So what,sir?

Trăiesc fără tine, dar gol

-Nu ai de gand să te ocupi de fata ta, Sofia? 

O întreb cand o prind singură, căci nu prea mai stă pe la firmă ca înainte și Sofia își ridică privirea din telefon. Se uită la chipul meu de parcă vrea să-mi tragă una și zambeste fals : 

-Am născut-o, nu este de ajuns? Ai idee ce mi-au făcut ai mei? ESTE FATA LUI ETHAN. 

-Uite, știu că nu erai pregătită, știu că nu era pe lista ta, dar e un suflet nevinovat. Are nevoie să o iubesti. 

-Cred că ar trebui să-ti vezi de viața ta, LIAM. Nu am nevoie de sfaturi. Văd prea bine în ce hal ai ajuns. 

-Vrei să rămai fără copil? Îl stim bine pe ETHAN, se va sătura într-o zi. Doar el are grijă de micută. 

-Și ce? Încă sunt tanară, nu se vede că am născut, pot să fiu fericită și fără ea. 

Strambă Sofia din nas, după care trece pe langă mine și dispare la ea în birou, fără să mai poarte tocuri. De data asta are o pereche de pantofi de culoare deschisă, fără model, simpli. Deși nu vrea să accepte, de cand a născut și a devenit mamă, nu mai este la fel. Până și stilul ei a suferit anumite modificari. 

Nu pot să cred că au trecut atatia ani. Aproape trei. Se pare că sunt în viață, fără Ella. Sunt, dar mă simt gol.

 Respir, însă nu sunt complet și nu am cum să fiu vreodată. Dar nu o mai aștept. Am renunțat la amintirea ei. Dacă și-a refăcut viața, este treaba sa. Eu sunt aici, am rămas aici, nu am unde să plec. Voi sfarsi așa, fără familia mea, spre groaza părintilor mei din păcate. 

Vreau să merg la mine în birou, dar Luna îmi taie calea și mă opresc înainte să mă izbesc de aceasta cu trupul : 

-Luna, nu vezi că sunt  grăbit și eu? 

-Mă scuzati, nu am vrut. DAR AM CREZUT CĂ MĂ VETI IGNORA, DACĂ NU FAC ASTA. 

-Nu am cum să te ignor, spune ce este doar. 

-Nu știu cum să spun, dar aveti o invitatie la un eveniment. 

-Și ce? Ți se pare că voi merge? 

-Nu este orice eveniment, domnule. Este un eveniment de-al lui. 

Îmi întinde Luna foaia fără alte cuvinte și o smucesc din mana sa, după care îmi trec privirea peste randuri și încerc să nu vomit : 

-CUM ÎȘI PERMITE ACEL MALEFIC SĂ MĂ CHEME PE MINE ACOLO? 

Vorbesc singur, uit că Luna este langă mine și strang foaia mai tare, îmi vine să o rup și să calc pe ea, dar nu pot : 

-O să mergeti sau nu? 

Vrea Luna să știe, iar eu închid ochii și trag aer în piept fără să fiu las. Voi răspunde acestei chemări, deși sunt constient că mă arunc singur în fața pericolului : 

-DECI? NU SPUNETI NIMIC? 

-De ce vrei să afli atat de mult, LUNA? 

-Fiindcă am de gand să vă ajut, să-l înfrangeti. Știu că nu o să fie simplu, dar nu vă las singur. 

-SERIOS? OARE CUM MĂ POTI AJUTA? 

-Nu știti, dar am fost cu el. Deși pun pariu că nu este capabil să iubească pe nimeni, am auzit după ce am dat bani multi cuiva, niste barfe. 

-Ce fel de barfe? 

-Chipurile are o protejată a lui, de care are grijă și pe care o pretuieste mult.