-Nu avem nevoie de angajați noi, în plus, nu sunt posturi. Chiar nu te pot ajuta.
Îi spun partenerei mele, la locul de muncă desigur și ea se uită spre mine dezamăgită, fără să vrea să renunțe :
-E pentru cineva important, chiar nu poți face nimic? Te rog mult, îți răman datoare!
-Mă rog, despre cine e vorba?
-Are și facultate, fata. Doar că nu are baftă momentan. Ce spui? Măcar pentru o perioadă scurtă!
-Atunci, voi aranja o întalnire cu ea. Care îi este numele? Poate îi permit să fie asistenta mea.
-Mulțumesc mult, știam că nu mă lași la greu!
Îmi zambeste recunoscătoare și dau din cap absent. Am doar ganduri legate de muncă, la mine.
Nici măcar nu știu de ce am acceptat, am vrut să fac o faptă bună.
Dacă o să fie o belea?
CITEȘTI
So what,sir?
RomanceRegret ziua în care am acceptat să o primesc la noi. Regret că i-am oferit o șansă, de dragul unei cunoștințe comune. Regret că m-am uitat la ea, regret că am ajuns să o iubesc. Pentru ea sunt doar șeful, căci așa mă port, dar în realitate, aș vrea...
