So what,sir?

Sărutul

Se pare că voi avea o întalnire de afaceri în curand, la care nu mă pot prezenta singur. Am nevoie de cineva, de o femeie mai precis, care să pară că este iubita mea. Dacă Sofia aude, sigur o să dorească ea să se ofere, dar mă gandesc doar la Ella și la faptul că trebuie să o conving să accepte să vină cu mine. În fond, e vorba de muncă și ea trebuie să mă urmeze oriunde aș merge, corect? Nu profit de nimic, poate doar puțin, dar nu cu gand rău.

 Aș vrea să fiu însoțit de Ella, pe cine păcălesc, aș vrea să fie cu mine cu adevărat. DAR SUNT ȘEFUL SĂU. Și trebuie să mă port ca atare. Ultima discuție a rămas în aer, de atunci a trebuit să iau în calcul alt plan.

 I-am chemat pe toți angajatii mai importanți, pentru a vorbi cu fiecare și a-i lămuri. DESIGUR, NU LA MUNCĂ. 

Suntem într-un spațiu special amenajat pentru noi, ELLA și cu mine, așteptand să apară musafirii pe rand. 

Pot să o anunț pe Ella în acest moment, despre întalnire, dar nu știu cum să încep. Mă holbez la Ella, însă ea se uită la piscina din jur cu atenție și pare fascinată de peisaj. Mă postez în spatele Ellei, care nici măcar nu mă aude și mă aplec spre urechea ei în secunda următoare : 

-Vrei să faci o baie mai încolo? 

O întreb amuzat, iar ea tresare și vrea să se întoarcă spre mine, dar cum sunt deja aplecat spre ea, se întamplă pentru a doua oară. Îi simt buzele peste ale mele, dar se sperie cand avem parte de intimitate și se dă în spate, uitand să-mi elibereze cămașa. Uite așa, picăm amandoi în piscină de îndată și mă pufneste râsul, cu toate că m-aș fi enervat dacă era vorba de altă persoană.

 Îmi trec mana peste ochi și Ella se uită șocată la mine, mai are puțin și plange : 

-Nu am vrut, îmi pare rău! 

Îmi spune panicată și îmi croiesc drum până la ea,

 fără să mai îmi pese de lume o trag de brat mai aproape dorind să-i privesc verdele acela, pe care îl visez în ultima perioadă noapte de noapte. 

Deși are părul ud acum, este și mai frumoasă ca înainte. Mă uit intens la fața ei și Ella îmi susține privirea aprinsă la chip, fără să știe ce îmi trece prin minte : 

-Putem să ieșim? Dacă suntem prinsi de ceilalti? VOR CREDE ALTELE. NU DORESC BARFE LA MUNCĂ. 

-Ella. 

Îi spun pe nume și nu se mai grăbeste să se îndepărteze de mine cand mă aude. Se întoarce și se uită în direcția mea, iar eu îi zic fără să mai pot rezista : 

-Voi avea o întalnire de afaceri. Am nevoie să te dai drept iubita mea. E PENTRU MUNCĂ DOAR. 

-Sigur că o voi face. Însă nu cred că am o ținută adecvată. 

-Nu e nevoie, Ella. Voi cumpăra eu totul pentru tine. Și te ajut să te imbraci. O să iasă perfect, sunt sigur. 

-Nu puteti cere ajutor altcuiva însă? 

Se uită spre mine cu o privire critică, oare se prinde că o fac intenționat și îmi arunc privirea spre cer panicat : 

-Nu pot, nu am cui. Am nevoie de o prezentă delicată, așa ca tine. Ai tot ce îți trebuie pentru a cuceri acei oameni. Nimeni nu mai este ca tine. 

-Bine. Să mă anunțati doar cand o să fie. 

-Sigur că te voi anunța, eu te duc și eu te aduc. Nu este vreo problemă,nu? Adică, poate îți vei aduce aminte de trecut, nu vreau să-ti zgandăr rana.