Ella a făcut o criză la spital, a avut nevoie de calmante și a fost sedată, ca să se liniștească. Se pare că nu s-a înselat, chiar îi pierise sotul, deși nu s-a gandit că îl va pierde atat de repede. Nimeni nu știa ce să creadă, mai ales că vestea s-a raspandit a doua zi, de dimineață. Toată lumea aflase despre situația tristă, unii spuneau că trebuie să fie ceva la mijloc, altii pur și simplu dădeau vina pe Ella, că din cauza ei, a făcut bărbatul acel gest necugetat.
Ei nu știau mai nimic, doar dădeau din gură și aruncau în Ella cu noroi, deși Ella suferea cumplit și era pe patul de spital încă adormită.
Cand Ella a deschis ochii, era aproape pranzul. Nu avea putere deloc. Nici nu dorea să plece din spital, să se ridice. Dorea doar să-și vadă sotul, să fi fost doar un cosmar, un vis urat. Dar cand asistenta a venit și i-a vorbit, a înțeles din nou, că este adevărat. A fost lăsată singură, să-și adune fortele, dar ea doar plangea și stătea tăcută în salon.
-De ce s-a întamplat asta?
Se întreabă Ella în barbă și stă fără să închidă ochii, mai ales că s-a săturat de atata somn. Este în continuare în stare de soc, poate are nevoie de un psiholog, singură nu crede că își va reveni. Își aduce aminte de discutia lor, de faptul că el i-a zambit, că a ținut-o în brate, că a privit-o cu iubire și că i-a mărturisit că o iubeste la fel de tare ca în prima zi. I-a multumit că l-a ales pe el, i-a mulțumit că este a lui. Au vorbit despre planuri de viitor, înainte să se culce și după, a rămas fără el.
Așa e viața oare?
Nu era furios. Nu era îngandurat. Nu avea de ce să-și ia viața singur. Trebuie să fie ceva, o explicatie, dar cum să afle ELLA?
A iesit în curte, cu un motiv, ori poate doar să ia aer?
Și după, ce ?
Se tot gandeste Ella, fără să aiba stare și se uită spre ușă lung, cand aude pasi. O parte din ea vrea să se prefacă linistită că doarme, dar o alta e curioasă să vadă cine o să intre.
Ella devine palidă la chip în clipa în care intră bărbatul pe ușă, al cărui nume nu-l cunoaste și pe care îl aștepta cu inima în gat :
-Bună.
Îi spune acesta calm și Ella strange pumnii pe langă corp, furioasă și sigură că el este de vină :
-Tu ai fost, nu?
Îl întreabă ea fără să tacă și el închide ușa, după care se apropie de ea zambind :
-LA CE TE REFERI? LA FAPTUL CĂ EL A PIERIT, ÎN CONDITII SUSPECTE? Nu sunt eu făptasul. Eu nu am venit să fac asta.
-Nu te cred.
-Ți se pare că îmi pasă, ELLA? Poti să mă vezi cu ce ochi doresti. Vrei să afli însă ceva?
Ella înghite în sec, mai ales că el este așa aproape,
încat o poate reduce și pe ea la tăcere:
-Am vorbit cu el, atat. Nu trebuie să afli cum. SĂ SPUNEM DOAR CĂ I-AM ARĂTAT CEVA. ȘI EL A FOST ȘOCAT LA CULME. IAR ACEL CEVA ARE LEGĂTURĂ CU TINE, DRAGA MEA ELLA. Ce mai spui acum?
Îi apare lui un ranjet pe chip și Ella se uită spre acesta, mai îngrozită ca niciodată :
-Ce vrei să spui cu asta?
Îl întreabă Ella îndurerată și îl apucă de brat fără să vrea, deși îi vine să-i tragă una :
-Nu crezi că trebuia să știe de aventurile tale, ELLA? Cu mine și cu Liam, sau cum îl chema. Eu am fost sincer cu el, atat. A fost un cadou din partea mea.
CITEȘTI
So what,sir?
RomanceRegret ziua în care am acceptat să o primesc la noi. Regret că i-am oferit o șansă, de dragul unei cunoștințe comune. Regret că m-am uitat la ea, regret că am ajuns să o iubesc. Pentru ea sunt doar șeful, căci așa mă port, dar în realitate, aș vrea...