Mostenirea

4

Am iesit, ignorand pedeapsa, intr-o cafenea mai micuta a campusului si mi-am luat o ciocolata calda. Imi doream sa uit ce se intamplase si stand atat inchisa, era imposibil. Dupa ce am fugit in camera, dupa cearta cu Athor, am realizat ca nu avea niciun drept sa se poarte cu mine asa si nici nu avea dovezi ca as fi iesit din campus. Stiam ca nu erau camere de filmat acolo pentru ca le-as fi vazut, ca pe restul. Oricum, intr-o privintã Athor avea dreptate, ma comportasem aiurea iesind singura in padure, puteam sa patesc ceva. Singura varianta ramanea sa uit ce s-a intamplat si sa fiu mai atenta.

        - Anne? ma intrerupse din ganduri cineva. Buna, sunt Victor.
M-am uitat la el, avea ochii albastri, parul negru stralucitor, tenul alb, era inalt si solid. Nu il mai vazusem in campus.
- Imi cer scuze daca te deranjez, m-am mutat de curand aici si am inteles ca vom fi in aceeasi grupa. Proful Jeff m-a directionat catre tine sa imi imprumuti cursurile, pana va prind din urma.
I-am zambit si i-am intins mana calduros.
- Cu mare drag! Dar de unde vii, ai un accent diferit?
-  Din Norvegia, am venit in Anglia de un an si mai dureaza pana ma adaptez cu accentul... a zis putin jenat.
Am ramas la o cafea sa mai discutam despre cursuri si pe unde suntem momentan cu materiile, pana cand m-am intors cu fata spre intrare si il vad pe Athor ca se uita la mine. Uitasem complet de pedeapsa si nici nu stiam de cat timp ma aflam cu Victor la cafenea pentru ca parea ca puteam vorbi cu el orice.

Athor se indrepta cu pasi apasati spre masa noastra.
- Salut. Esti noul venit? Il intreba pe Victor
- Salut, da. Abia am ajuns si mi s-a spus ca Anne ma poate ajuta cu materiile.
- Inteleg, spuse Athor. In cazul asta, Anne - se uita la mine cu o privire care imi ingheta sira spinarii - te rog sa ai grija de noul coleg iar dupa aceea sa vii putin la mine in birou. Avem ceva de discutat.
Incheie conversatia cu un salut prietenesc catre Victor si cu o privire nedefinita catre mine.
Am mai ramas cateva minute de vorba cu noul coleg dupa care l-am chemat sa ii dau toate cursurile sa si le copieze si am pornit spre biroul lui Athor.

Aveam o presimtire si imi doream doar sa merg inapoi in camera. In schimb, am intrat in birou si l-am gasit citind dintr-o carte.
Avea profil de grec, cu nasul drept si linia parului negru, perfect conturata. Statura il facea sa para un vechi razboinic. Cand se ridica paru mai impunator ca niciodata. Isi lasa cartea pe birou si se indrepta cu pasi lenti spre mine. Se opri la un metru si ma forta sa ma pierd in ochii intunecati.
- Te rog sa imi explici ce cautai in cafenea.
M-am gandit daca sa-i zic ca nu dau doi bani pe regulile lui si ca nu ma poate forta sa fac nimic.
- Beam o ciocolata calda. am raspuns simplu
Imi ridica barbia in mana si imi zambi. Era cel mai rece zambet pe care l-am vazut. Imi prinse buclele parului castaniu in pumn si imi trase usor capul pe spate, apropiindu-si fata de gatul meu, facandu-ma sa tremur pentru ca nu intelegeam ce avea de gand.
- Inteleg ca nu vrei sa respecti pedeapsa.
Nu mai stiam ce sa zic. Stiam ca am gresit dar nu aveam de gand sa stau inchisa intr-o camera pana imi dadea el voie sa ies.
- Nu am de gand sa respect aceasta pedeapsa. i-am raspuns atent
A stat cateva minute pe ganduri, timp in care m-am tot intrebat ce avea sa faca. Daca ma pâra ca l-am lovit as fi avut probleme foarte mari. Daca confirma ca am parasit campusul noaptea, din nou as fi avut probleme. Eram prinsa la mijloc.
Dupa mai multe secunde de gandire, s-a intors spre mine.
- Atunci daca nu vrei sa ma asculti nu am decat sa iti caut alta pedeapsa.
Am tot asteptat sa continue dar nu a mai zis nimic. Am ridicat dintr-o spranceana intrebator.
- Nu am nimic de adaugat. ma informa
- Adica imi vei da o pedeapsa cand vei avea chef?
- Nu, te voi ierta.
- Oh, am exclamat. De unde atata iertare. Data trecuta m-ai amenintat si m-ai strans de gat spunandu-mi cate ai sa-mi faci.
- Anne, nu trebuie sa te pedepsesc motamo ca sa te pedepsesc.
Am ramas nedumerita pentru ca nu intelegeam nimic. Se indrepta spre mine si imi prinse fata intre degete. Incepeam sa respir greu, speriata si nedumerita. Imi saruta obrajii si buzele atat de usor ca m-am intrebat daca e real.
- Ce faci!? m-am smuls de langa el brusc.
- Sss...
Era acelasi "Sss" pe care il auzisem in cabana. Imi ingheta sangele.
- Tu.. tu erai, am spus nesigura.
- Nu mai vorbi, spuse cu aceeasi voce groasa din seara aia. Nu stiu despre ce vorbesti.
Eram incurcata, nu mai intelegeam nimic. Nu puteam sa ma dau de gol despre cabana si nu stiam daca aveam dreptate.
Dintr-odata imi dadu drumu si ma impinse la cativa metri. Parea salbatic.
- Mergi si ai grija ce prostii mai faci.
Ma privi cu aceeasi raceala ca intotdeauna cat am iesit din birou, cu mintea goala. Am mers teleghidata direct la Tanya in camera pentru ca simteam ca mai aveam putin si lesinam.