Mostenirea

11

A doua zi ma simteam bine, dar slabita. Credeam ca este din cauza lui Athor ca mi-a luat din sange. Cand ma gandeam la asta ma simteam ciudat.
Am coborat la ore impreuna cu Tanya si am incercat sa fiu atenta la cursuri dar mintea mea zbura in alte parti. Aveam atatea intrebari sa ii pun lui Athor ca ar fi trebuit sa imi fac o lista.
Cand a inceput ora lui, abia asteptam sa intre sa il vad. Dar am tot asteptat si nu a ajuns. A trecut ora si tot nu aparuse. Incepusem sa ma ingrijorez si sa ma simt prost. Oare se intamplase ceva?
Toata ziua am intrebat de el in stanga si in dreapta cat am putut de discret, dar nimeni nu stia nimic. Dupa ce patisem, imi era frica sa mai parasesc campusul, insa mi-am luat inima in dinti si am mers in padure spre cabana parasita.
Nu am zis nimanui pentru ca imi era teama sa nu se afle de noi.
La cabana, usa era intredeschisa. Am intrat cat am putut de incet, incercand sa aud ceva. Si intr-adevar auzeam susoteli. M-am apropiat de locul de unde proveneau sunetele, dar un lemn vechi scartai sub picioarele mele, facandu-ma sa inlemnesc. Vocile se auzeau in continuare. Cand m-am apropiat destul de mult incat am putut vedea cine erau, am dat cu ochii de Athor si o femeie care m-a facut sa imi inghete sangele. Vorbeau o limba pe care nu o mai auzisem si se certau aprins. Ea era impunatoare, cu un coc gros de culoarea vinului rosu inchis, prins la spate, cu un ten alb si ochii asemanatori cu ai mei, mai mult chihlimbarii decat verzi. Era pe atat de inalta pe cat era el. Se opri din vorbit brusc si incepu sa adulmece aerul. Athor privea in dreptul meu si stiam ca ma simtise de cand intrasem. Femeia isi scoase coltii lungi si ascutiti pregatindu-se sa sara pe mine cand Athor se puse ca un zid in fata ei.
- Aliona! Opreste-te! Este omul meu! spuse repede.
Aliona se uita incruntata.
- De cand ai tu asa ceva? Si o tii doar pentru tine?
- Mi s-a ordonat de sus sa am grija de ea. Nu o poti atinge.
- Sunt mai puternica decat tine, nu ma poti opri, zise razand.
Ramasesem impietrita.
- Aliona,  nu vrei sa pui armata regelui pe urmele tale.
Femeia paru ca sta cateva secunde pe ganduri dupa care accepta ca avea dreptate.
- Bine, zise. Dar stii ca nu o poti proteja la nesfarsit. Daca si altii vor afla de ea, vor incerca sa o ia. Ma analiza din cap pana in picioare ca pe un obiect.
- Nu o protejez de unul singur, zise Athor precaut.
Aliona incuviinta si alese sa se retraga. Ii zise ceva pe limba lor si disparu fara urma.
Athor se intoarse suparat pe mine.
- Ce cauti aici? Chiar nu poti sa te astamperi deloc? Ce ai patit ieri nu ti-a fost de ajuns? Aliona este una dintre cele mai batrane din zona. Are o putere foarte mare. As fi putut sa o opresc doar pentru ca ieri am luat din sangele tau.
- Ce ai vrut sa spui ca sunt si altii care ma pazesc?
- Nu o sa iti dau mai multe detalii. Ideea e sa te abtii sa mai iesi aiurea din campus. Acum a pus ochii pe tine si nu va trece peste faptul ca te-a scapat printre degete. Va nascoci alte planuri prin care sa te obtina. Ce cauti aici, pana la urma?
- Te cautam pe tine... am zis suparata.
Se uita la mine si zambi bland. Veni si ma lua in brate sarutandu-ma. L-am imbratisat la randul meu si mi-am dat seama ca desi era periculos, il doream foarte mult.
M-a condus in campus in siguranta, lasandu-mi numarul personal de telefon, in caz ca am nevoie de ceva.
- Diseara vei dormi la mine in apartament, zise.
Am incuviintat din cap si m-am uitat la el putin. Parea mai intinerit.
- Cati ani ai? l-am intrebat, stiind ca probabil nu avea cat a zis.
- 580, zise incet si se uita atent la reactia mea.
M-a pufnit rasul. Nu era ceva amuzant dar imi imaginam unde trebuia sa fi trait inainte si in ce conditii.
- Unde te-ai nascut?
- Anne, iti voi raspunde diseara la cate intrebari vrei. Pana atunci am de rezolvat cateva probleme. La 20:00 sa fii la mine in apartament.
- Ok...
A plecat si am ramas la intrarea cafenelei.

Tanya incepea sa ma suspecteze de ceva dar nu stia de ce anume.
- Anne, ce imi ascunzi? Imi dau seama ca faci ceva si nu vrei sa imi zici.
- Dar nu fac nimic, doar am nevoie uneori de timp singura ca sa imi incarc bateriile, am mintit eu.
Mi-am petrecut ziua cu ei jucandu-ne pana s-a facut 19:00. Am dat prin camera sa ma schimb sa imi fac un dus, dupa care am fugit in apatamentul lui Athor. Ma simteam ca si cum ma culcasem cu rudelele lui stra-stra-strabunicul si era ciudat. Cum era posibil asa ceva...
Cand am intrat in apartament, am dat de un salon spatios cu mobila din lemn masiv si o oglinda foarte mare. Avea o scara interioara, care am presupus ca duce la dormitoare. Avea jos o baie, o bucatarie, un livingul si un bar. Am urcat scara, descoperind dormitorul cu pat masiv pe care il vazusem in visul cu Lydia. Acum ca il vedeam in realitate parea si mai mare. In stanga era un dressing si o baie din marmura bej foarte eleganta. Am mai umblat pe acolo analizand diferite obiecte pana se auzi usa de la intrare deschizandu-se si inchizandu-se cu un click cand a incuiat-o. M-am pus in usa camerei si Athor aparu in fata mea. Se uita la mine si la rochita mea de noapte neagra. Ii aparu un zambet pe fata si ma ridica in brate infasurandu-ma in jurul lui, sarutandu-ma lung in timp ce ma aseza pe pat si apoi intra in baie.
Cand reveni, era doar in prosop si cu parul negru ud incadrandu-i fata. Era perfect. O vreme doar ne-am jucat unul cu altul, amagindu-ne. M-am agatat cu picioarele de mijlocul lui si am facut dragoste, lasand naptea sa treaca, iar la final ma musca de incheietura facandu-ma sa tip. Cu cat lua mai mult din sangele meu, parea sa il intinereasca.
I-am luat fata in palme si i-am sarutat buzele. Avea sprancene negre si  groase pe care imi placea sa le masez.
A ramas asezat cu capul pe pieptul meu fara sa zica nimic, in timp ce eu ma jucam in parul matasos.
- Deci unde te-ai nascut? am rupt eu tacerea
- M-am nascut in Finlanda. Dar rudele mele venisera acolo din Rusia.
- Deci esti rus, ca toti de pe aici, am zis ironic.
- Da.
- De asta te cheama Sergej. De ce nu iti pastrezi numele?
- Pentru ca sunt nevoit sa il schimb. Oamenii mai si mor nu?
M-am gandit putin si avea dreptate.
- Si cum de poti umbla ziua? Nu spunea legenda ca la soare te topesti? Si nu trebuia sa fii rece ca un mort? Tu esti.. fierbinte. am intrebat amuzata
- Legenda aia e doar o legenda. Suntem ca si voi. Doar ca mai diferiti. Nu mancam ce mancati voi. In rest dormim, facem plaja, facem orice. Si avem multa forta. Sangele are nevoie de caldura. Noi consumam sange, avem mai multe grade decat un om normal.
- Si nu muriti, am adaugat eu.
- Da. Sunt mai multe, dar probabil le vei descoperi pe parcurs.
- Si eu pot ajunge ca voi?
Se ridica si imi arunca o privire rece.
- Anne, sa nu te mai gandesti la asta. Nu ai de ce sa ajungi asa. Este o viata de singuratate si suferinta.
- Dar, sunteti atatia.
- Suntem dar nu exista prietenii intre noi. Suntem... ca animalele. Conteaza teritoriul, puterea. Nu te poti increde in cei ca mine.
- Adica eu nu ma pot increde in tine? ...
- Ba da. Tu te poti increde in mine! Dar majoritatea sunt periculosi si isi urmaresc doar scopul. Povestea e mai lunga. Exista teritorii ocupate de unele grupari, niste conducatori si multe alte detalii.
Ma trase mai aproape si ma saruta.
- Tu nu ai de ce sa ajungi asa. Dar vei avea nevoie de protectie. Acum ca ai fost descoperita, vor incerca sa puna mana pe tine. Si va fi rau daca se va intampla asa ceva. Ori te vor tine inchisa pentru hrana constanta si putere, ori te vor folosi pana vei muri.
Mi se facuse pielea de gaina. Asta voiau de la mine...
- Si tu nu te vei folosi de mine?
- Daca voiam sa fac asta erai disparuta de mult din campus.
Imi lua o suvita de par si incepu sa se joace cu ea. Se apleca si ma saruta, facandu-ma sa scot un geamat. Isi infipse coltii in gatul  meu in timp ce facea dragoste cu mine. Era o senzatie inexplicabila.
Am adormit la el in brate si m-am trezit a doua zi singura in camera. Ceasul arata 10:30. Am sarit din pat ca arsa, grabita sa ajung in camera mea, cand am gasit un biletel pe usa: Te-am invoit de la toate orele. Ai nevoie de odihna si mancare ca sa te refaci.
Stiam la ce se refera, dar trebuia sa ii dau mesaj Tanyei urgent sa nu ma caute in camera si sa inventez ceva cat mai plauzibil pentru lipsa mea de la ore.
I-am zis ca am facut o toxinfectie alimentara si nu am putut iesi.
M-am furisat pe holuri pana am revenit in camera mea fara sa ma vada nimeni.