So what,sir?

Te am lângă mine,în noapte

Ne-am întors tarziu, la locul nostru. Dacă era după mine, ne rătăceam și mai mult. Dar Ella a reținut pe unde a venit și mi-a cerut să o urmez, iar eu am ascultat și am încercat să mai trag de timp. Încă mă gandeam la îmbrătisarea noastră, însă Ella părea că a trecut peste.

 Ori poate, nu știu să o citesc.

I-am căutat pe cei doi, pe Sofia și pe Ethan, însă nu am dat de aceștia. Se pare că nu erau. Poate au plecat, sătui de figurile mele. De fapt, de ale lor. Nici măcar nu mi-a păsat.

 Nu aveam de unde să știu, că ei sunt împreună și că fac altele, prin boscheti. NU AVEAM NICI MĂCAR O IDEE. 

Ella s-a oferit să încerce să-mi facă de mancare și am fugit în urma ei, în bucătărie. Am privit-o în vreme ce se chinuia cu ceea ce a găsit pe acolo și se gandea la ceva potrivit. Stăteam pe scaun și mă uitam la ea. Nu a ieșit mare lucru. Dar nu a contat. Puteam să mănanc din mâna ei orice. După ce am terminat cu masa,am sugerat să vedem un film. Dar se pare că nu aveam semnal. Am aruncat iritat telecomanda și Ella mi-a spus că este în regulă : 

-Putem să stăm și fără să ne uităm la tv. 

Îi aud vocea, se pare că nu este supărată și mă uit la ea lung. Își caută prin ghiozdan, habar nu am ce : 

-Nu ne vom plictisi? Trebuia să mă gandesc la asta. 

-Nu. Eu am luat cu mine o carte. îmi spune pe un ton slab și o lasă  la vedere, una despre care am auzit și pe care am citit-o. Încerc să nu fiu surprins, cum se poate să-i placă și ei tot aceeasi carte și mă opresc langă ea : 

-Care este favorita dumnevoastră? Sunt sigură că aveti una. 

-Am. 

Îi zic și ating cartea din mana Ellei în secunda următoare. Mai precis, îmi pun mana peste a sa, iar Ella nu se fereste de atingerea mea : 

-Care este ? 

Se uită Ella curioasă la mine și zambesc în secunda următoare, după care dau din cap amuzat : 

-O să-ti zic altă dată. Să citim împreună. 

-Doriti? Adică, poate nu vă place. Să nu vă plictisesc. Sunteti în fond o persoană ocupată. Poate aveti alte .. . 

-Ella, nu mai vorbi atat, să citim. Sigur că vreau. 

Ella îmi zambeste recunoscătoare și ne asezam amandoi pe canapea. Nu am stabilit însă, care o să țină cartea. Vreau să-i spun că poate să rămană la ea, dar Ella îmi întinde cartea scurt : 

-O țineti dumnevoastră? 

Iau cartea fără să comentez și deschid la nimereală, în timp ce Ella se dă mai aproape de mine, pentru a putea să citească. Știu că îi simt atingerea, știu că îi inspir mirosul, știu că am vrut să citim pentru a avea parte de aceste momente. 

Măcar atat pot să cer, nu? Cum am ajuns în situația asta oare?

Ella se uită concentrată la randuri, la un moment dat chiar trece la următoarea pagină fără să mă anunțe, dar nu mă deranjează. Mai arunc și eu priviri peste randuri, căci o știu deja. Doar este favorita mea. 

Cand am crezut că Ella o să fie luată de somn și că va adormi în bratele mele, s-a dat înapoi brusc și s-a uitat spre mine cu ochii mari : 

-Dar unde sunt Sofia și Ethan? 

-Sunt afară, cred. Se plimbă și ei. Cum am spus. 

-Nu este tarziu? Îmi fac griji. E periculos totusi.