So what,sir?

Am pierdut-o

Nu mi-am imaginat că voi deschide ochii și că nu o să mă aflu la spital, cu doctorul langă mine, să mă ia la întrebări și să-mi spună că mai am puțin de trăit ( glumesc, sunt ironic, dar oricum nu am încredere în vorbele lor, nu cand au impresia că le știu pe toate și că sunt ei mai presus decat toți ). 

Eram într-o cameră luminată slab de veioza lăsată de izbeliste pe un birou și am vrut să mă ridic în capul oaselor, dar mi-am adus aminte de Ella și de el. DE FAPTUL CĂ AM FOST PĂRĂSIT, PENTRU UNUL CARE NU ESTE MAI BUN DECAT MINE. 

Am rămas în pat, fiind în continuare amețit și privirea mi-a fugit spre ușă, căci am auzit pași. Am închis ochii înainte să fiu prins, iar cand ușa s-a deschis, bătăile inimii au început să devină și mai puternice : 

-Liam. De ce nu ți-ai revenit încă? 

Îi aud vocea Ellei și încerc să-mi controlez expresia de pe chip, iar cand ușa este închisă mă risc și trag cu privirea grăbit. Se pare că Ella a venit cu o tavă la mine, pe care se află o cană cu ceai, așa cred și avand în mana cealaltă un bol de culoare închisă : 

-Te rog, deschide ochii doar. 

Vorbeste ea singură, de parcă îi pasă de mine, CHIAR SE PRICEPE SĂ DUCĂ DE NAS OAMENII, CRED CĂ NU AM CUNOSCUT-O DELOC ȘI ÎNCERC SĂ NU MĂ DAU DE  GOL, DEȘI SUNT ATAT DE FURIOS PE EA : 

-Am vrut să te ducem la spital, dar el a spus că vor iesi probleme. Ai rămas cu noi, cu mine mai precis. Să am grijă de tine pană cand te aduni, dar tu, nu dai semne că vrei să lupti. 

Mă ceartă Ella în barbă, după care lasă tava din mană și se apropie de mine, cu o carpă la aceasta. Doar cand mă atinge cu mana pe frunte, mă simt din nou în felul acela și încerc să nu reacționez la atingerea sa : 

-Mă bucur atat de mult să te văd. Mi-a fost dor de tine. 

Spune Ella din nou, vorbind în șoaptă și sunt sigur că se uită la mine intens, căci mă simt privit de aceasta. Înainte să plece de langă mine, deschid ochii fără să vreau să mai fug de ea și o privesc abătut. 

Ella aproape că-mi aruncă în față cu acea carpă, mi-o scapă pe ochi și o ridică speriată, după care se apleacă spre mine stangace: 

-Ești bine, LIAM? MĂ AUZI? 

Mă întreabă de parcă nu judec limpede și înghit în sec, după care zic pe un ton slab : 

-Vreau să plec de aici. 

-Știu, dar nu pot să te trimit așa. Nu a rămas nimeni cu tine. 

-De ce te gandesti atat de mult? VREAU SĂ PLEC, DOAR CHEAMĂ UN TAXI PENTRU MINE! 

Mă răstesc la ea fără să fiu calm și mă ridic în capul oaselor, deși abia am forță, iar Ella se retrage tristă din cauza mea și spune deranjată de purtarea mea : 

-De ce, Liam? De ce fugi de mine? 

-Nu am de ce să fug. Doar că, nu vreau să fiu aici. 

-De ce, te întreb din nou! Nu vrei să vorbim deloc? Nu vrei să vorbim și să întelegem amandoi ce și cum? 

-Nu am ce să înțeleg de la tine, totul a rămas în trecut. Doar o amintire urată și veche. Nu mai știu mare lucru. 

Mint fără să ezit, mint și o rănesc pe Ella, deși nu doresc, iar ea își duce mana la chip și scapă pe podea carpa în următorul moment :

-De ce vorbesti așa dur cu mine? DE CE, LIAM? 

-Fiindcă au trecut ani și noi, ne-am văzut de viață. Tu cu el, eu cu altcineva. Nu mai este loc pentru cineva în inima mea.