So what,sir?

Trădări

Va dura. Chiar și ani, dar voi aștepta. Să se despartă de el și să fie cu mine. Ne-am sărutat. Nu cred că nu mă mai iubeste. Are nevoie să-și pună ordine în ganduri. 

Știu că îl voi înfuria cu atitudinea mea, dar o iubesc, iar el este în plus. 

ELLA A FOST CU MINE. ELLA MĂ IUBESTE LA RANDUL EI, DEȘI I-A ZIS LUI DA. NU A FOST UN DA DIN INIMĂ. A FOST UN DA, SPUS SUB PRESIUNE ȘI DIN CAUZA MEA. 

Stau în pat întins, în camera mea și mă gandesc la sărutul nostru. A fost doar un sărut, dar parcă mi-a dat putere să merg înainte. Nu a durat mult, nu ne-am întins la altele. ÎNSĂ ERA TOT CE ÎMI TREBUIA. 

 Mă simt mai bine, deși încă sufar, 

Ezra a avut dreptate. Era să greșesc din nou, dar m-am oprit la timp, deși nu a fost intenția mea, am spus doar că trebuie să ascult și de inimă. Iar inima, nu m-a făcut să sufăr mai tare. 

Inima m-a dus acolo unde doream și mă bucur fiindcă nu am fost rațional.

Aud voci pe coridor și refuz să mă ridic în capul oaselor, deși îi recunosc vocea Sofiei, care vorbeste cu tatal meu se pare : 

-Sunteti sigur că pot să-l văd? Nu vreau să fie un deranj. 

-Nu este Sofia. Poti intra. Sunt sigur că Liam se uită în tavan, deși nu am fost la el. 

Ce tata pot să am și eu. 

Vreau să mă prefac un moment că dorm, dar cand Sofia ciocăne la usă, îi zic pe un ton morocănos : 

-CE ESTE? NU AM TIMP. VREAU SĂ MĂ ODIHNESC. 

-Eu sunt Liam, Sofia. Nu stau mult. 

-Bine, intră. 

Îmi trec mana prin păr și o privesc în vreme ce își face apariția din spatele usii. Nu mă așteptam să fie așa gătită, fără să vreau răman blocat asupra sa cu privirea. Poartă o rochie scurtă, dar aleasă cu grijă, care îi scoate în evidentă picioarele lungi și gratioase, părul îi este prins într-o coadă la spate, în picioare are tocuri spre uimirea mea și este machiată, dar nu strident. Înainte să-mi revin în simtiri, se apropie de mine zambind jenată : 

-Cum ești, Liam? Ai nevoie de ceva? 

-Eu? Încerc să fiu în regulă, nu te voi minti. Dar tu, Sofia? 

Tușesc eu stanjenit, după care îmi trag una în brat și încerc să fiu calm, dar cand Sofia se lasă pe marginea patului, fiind așa aproape de mine, 

simt că voi cădea pradă ispitei, 

mai repede : 

-Am vrut să știu dacă mai ești de acord sau nu. AM VORBIT CEVA IMPORTANT. 

-Sofia, ți-am explicat deja. Nu mă voi razgandi. 

-Liam, uită-te la tine în ce hal arati! Ce parte din mă doare cand te văd așa NU PRICEPI? 

Se răsteste Sofia la mine îngrijorată, după care se întinde în direcția mea și mă atinge pe chip fără să profite însă : 

-Lasă la o parte luptele pentru un singur bărbat și gelozia, eu chiar te iubesc, LIAM. DEȘI NU TREBUIE. DEȘI NE-AM DISTRUS RELATIA DE ODINIOARĂ. DEȘI AM UN COPIL CU ALTUL, DEȘI ÎL RĂNESC PE ETHAN. O SĂ FIU O RUSINE PENTRU FATA MEA, SPER SĂ NU FIE CA MINE CAND O SĂ CREASCĂ, DAR NU AM CUM. SĂ NU ȚIN LA TINE. NU ȘTIU SĂ-TI DAU DRUMUL, LIAM. TE VOI AȘTEPTA ORICAT VA TREBUI. AM ÎNCERCAT SĂ TRĂIESC ALĂTURI DE ALTUL IUBIREA. NU MERGE. 

Îmi spune pe un ton sincer, iar eu îi susțin privirea și tac din gură. Înghit în sec și zambesc trist, fără să știu ce să mai spun, ori pe ce drum să o apuc.