Mostenirea

37

Dupa ce ne-am instalat in cabana am asteptat cu emotii urmatoarele miscari. Dimitri nu putea parasi castelul asa ca il lasa pe Athor sa preia conducerea acelei misiuni. Fusesem instruita ce sa fac in caz de atac si imi inmana un cutit asemanator cu al lui.
Aproape de miezul noptii am fost informati ca in josul muntelui se auzeau niste zgomote ciudate. Incepusem sa am din ce in ce mai multe emotii si sa tremur. Imi legasem cutitul de lateralul unei ghete ca sa nu il pierd. Eram in cabana cu Valeria si cativa vampiri, in timp ce Athor statea afara si patrula alaturi de ceilalti. In nici jumatate de ora, am putut auzi un strigat din departare: AMBUSCDA!
Mi-am dat seama ca era Ilia pentru ca il recunoscusem dupa voce.
M-am uitat panicata la Valeria.
- Ce inseamna asta?!
- Inseamna ca Alessia si Aliona si-au unit probabil fortele armate si le-au trimis dupa noi.
Imi ingheta sangele in vene.
- Si ce facem? am intrebat cu vocea tremurand
- Singurul lucru pe care il putem face este sa luptam, raspunse ea trista.
Am incuviintat si mi-am luat inima in dinti. In timp ce ma pregateam sa ies din casa, l-am auzit pe Athor in minte: "Anne, nu iesi! Asculta-ma bine, nu iesi orice ar fi. Suntem inconjurati, daca iesi risti sa fii omorata."
M-am oprit in loc, nestiind ce sa fac. I-am explicat Valeriei si a decis sa ramana cu mine.
De afara se auzeau sunete grotesti, de parca uriasii coborasera pe pamant si se luptau. Urletele erau inspaimantatoare de-a dreptul si parca noaptea se intuneca mai tare. Toate luminile erau stinse si numai razele lunii mai reuseau sa sclipeasca in geamurile inalte. Puteam vedea unele scene care se petreceau afara. Vampiri care isi taiau capetele, isi dadeau foc, se luptau corp la corp. Imi era frica pentru Athor sa nu fie omorat. Ma simteam neputincioasa stand acolo degeaba.
La un moment dat, o usa zbura din perete cu o bubuitura. Am tresarit speriata de cine isi putuse croi drum atata de aproape de noi. Eu si Valeria ne pregateam de lupta, cand in salonul principal dadura navala Aliona impreuna cu Alessia si cativa vampiri.
Ramasesem inerta. Cum reusisera sa ajunga atat de repede si de aproape?
Vampirii ne prinsera pe mine si pe Valeria, imobilizandu-ne. Se pare ca erau ai Alessiei, pentru ca ea dadu comanda.
- Mai, mai, mai, daca nu e chiar micuta Anne, care mi-a scapat printre degete, rase Alessia.
Se apropie si imi lua fata in palme, strangandu-mi obrajii. Ma mirosi curioasa si isi scoase coltii.
- Mmm, dar ce esti? se intreba mirata
Aveam coltii scosi si maraiam la ea.
Aliona se apropie si ea si ma analizara cateva secunde tacute.
- Ce e asta? o intreba Alessia
- Nu am mai vazut niciodata, raspunse cealalta inmarmurita
- Nici om, dar nici vampir..
Alessia imi cresta pielea gatului cu ungia si imi linse sangele. Ochii ii sclipira si isi infipse coltii in clavicula mea facandu-ma sa tip.
Aliona o trase de par sa se potoleasca.
Nervoasa, Alessia marai la ea, plina de sange pe la gura.
- Ia mana de pe mine, tarfa! Nu-mi mai esti necesara! Soldati!
La semnalul ei, acestia se napustira pe Aliona si ii taiara capul, lasandu-i trupul sa cada pe podeaua rece. O tradase.
Alessia incepu sa rada malefic.
- Sa revenim, zise intorcandu-se spre mine. Ce mai comoara am gasit. Vom avea multe, noi doua, de discutat!
In momentul in care vampirul care ma imobilza isi slabi stransoarea am reusit sa ma aplec si sa scot cutitul cu lama din platina, pe care Athor mi-l daduse si i-am crestat cu o miscare rapida obrazul Alessiei facand-o sa urle.
- Tarfa mica ce esti! Sari pe mine, aterizand amandoua la podea. Am inceput sa ne luptam, infigandu-i unghiile in gat, dar reusi sa ma intoarca cu fata la pamant. Imi trase parul intr-o parte si ma musca de ceafa. In timp ce incercam sa ma eliberez, Valeria reusi sa omoare vampirul care o tinea si sari pe Alessia, dand-o jos de pe mine.
Cautam cutitul prin incapere in timp ce Valeria inca reusea sa o tina ocupata si m-am intins dupa el, sub o masa de sticla sparta. Valeria zbura pe deasupra capului meu, pe geamul vilei, aterizand probabil undeva in curte.
Am reusit sa ma ridic si am vazut-o pe Alessia napustindu-se asupra mea cu toata forta. Cu pumnii imi strivi obrajii iar sangele imi tasni pe nas si pe gura. Se urca pe mine si continua sa imi aplice lovituri peste fata, lasandu-ma aproape inconstienta, apoi il puse pe unul din vampirii ei sa ma tina in picioare.
Eram atat de batuta incat capul imi atarna intr-o parte fara vlaga si ochii mi se inchisera. Imi dadu o palma peste fata sa ma trezesc, insa eram prea slabita.
Ma apuca de par si imi trase capul pe spate descoperindu-mi gatul. O picatura de sange mi se prelinse, manjind colierul care apartinuse candva Preotesii si o lumina slaba palpai in el. Alessia isi infipse coltii adanc in gatul meu, facandu-ma sa gem de durere. Cand eram gata sa mor in bratele ei, am auzit-o scotand un sunet puternic si ascutit. Se indeparta de mine si incepu sa se schimonoseasca, reusind sa spuna doar: otrava... dupa care se prabusi la pamant, transformandu-se intr o balta de sange.
Vampirul care ma tinea se sperie vazandu-si stapana topita intr-o gelatina rosie si fugi pe geamul spart.
Epuizata, am lesinat pe podeaua rece, cu ochii inchisi.