Mostenirea

3

               Il priveam pe Athor nervoasa. Aveam o stare  proasta din cauza oboselii, ca abia imi retineam vorbele urate care imi treceau prin minte. Unul dintre supraveghetori ma vazuse cu o seara in urma iesind din campus si se pare ca ma reclama la director, apoi Athor a avut de dat explicatii.
-          Spune-mi Anne, care este problema?
-          Ce problema? Nu am nicio problema, am spus ridicand din sprancene.
-          Pai am eu, imi raspunse. Nu vreau sa cred ca esti un elev problematic. E abia inceputul anului. Va trebui sa rezolvam asta asta..
M am uitat lung la el.
-          Sa rezolvi ce?! Nu am facut nimic.
Veni atat de aproape incat am fost nevoita sa imi pastrez calmul.
-          Daca esti asa cuminte, ce ar fi sa imi dai o explicatie pentru noaptea trecuta, spuse urmarindu-mi privirea arogant.
Am tacut amintindu-mi ce se intamplase si resimtind frica nebuneasca. Pielea mi se facuse de gaina.
-          Nu stiu la ce te referi, am incercat cu o voce tremurata. Aseara m-am plimbat putin pe afara, atat, apoi m-am dus in camera pentru ca eram obosita, nu inteleg ce a vazut supraveghetorul ala.
-          Cum a fost plimbarea? Aminteste-ti, te rog, mai concret. In timp ce eu ma gandesc la pedeapsa ta.
-          Dar nu am facut nimic! am tipat fara sa imi dau seama. Pur si simplu ma plimbam si am mers pana la limita campusului... atat. NU E CORECT! am urlat suparata la el, si am dat cu piciorul in birou de au cazut doua trofee, lovindu-se cu un pocnet de podea.
Mi –a prins bratele indepartandu-ma de birou, sa nu mai deranjez si altceva.
-          Vezi despre ce vorbesc? sopti, facandu-ma sa-mi revina amintirea de noaptea trecuta, de vocea din capul meu. O luam razna, nu era normal.
-          Nu ai astampar. Despre asta e vorba. Scoala asta are reguli. Risti sa fii data afara daca nu le respecti.
-         Nu ma mai atinge! Nu am de ce sa fiu data afara! am raspuns cu incredere.
-          Uite ce e, nu stau sa ma cert cu tine. Nu ai cum sa dovedesti ca aseara erai in camera. Nu vreau sa se ajunga la camerele de filmat ale campusului. Apoi reputația ta va fi patată, nu o sa creada nimeni ca ai fost singura de nebuna prin padure, se vor gandi ca ai fost cu cineva. Cine mai era cu tine?
-          Mă ameninti? am intrebat cu un ton care incepea sa devina defensiv.
- O sa te trimit la director daca nu spui ce cautai in afara campusului. Tu alegi.
-          Uite ce e, sunt sigura ca stii foarte bine ce fac elevii in timpul noptii, cum fug si se imbata, pentru ca sunt convinsa ca nici voi nu sunteti departe, asa ca nu ma lua cu amenintari! Poate esti curios sa stii ca si Lydia era acolo! am zis fara sa gandesc.
Imi scruta privirea atent.
- Si cine mai era acolo? Acolo unde? zise apasat
- Nu mai era nimeni, am zis repede. Acolo in padure ... nu voiam sa ii zic de cabana pentru ca ar fi inteles fix ce nu trebuia.
- Anne, daca imi spui tot adevarul, o sa rezolv singur cu directorul si am sa iti dau doar o pedeapsa, atat.
- Serios? Nu esti Dumnezeu sa imi dai pedepse! l-am ironizat cu prea mult curaj
-          Ai dreptate, nu sunt El, nici pe departe; in schimb iti sunt superior, iar daca mai continui sa fii nepoliticoasa si prost crescuta, iti dublez pedeapsa. Te rog sa imi spui motivul pentru care ai iesit din campus, in afara faptului ca zici ca erai singura, tot ce imi pot imagina e ca asteptai un baiat.. ii puteam simti raceala din glas.
Am simtit ca innebunesc la gandul ca ma vedea genul ala de fata. Nici macar nu ma cunostea bine si insinua ca as fi o curva,  cand eu nici macar un iubit nu imi facusem vreodata. M-am trezit dându-i o palma peste fata.
Abia dupa ce pocnetul mi-a rasunat in ureche, am constatat pe cine lovisem. Stiam ca sunt impulsiva, dar chiar nu gandeam uneori....Nu mai aveam curajul sa spun nimic, pana si timpul parea ca se oprise. Il priveam, asteptand o reactie, dar intarzia sa apara.
In final, cand incepeam sa ma intreb daca nu cumva se transformase in piatra, ma apuca de brate furios si ma privi cu raceala.
-          Asta a fost o mare greseala! As putea sa te trimit acasa si sa nu te mai intorci niciodata aici! Imi scuipa cuvintele, nelasandu-mi cale de a privi in alta parte decat in ochii lui care se innegreau din ce in ce mai mult. Avea o mana in jurul gatului meu si stiam ca numai putin daca ar strange, mi l-ar frange.
-          Deocamdata, accentua cuvantul, nu vei fi exmatriculata,  dar iti interzic sa mai iesi din cladire pana nu iti voi da aprobarea, iar imediat dupa cursuri mergi in camera si nu mai iesi decat sa iei masa. Nu ai voie sa primesti pe nimeni la tine sau sa te vezi cu cineva. Daca incalci iar regulile, voi afla si nu va fi placut ! Ne-am inteles? ma intreba la final cu o voce inghețată.
Cateva lacrimi imi alunecara pe obraji. Ma simteam vinovata de ce facusem cu o seara in urma, pentru ca stiam cat efort am depus sa intru la scoala aceea, stiam ca parintii mei se chinuisera sa ma sustina financiar si eu deja faceam prostii... eram terifiata, asa ca tot aerul pe care il retinusem in piept l-am eliberat si am lasat lacrimile sa imi racoreasca fata, coborandu-mi capul sa nu il mai privesc. Imi parea rau pentru ce facusem, dar nu meritam atitudinea pe care o avea cu mine. Era grosolan si agresiv.
Imi ridica barbia si imi sterse usor fața de lacrimi. Il detestam pentru atitudinea pe care o avea.
Am reusit sa ma indepartez si sa plec din birou trantind usa. Era la fel de nepoliticos ca toata conversatia pe care o purtasem, dar nu mă strigă si nu veni după mine.