncă, dar nu mi-am adunat curajul să deschid acel subiect. Maine ar trebui să se prezinte drept iubita mea, dar nu știu dacă o să mai vrea. Trebuie totusi să-i aduc aminte, nici nu știu ce rochie să-i cumpăr, nu știu cum să o împac, mă întreb ce crede despre mine, CĂCI NU SUNT UN MINCINOS. 

Eu nu am mințit-o pe fata aceasta, nu am avut acea intenție, să o duc frumușel cu vorba,până cand îmi pică în plasă. EU CHIAR ȚIN LA ELLA. ATAT DE MULT. ÎNCAT MĂ TEM CĂ O IUBESC. ORI CĂ VOI AJUNGE SĂ O IUBESC. ȘI MI-E FRICĂ LA CULME. 

Scap din mană pixul în clipa în care intră în birou și mă uit spre Ella cum se apropie de mine. Încerc să mă port normal și beau apă fără să mă abtin : 

-Am terminat cu sarcina pe care mi-ati dat-o. 

Îmi întinde Ella tableta și mă holbez la mana ei, fără să o ating. Mă ridic de pe scaun, iar Ella se dă un pas în spate. Vreau să ocolesc biroul și să mă postez în fața ei, însă doar mă aplec peste birou, căci știu că o să dispară din nou dacă nu sunt atent la comportament : 

-Mă voi uita mai încolo.Trebuie să vorbim. 

Ella pune tableta pe birou și ia loc în următoarea secundă, fără să-mi susțină privirea și înghit în sec. Îmi vine să sar peste birou, să o prind de maini și să-i mărturisesc faptul că o iubesc. DAR NU M-AR CREDE. 

-Despre ce domnule? 

Mă întreabă Ella formal, aruncand o privire în direcția mea și mă doare cand o aud cum îmi vorbeste, de parcă sunt doar un străin : 

- Maine am întalnirea despre care ti-am vorbit. 

-Maine este deci. A rămas cum am stabilit. O să mă țin de cuvant. 

-Voi aduce eu tot ce trebuie, însă ești pregătită? 

-Să ce? Să mă dau drept iubita dumneavoastră? Nu sunt,nu cred că o să fiu, dar voi încerca din greu. Căci nu vreau să vă dezamăgesc și nu vreau să răman fără loc de muncă. Am nevoie de bani domnule! 

Devine rosie la chip, după care se calmează și zambeste forțat : 

-Viața mea nu a fost usoară, dar m-am obișnuit. Însă nu vreau să se complice mai tare. Atat, e tot ce vă cer. 

-Ella. 

-Vă rog frumos, nu mai îmi spuneti pe nume în felul acesta! Nu știu de ce îmi vine să vă acuz, aș vrea să spun că regret că am avut încredere în dumneavoastră, dar tot am!  Adică nu regret. Poate am luat decizia în grabă, poate m-am agățat de dumneavoastră, dar nu o să fiu nedreaptă. Nu sunteti dator să faceti nimic pentru mine și vă mulțumesc, fiindcă ati spulberat așteptările mele și m-ati adus cu picioarele pe pămant. VĂ MULȚUMESC. SINCER, VĂ SUNT RECUNOSCĂTOARE.

-Ce tot spui acolo? Nu înteleg nimic, Ella. 

-Spun doar că nu avem nimic de vorbit. Nu îmi pasă ce faceti, știu că am avut o reacție stranie, a fost doar șocul. Este viața dumnevoastră, nu este nevoie să vă explicati, ori să vă simțiti dator în fața mea. 

-Ella, nu este nimic așa cum crezi. Eu te-am sărutat pe tine, ți-am cerut doar un sărut și ai fugit! Eu sunt chiar serios în privința ta, știu că nu mă crezi. Doar m-ai văzut cu Luna în timpul actului, dar nu cunosti situația! 

-Nici nu vreau să o cunosc. 

-Ești sigură, ELLA? În sfarsit, văd că îți pasă. Ai așteptări de la mine? Mă bucur să aud asta. Îmi pare rău că te-am rănit. Este vina mea și îmi asum. Dar a fost și pentru binele Lunei.