So what,sir?

Nu s-a întâmplat

Astăzi mi se pare că nu stau bine deloc pe scaun, la birou, deși este acelasi, mă gandesc serios să iau altul mai scump. 

Mă forțez să nu mă uit spre biroul Ellei, care se află alături de al meu, un așa zis birou, mai ales că noaptea trecută a fost teribilă pentru amandoi. Citesc pe laptop cu atenție și aștept să-mi fie adusă cafeaua, dar se pare că sunt lăsat pe ultimul loc. Pun mana pe telefonul de la muncă și zic pe un ton iritat : 

-Cat mai durează o cafea, serios? Cred că a trecut o oră! Unde e COLETTE? 

-Vine mai tarziu astazi. Nu vă aduce ea domnule . 

-Dacă nu este ea, să nu mai aducă deloc! 

Trantesc telefonul pe masă și devin calm în clipa în care Ella se uită în direcția mea. Se află pe partea cealaltă și amandoi avem vedere, unul la celălalt. E aproape, dacă are nevoie de ceva, vine la mine. Dar nu cred că va avea curaj azi : 

-Ar fi trebuit să beau și eu. Poate nu se termina așa. 

Pic pe ganduri și primesc un mesaj de la Sofia, care nu a venit încă, pe telefon: 

,, Liam, îmi cer mii de scuze pentru seara trecută! Sper că nu am spus ceva aiurea, ori făcut. Te rog să mă ierti, nu se va mai repeta. Ne vedem la muncă, da? " 

Nu tastez un răspuns, căci mă uit spre Ella din nou. Se pare că zambeste la monitor, oare vorbeste cu cineva, ori are legătură cu munca? 

Mă fastacesc mai sensibil ca niciodată pe scaun și tresar cand îmi scap telefonul pe podea, izbindu-se de piciorul scaunului cu forță. Ella aude zgomotul, căci e așa aproape, dar mă aplec înainte să mă vadă și pun mana pe telefon : 

„ Ne vedem, Sofia. Nu iti face griji. NU S-A ÎNTAMPLAT NIMIC RĂU. " 

Îi trimit o replică, pentru a scăpa de privirea Ellei și mă îndrept de spate, cu telefonul după mine. Îl las departe, pe birou, după care intru cu privirea iar la hartii. 

În partea opusă, o persoană se opreste la biroul Ellei și se apleacă spre aceasta pornit : 

-Ella, chiar tu ești, dragă? 

Este întrebată Ella fără să am habar, căci sunt prins cu munca în momentul acesta și ea se uită traumatizată spre Ethan : 

-Nu vă cunosc, îmi cer scuze. 

Se balbaie Ella, dar el ocoleste biroul și se opreste în spatele ei de parcă își permite multe : 

-Ești sigură? Nu am uitat că te-ai despărtit de mine, de fapt, nu te-am uitat deloc. 

Ella începe să tremure pe scaun, se uită după ajutor spre mine, dar eu arunc foile pe birou și caut altele, fără să-i observ pe cei doi. Ethan își lasă mana pe piciorul ei, pe furis, mai ales că nimeni nu este prin zonă: 

-M-ai mințit, ETHAN! Ai spus că mă iei de sotie și nu m-ai luat. Iar eu, am făcut tot ce ai dorit. 

-Știu, draga mea, dar nu am avut cum. Eram nepregătit. Acum pot, dacă mai doresti, să ne mai dai o șansă. 

-Niciodată ETHAN. 

-De ce, nu? DE CE TE PREFACI TU, CĂ NU MĂ CUNOSTI? VREI SĂ AFLE TOTI CĂ AVEM UN TRECUT IMPREUNĂ? 

-Te rog,nu! Am nevoie de locul acesta de muncă. Nu te-am urmărit, m-am nimerit aici doar. 

-Nu mă supăr, Ella. Eu te doream în viața mea oricum. 

-Ai fost primul pentru mine și mi-ai promis multe, printre care și căsătoria. Dar cu ce m-am ales fiindcă te-am crezut?

-Putem reveni la asta, Ella. Doar să accepti să ieși cu mine.