So what,sir?

Evadarea

-Atunci vom merge la locul stabilit. zic mulțumit că am reușit să terminăm cu alegerea locației și privirea îmi fuge spre Ella, însă ea doar notează fără să se uite la noi. În sală, mai sunt doar Sofia și Ethan, pe care l-a chemat aceasta, insistand că are nevoie de cineva să-i fie de ajutor. 

Sofia este genul de persoană mai comodă, nu prea îi place să se aventureze, ori să-și murdărească unghiile : 

-Cand plecăm? 

Întreabă Ethan plin de energie și îi răspund pe un ton formal, mă mir că sunt capabil să nu-mi vărs furia pe acesta : 

-E pranzul încă, mai stăm cateva ore. Tu ai de terminat cu treaba, iar Sofia are oricum mașină personală. Vă înțelegeti voi, presupun. 

-Vei veni cu mine, desigur. Și ne întalnim acolo. Eu trebuie să mai ajung undeva, dacă am terminat, mă scuzați. 

Spune Sofia pe un ton mieros, după care dispare din încăpere și îmi dă impresia că fuge de mine, deși nu pricep de ce s-ar purta astfel. Ella e atentă în continuare la tabletă, iar Ethan încă stă pe loc : 

-Tu mai dorești ceva?

Îl întreb dorind să scap de mutra lui și Ethan ridică din umeri, cred că vrea să mă scoata din sărite : 

-Nu, dar plec doar eu? Ella poate veni cu mine, mai ales că ne îndreptăm în acelasi loc. 

-ELLA MAI STĂ CU MINE. NU AM TERMINAT ÎNCĂ. 

-Pot să întreb, de ce ? 

-Nu,nu poți. îi zic morocănos, după care mă postez langă Ella, care își aruncă atenția asupra mea în cele din urmă: 

-În fond, nu sunt obligat să-ti dau ție raportul, ești doar un angajat. Poți pleca, ETHAN.

Ethan se uită urat la mine, dar nu are cum să mai comenteze și abia dacă pășeste spre ieșire. Îmi vine să-i dau vant, să dispară mai repede din fața noastră și cand tranteste ușa în urma sa, îmi apare un zambet victorios pe chip : 

-Ce mai doriți să fac, domnule ? 

Mă întreabă Ella evitand să-mi întalnească privirea și îi iau tableta din mană în secunda următoare, după care o las pe masă. Ella clipeste nedumerită, dar înainte să mă întrebe ce mă apucă, mă aplec spre ea intenționat : 

-Ce legătură există între ETHAN ȘI TINE? 

-Nici măcar una. Doar ne știm, atat. 

-Cum vă știti, ELLA? DE UNDE MAI PRECIS? 

-Sunt obligată să vă răspund la interogatoriu? Sunt aici să muncesc, nu să vă ofer detalii despre viața mea! Știu prea bine care sunt regulile, nu este vina mea că el nu înțelege. Nu vreau să fiu trasă la răspundere din cauza lui, eu nu am făcut nimic rău! 

Ridică ea vocea la mine frustrată, după care își ia tableta și trece pe langă mine, fără să mai aștepte să-i răspund. Aud cum închide ușa, dar nu pot să fug după aceasta și să o mai țin langă mine, pană cand aflu mai multe. 

Bestelesc în gandul meu minute lungi, după care iau loc pe scaun și beau apă furios :

-Trebuie să trec la alt plan. 

Închei cu o nouă metodă în minte și zambesc de unul singur. Nu e treaba mea, știu că nu este. Dar nici nu pot să mă prefac, atitudinea lui Ethan față de ea nu pot să o accept la muncă. Dar  cum nu știu despre ce e vorba în larg, nu pot să mă implic. Am nevoie să cunosc povestea. O să aflu. Dacă nu de la ea, de la el sigur.