Salonul se umplu de vampiri care mã adulmecau. Tremuram si m-am uitat spre Athor care ii analiza, precaut. Eram amandoi la fel de incordati si ma simteam ca o bomba cu ceas.
Servitorii ne-au aratat fiecaruia locul la masa. Eram curioasa cum luam masa impreuna cu ei. Imi aduceau friptura in sange si ei aveau supa?
Pe masa erau pahare de cristal de diferite marimi, boluri, dar lipseau tacamurile, in afara lingurilor din argint - deci argintul nu-i topea - si desigur, la mine erau asezate toate tiputile de tacamuri. Se pare ca aveam dreptate. Poate voiau sa ma indoape ca pe porcul de Craciun si apoi sa ma manance.
O muzica se porni in salon, era muzica clasica. Vampiri cu stil. Era data incet sa ne putem auzi. Athor statea langa mine ceea ce ma mai linistea.
"Asteptam sa vina regele" imi sopti in minte.
Cum nu puteam sa raspund am ramas tacuta. Incercam, discret sa ii analizez pe toti. Erau imbracati modern, ca si mine, numai ca femeile purtau bijuterii cu diamante si tot felul de nestemate care iti luau ochii. Aveau stil, erau rafinate. Unele se transformasera la o varsta mai inaintata ca altele. Una dintre ele cred ca devenise vampir cand avea in jur de 60 de ani. Parea o bunicuta stilata dar stiam ca era doar o impresia si avea o forta nebanuita. Era si o fetita de aproximativ 7 ani, cu bucle blonde si fata de papusa, insa privirea o dadea de gol. Probabil avea pe putin 100 de ani si era de o ferocitate mortala. Ma simteam ca un iepure prins in capcana. Ii vedeam ca ma miroseau. Toti miscau din nari de parca erau pisica mea din Romania, cand adulmeca mancarea.
Barbatii erau la costum, dar nu am mai vazut pe nimeni cu un inel asemanator cu al lui Athor. Era singurul din sala care il avea. In rest erau imbracati aproximativ la fel. Unii aveau sacou din catifea de culoarea sângelui si camasa alba. Altii erau in costum negru clasic sau frac. Si ei aveau diferite varste umane, de la copil, la batran. Majoritatea erau foarte inalti, ca si femeile. Nu intelegeam de ce erau atat de inalti.
Servitorii ne turnara ceva rosu in pahare si nu stiam daca mi-au turnat sange. Athor observã ca ma uit lung si imi sopti in minte:
"La tine este vin rosu, nu iti face griji."
Voiam sincer doar apa.
Nu stiu cum si-a dat Athor seama, dar ii facu semn unuia dintre vampiri si aduse niste apa. I-am zambit recunoscatoare.
La ora 9:00 muzica s-a oprit si toti s-au ridicat. I-am urmat si eu si am vazut ca pe o alta usa a intrat un barbat cu varsta umana de aproximativ 40 de ani. Era de inaltimea lui Athor si ii semana leit. Nu imi puteam lua ochii de la el pentru ca aveau exact aceleasi trasaturi, numai ca cel care intra acum avea mai multe riduri in jurul ochilor. Eram socata.
Ma holbam la el si Athor ma vazu.
" El e regele" imi zise. " Este fratele meu natural, de cand eram in viatã."
Acum se explica asemanarea. Probabil el a fost fratele mai mare pentru ca se vedea ca era mai batran ca Athor. Cand se apropie imi sari in ochi acelasi inel. Aveam atatea intrebari incat le amestecasem in cap.
"Numele lui este Dimitri." imi sopti.
Dupa ce intra Dimitri, in spatele lui isi facu aparitia o femeie vampir de 1,70 si ceva inaltime, cu un pãr blond, buclat care ii atarna pana la mijloc. Avea o rochie lunga din catifea neagra fara bretele, crapata pana la sold, lasand sa i se vada picioarele subtiri si albe. Avea manusi pana la cot, asemanatoare cu rochia. Ochii erau de un albastru intens, iar buzele pline, colorate cu un rosu aprins. La gat avea un sirag de diamante care straluceau in lumina candelabrului.
" Se numeste Sofia. Este regina." imi zise Athor.
Nu mai vazusem o pereche de regi atat de frumosi nici in povesti. Parea ca intrasem intr-o poveste cu vampiri perfecti.
Sofia avea si ea pe deget, peste manusa, un inel mai mic cu aceeasi inscriptie ca a lui Dimitri si Athor.
Dupa ce s-au asezat cei doi la masa, ne-am asezat si noi. Eram asezati pe la mijloc, unul in fata altuia. Eu il aveam in fata pe regele Dimitri, iar Athor, pe regina Sofia.
Dimitri a ridicat paharul si ne-a urat bun venit. L-am ridicat si eu si am luat o gura de vin, in timp ce Dimitri se uita fix la mine. Ma analiza ca pe o musca sub lupa.
- Bine ai venit in casa noastra, Anne!
Am incuviintat serioasa din cap.
- Multumesc pentru invitatie! am spus cu jumatate de glas.
- Sper ca ai gasit camera in ordine si te vei simti bine cat vei sta aici.
Nu stiam ce sa zic.
- Da, camera este perfecta. Multumesc!
- Ti-o prezint pe sotia mea, Sofia. Imi este alaturi de peste 200 de ani.
Wow cel mai lung mariaj pe care l-am vazut. Oare se mai suportau, m-am intrebat in sinea mea.
Am facut cunostinta cu Sofia. Avea o voce suava si o fata de papusica perfecta. Parca era din portelan. In schimb se putea vedea ca in spatele zambetului dulce era o fiara ca toti ceilalti. Am ales sa nu am incredere in nimeni si in aparentele pe care le afisau. Am ramas cu o expresie indescifrabila pe tot parcursul serii. Nu voiam sa le dau nimic de inteles.
- Poate vrei sa stii de ce te-am rugat sa vii aici in seara asta, imi zise Dimitri.
- As vrea sa stiu, da.
- Ei bine, nu iti face griji. Nu are nimeni de gand sa iti faca ceva si nu se va atinge nimeni de tine. Athor m-a informat de prima data cand te-a mirosit in campus. L-am rugat sa fie foarte atent la tine si sa te protejeze de orice pericol.
- De ce? l-am intrebat eu, pierzandu-mi rabdarea.
"Anne, calmeaza-te..." ma ruga Athor.
Dimitri zambi la mine fara sa se enerveze.
- Am cautat locul de unde vii, numele si tot arborele tau genealogic sa ne asiguram ca intr-adevar esti cine credeam noi.
- Si? Cine sunt? am intrebat sarcastica.
In sala se auzi un murmur si probabil intindeam coarda dar mi se luase de atata mister. Athor ma stranse usor de mana sa ma potolesc.
- Ei bine, esti descendenta pe linie directa a primului mare vampir care a existat vreodata. Esti mostenirea vampirilor, mai exact.
- Dar sunt om, cum as putea sa fiu mostenirea voastra? am intrebat sceptica gandindu-ma ca au luat-o razna de tot.
- Nu esti om. Sangele tau nu e de om.
- Dar de ce e, de dinozaur?
Dimitri rase usor dar Sofia imi arunca o privire periculoasa. Athor mai avea putin si imi punea mana la gura.
- Anne, probabil nu ai cum sa intelegi. Prin sangele tau poti transmite mai departe mostenirea. Poate ai observat, cand Athor se hraneste cu sangele tau arata mai tanar. Tu il intineresti cu anii, dar ii intineresti usor inclusiv varsta umana. Ceea ce e imposibil in alt mod.
- Vrei sa spui ca acum voi fi trofeu pentru toti vampirii bunici? Am intrebat si m-am uitat cu coada ochiului la toti batraneii din sala. Erau destui.
- Niciodata! imi spuse serios. Nu voi permite nimanui asa ceva.
- Dar cum ii vei controla pe toti? Sunt o armata intreaga, am intrebat sceptica.
- Anne, sunt regele lor. Pe mine ma asculta.
Am tacut. Daca se baza pe asta insemna ca eram pierduta. La atatia ani ai lui cum putea sa mai creada in fraza asta? Eram convinsa ca majoritatea il voiau jos. Aveam multe de vorbit cu Athor, dar in primul rand trebuia sa plec vie din castel.
- As vrea sa iti prezint pe cineva, imi spuse Dimitri. Valeria, te rog, vino.
Se ridica de la masa, de la cateva scaune distanta, o fata in jur de 29 de ani, varsta umana. Avea parul castaniu, putin mai inchis ca al meu, cu tenul masliniu, buze pline si ochi caprui. De statura medie, slaba si cu sanii mari. Era imbracata intr-o rochie stacojie, asemanatoare cu a mea. Se apropie si Dimitri ma ruga sa ma ridic, sa facem cunostinta.
- Anne, ea este o stra-stra-strabunica de a ta.
Era sa ma inec cu propria saliva. Ramasesem uluita. M-am uitat spre Dimitri sa il intreb daca face misto.
- Nu se poate, am spus socata.
- Ba da. In timp ce cautam arborele tau am gasit-o pe ea in el si pentru ca deja aveam istoricul ei, ne-a fost mult mai usor sa te gasim.
Deci asta era cu toate portretele alea din tot castelul. Erau arborele genealogice ale tuturor probabil.
Ma uitam la Valeria si imi venea sa plang. Nu era posibil sa fie stra-stra-strabunica mea.
- Cati ani ai? am intrebat-o, desi mi se parea ca vorbesc cu o nãlucã.
- 230 ani, raspunse cu o voce tanara.
Probabil mi se marisera ochii.
- Dar arati foarte tanara, am zis. Cum e posibil sa lasi mostenitori. La cati ani te-ai transformat?
- Aveam 28 de ani cand am fost transformata. Nascusem deja trei copii.
- Si.. ce au crezut ceilalti ca ai patit? Eram socata sa pun asemenea intrebari unei fantome. Vorbeam cu ruda mea moarta de 230 de ani.
- M-au ingropat, crezand ca murisem de o boala necunoscuta. Cand am iesit la suprafata am lasat totul intact. O perioada i-am urmarit pe toti cum au crescut si au imbatranit, apoi am renuntat si am venit aici. Aflasem de castel de la unul ca mine. Am incercat sa uit totul.
- Si cum de ceilalti nu te-au simtit ca ai o descendenta atat de veche? am intrebat curioasa. Si pe mine au putut sa ma simta?
- Anne, imi pronunta Valeria numele, eu nu mai sunt ca tine. Tu esti valoroasa asa cum esti acum .. Imi zambi sincer si parea afectata si ea ca si mine.
M-am uitat un timp in ochii ei, imi venea sa plang. Nu era posibil sa vorbesc cu ea. Voiam sa ii pun atatea intrebari.
- Valeria, zise Dimitri, te rog, ia loc langa Anne. Poate ar fi mai bine sa stati una langa cealalta.
Imi venea sa o iau de mana si sa ii prezint toata familia de acasa, dar apoi imi veni in minte ca poate era periculoasa si nu o mai intereseaza ce a lasat in urma. Mi se involburau ideile in cap si nu ma puteam concentra la nimic.
Athor ma lua de mana.
" Esti ok?"
L-am strans in semn ca sunt bine.
Cand au pus masa, eram singura care avea mancare in farfurie, bineinteles. Nu am putut lua decat cateva guri pentru ca ma simteam prost fata de restul care isi beau... ceaiul.
"Anne, mananca, te rog. Ai nevoie de energie."
Imi venea sa ii zic ca o sa imi comand in camera pentru ca aveam stomacul intors pe dos de la mirosul metalic de sange din atatea boluri si pahare. Nici nu voiam sa ma gandesc de unde provenea tot sangele acela.
Am mai baut putin vin si ma ametisem.
Dimitri era la fel de cuceritor ca fratele lui. Nu aveam deloc incredere in el pentru ca mi se parea ca ma urmareste in scop propriu, ca sa reuseasca sa ramana pe tron cat mai mult timp. Stia ca il intineresc si ii dau forta. Nu eram sigura de ce relatie avea cu Athor, dar nu cred ca ii convenea ca el se hranea constant cu sangele meu, castigand treptat mai multa putere decat el.
CITEȘTI
Mostenirea
RomansaPovestea Annei incepe intr-un campus din Oxford, cand il cunoaste pe Athor, profesorul ei, alaturi de care are sa descopere ca lumea in care traieste nu este deloc ceea ce pare si este in pericol de moarte. Secretele incep sa apara pe parcursul pov...
