Mostenirea

5

Pe Tanya am gasit-o cu Robert. Era de asteptat pentru ca paruse sa ii atraga atentia de la bun inceput. Era un tip, nici inalt nici scund, tacut, putin introvertit dar cu mult bun simt si inteligent.
Ea, in schimb, era o tipa vorbareata si repezita. Cu parul blond platinat, avea un aer nordic, ochii deschisi la culoare si un corp atletic dupa ani de antrenamente de tenis. Era jucatoare de performanta si inca mai participa la concursuri de renume. Robert si Tanya pareau din filme diferite dar se simtea chimia dintre ei.
Cand am intrat in camera, mi-a aruncat o privire intrebatoare. Isi daduse seama ca aveam ceva dupa roseata din obraji.
- Ce e cu tine? Nu erai pedepsita?
- Ba da, eram..
- ....?
- Si ce sa zic, nu mai sunt.
Nu a continuat cu intrebarile pentru ca era Robert acolo dar stiam ca avea sa nu se mai opreasca dupa ce scapa de el. Nu aveam de gand sa ii zic nimic despre Athor pentru ca nu stiam nici eu care era faza. Nu puteam intelege ce era cu el. Daca as fi fost cu prietena mea, Alex, ar fi zis sigur ca trebuie sa fie de la zodie. Era convinsa ca planetele sunt de vina. Fara alta explicatie as fi zis si eu la fel. Dar stiam ca nu asta era, era ceva legat de el, ascuns. Simteam ca voia ceva de la mine si nu intelegeam ce, eram doar o fata simpla, de statura medie, cu bucle castanii, tenul putin inchis, buzele pline si ochii verzi. Problema era ca incepeam sa ma simt atrasa de el nebuneste. Si era complet gresit. Daca as face o asemenea prostie, as fi exmatriculata...
- La ce te gandesti? imi intrerupse Tanya gandurile
- Ma gandeam ca a venit un tip nou, Victor. V-ati cunoscut? am mintit fara sa clipesc
Se uita atent la mine fara nicio expresie dupa care spuse ca nu l-a vazut. Am mai ramas in camera ei putin, dupa care am hotarat sa coboram la cafenea.
Vremea era rece, fiind langa padure. Cand se insera erau maxim 9 grade. Am luat o jacheta din piele pe mine, niste blugi si ne-am dus sa ne intalnim cu ceilalti.
Cand am ajuns, Nastya era langa Victor si vorbeau ceva.
Nastya era o rusoaica frumusica. Cu parul negru, tenul alb cu ochi albastri, avea mai degraba o frumusete rece. Era inalta si slaba, fara forme, dar orice venea bine pe ea.Era putin ca un baietel, tipul care ar fi dat bine intr-o revista de moda in orice pozitie ar fi stat. Daca ma uitam atent la ei doi vorbind, pareau sa se asemene. Aratau de parca erau frati. Cand ne-am apropiat la o masa alaturata, Victor m-a vazut si mi-a facut cu mana. Nastya probabil l-a intrebat daca deja ma cunoaste pentru ca s-au uitat spre mine si vorbeau. Parea deranjata ca am apucat sa il cunosc inaintea ei. In curand li s-a alaturat si Lydia.
Lydia era si ea tot rusoaica. Cu un par blond si lung, semana cu Rapunzel. Ochii rotunzi si mari o faceau sa arate ca o papusa, la fel si buzele micute si frumos conturate. In schimb, personalitatea Lydiei era la polul opus de impresia de copil pe care ti-o lasa. Era intepata, se rastea la toata lumea daca nu ii convenea ceva si dadea ordine in stanga si in dreapta. Era mereu in competitie cu toti si obositoare. Nastya, parea sa fie prietena ei cea mai buna si singura care putea sa o suporte pe termen lung.
Peste cateva minute, in cafenea intrara si cativa
profesori. Cand Lydia il ochi pe Athor, se duse in pas grabit spre el si ii spuse ceva. Athor se uita la ea incruntat si ii prinse incheietura incercand sa ii explice nervos, numai ei stiau ce. La un moment dat, ea îsi schimba atitudinea si deveni mieroasa sustinandu-i privirea cu ochii mari. Athor parea iritat. Se uita in stanga si in dreapta, pana ma surprinse ca ii privesc si mi-am intors rapid capul. L-am simtit uitandu-se la mine putin, l-a vazut si Lydia si dintr-odata a inceput sa il atinga mai mult, sa ii puna mana pe abdomen ca si cum incerca disperata sa ii atraga atentia. Am simtit in sinea mea cum incepeam sa ma enervez. Era clar ca se stiu bine si eram curioasa ce era intre ei, daca el este genul de profesor care se incurca cu toate elevele.

Dupa cateva minute a aparut la masa noastra si Victor. Terminase cu Nastya si era atent la ce se juca la masa. L-am invitat si pe el sa se joace cu noi. Era un tip linistit si iti dadea un vibe bun. Avea un zambet superb si o carisma aparte. Facea glume cu bun simt. Ne-am imprietenit aproape imediat. Dupa ce am terminat cu jocul, am iesit la plimbare, eu cu el si Tanya cu Robert. Evident ca nu m-am putut abtine si le-am zis ca stiu de o cabana în padure, dar nu am mentionat cum am aflat de ea. Le-am propus sa mergem acolo, pentru ca voiam sa o mai vad odata, la lumina zilei, sa inteleg care era faza cu ea. Mai erau aproximativ 3/4 ore pana sa apuna soarele si aveam destul timp,pentru ca nu era prea departe. Tanya paru incantata de idee asa ca am mers cu totii. Pe drumul acoperit de crengile copacilor care imi puneau piedici, Victor ma tinu de mana sa nu cad. Ma facea sa am incredere in el si sa ma simt bine. Nu era ca Athor care parea periculos, sa zic asa. Avea ceva salbatic. Victor iti dadea un vibe relaxant.
I-am strans mana si am mers pana in dreptul cabanei. Tanya a ramas nedumerita cand a vazut cum arata la exterior si a descoperit la etaj cele doua incaperi curatate si locuibile.
- Dar inseamna ca cineva locuieste aici, spuse ea.
- Sau poate multi altii, ca si noi, stiu de ea si doar le-au curatat pe astea 2 ca sa vina cand au chef, spuse Robert. Tin minte ca aveam ceva de genul acasa si mergeam cu mai multi prieteni sa bem si sa cantam, pentru ca era aproape de natura.
M-am abtinut sa fac comentarii pentru ca parerea mea era impartita, dar impartita intre alte subiecte. Mi-am adus aminte de seara aia si de vocea din capul meu si mi s a facut frig. De ceea ce mi-a zgariat gatul, de senzatiile pe care le-am avut, frica, groaza. Un amalgam de senzatii si adrenalina. Daca nu as fi fugit in final mancand pamantul as fi lesinat acolo.
- Anne? Esti ok? ma intreba Victor
- Da, da. Ma gandeam ce o fi cu cabana asta, pare din alt film.
- Haideti sa stam aici si sa jucam ceva, propuse Tanya.
Ne-am asezat pe un covoras rotund si ne-am intins cu jocul pana s-a inserat. Nu imi mai faceam griji pentru ca stiam drumul spre campus, in plus eram patru persoane.
Cand s-a facut deja bezna, singura sursa de lumina era lanterna telefonului. A lui Robert era pe duca pentru ca pusese muzica, al meu avea bateria terminata si au mai ramas ale Tanyei si a lui Victor. Erau asezate intre noi, pe jos, ca sa lumineze cartile de joc.
La un moment dat, de la parter, s-a auzit scartaitul usii, facandu-ne sa ramanem nemiscati. Nu imi venea sa cred ca se repeta povestea, cand mi-am promis sa fiu atenta... Desi eram cu ei m-am speriat atat de tare incat am luat telefoanele si am stins lanternele. M-am strans mai aproape de Victor si m-a luat in brate. Am facut toti liniste mormantala. Scartaitul a continuat sa se auda de jos ca si cum cineva mergea, apoi a inceput sa urce scarile. Efectiv nu vedeam nimic. Puteam doar sa ii simt bratele lui Victor si un deget de-al lui pus pe buzele mele, semn sa nu fac zgomot. La un moment dat, scartaitul s-a oprit la baza scarilor, am aproximat eu. Cateva minute nu s-a mai auzit. Am facut in continuare liniste dar am decis tacit, sa ne ridicam si sa incercam sa plecam. Victor nu mi-a dat drumu la mana pana am iesit din camera, pe bajbaite. Parea ca nu ii e frica, doar incerca sa nu faca zgomot. Se puteau auzi copacii miscandu-se in vant si vietatile de afara, dar in cabana nu se mai auzea nimic.
M-am lipit de el si l-am lasat sa mearga inainte. Cand au intrat primele raze ale lunii pe ferestre am putut vedea ceva mai bine. Nu stiu exact in ce directie ne-am indreptat, dar fulgerator am vazut doi ochi sclipind in umbra si mi-a inghetat sangele. Am bagat unghiile in palma lui Victor si l-am facut sa scoata un geamat. M-a strans de mana in semn sa ma linistesc, dar eu eram convinsa ca cineva ne urmareste dintr-un colt apropiat de mine. S-a auzit un fosnet si nu stiam daca a fost facut de noi. Tremuram de frica chiar si cu ei dupa mine, nu ma mai simteam in siguranta. O miscare calda adie langa mine si de teama mi-am tras mana din a lui Victor. Nu vorbea nimeni si pe dibuite l-am cautat dar nu il gaseam. Simteam ca innebunesc, unde era? Nu aveam curajul sa tip sau sa vorbesc. Intr-un final am gasit mana, am apucat-o si m-am lipit repede de el. Dar in foarte scurt timp mi-am dat seama ca nu era Victor. Am ramas impietrita si ma pregateam sa tip cand o  palma mi-a acoperit gura. Inima imi batea, aproape sa imi iasa din piept. Cineva ma impinse spre o camera si parea ca vedea perfect in intuneric. Am simtit ca ma impiedic de ceva si am aterizat intr-o canapea veche si gaurita. O palma imi astupa gura, in timp ce persoana se aseza pe canapea deasupra mea.
"Sa nu scoti un sunet!" m-a avertizat. Era din nou in capul meu.
"Tu..." am mormait printre degetele care imi apasau buzele . "Da-mi drumul!" Am zis cu mai mult tupeu, desi tremuram de frica. Am inceput sa ma zvarcolesc insa era mult prea greu ca sa reusesc sa-l misc. Am simtit ca zambeste ironic.
- O sa tip si ma vor auzi prietenii mei, am zis nervoasa.
"Prietenii tai deja au iesit crezand ca ai plecat. Nu mai e nimeni."
Am ramas tacuta. Nu imi venea sa cred ca ma lasasera acolo. Incepea sa imi fie din ce in ce mai teama. Eram speriata, nervoasa. As fi vrut sa il dau jos de pe mine pentru ca era prea greu, dar aveam bratele prinse intre picioarele lui, blocandu-mi orice miscare. Mi-a luat fata in palma si a ridicat-o spre el. Nu reuseam sa vad mai nimic in afara de o sclipire a ochilor intunecati. Nu mai zicea nimic si eu m-am luat dupa el. O perioada am simtit ca ma priveste.
" Nu vreau sa iti fac rau" imi spuse.
- Atunci lasa-ma sa plec, am zis incordata.
" Nu vrei sa pleci..."
- Ba, daca nu ti-ai dat seama, as da orice sa plec, am raspuns sarcastica.
" Vrei sa stii cine sunt ...."
- Esti nebun?! Lasa-ma in pace! am urlat la el
Mi-a mangaiat usor gatul. Am simtit un gol in stomac. Stiam ca se joaca cu mine de-a soarecele si pisica dar nu intelegeam ce voia.
" Daca nu, de ce te-ai intors aici?" ma intreba.
Buna intrebare..
Parca cititndu-mi gandurile, si-a plimbat o mana pe sub bluza mea si mi-a mangaiat pielea abdomenului.
- Opreste-te, ia mana de pe mine... abia am reusit sa pronunt cuvintele.
" Te-am avertizat sa nu mai vii .." imi spuse.
Mi-am inghitit un nod din gat.
- Lasa-ma atunci sa te vad la lumina, i-am zis cu mai mult curaj, incercand sa schimb directia converstiei ca sa il fac sa coboare de pe mine.
"M-ai vazut de atatea ori."
Nu imi puteam da seama la cine se refera.
- De ce faci asta, ce cauti mereu aici? am intrebat precauta
"Aici vin... uneori" dar nu a vrut sa imi spuna de ce.
- Cum pot sa te aud in mintea mea? am intrebat realizand ce se intampla.
A ras usor si nu a zis nimic. Mi-a atins un san aproape insesizabil.
- Athor... opreste-te.... m-am trezit tipand numele lui inconstient, zvarcolindu-ma nebuneste sa scap de el.
S-a oprit. Oare de unde imi venise numele lui pe buze?
" Nu ma cheama Athor. Cel putin nu este numele meu adevarat."
Am ramas tacuta cateva secunde.
- Atunci cum te numesti?
- Sergej, a spus intr-un final cu voce tare.
- Si de ce nu spui cum te cheama in realitate?
- Asta e alta poveste pe care, poate, ti-o voi spune intr-o zi.
- Acum da-mi drumul! am zis. Lasa-ma sa plec!
A ras ironic.
- Nu ne-am impretenit. Mi- a spus mai serios.
- Nici nu ma intereseaza sa ma imprietenesc cu tine! Oricum esti o scarba de cand te-am cunoscut, i-am aruncat cuvintele pline de venin.
- Ok, spuse sec si ma apuca de par tragandu-mi capul pe spate.
Ma saruta usor , apoi din ce in ce mai apasat. La inceput cu teama, m-am lasat in voia lui. Aveam gandurile invalmasite de contradictii si dorinta de a-l vedea in lumina. M-a ridicat in brate si de data asta s-a pus el pe canapea si pe mine m-a pus deasupra. Ma strangea in brate usor. Mi-am plimbat mainile prin parul lui, nesigura, stiind ca se abtine sa nu mearga mai departe. Eram furioasa pe el, dar si curioasa. M-a sarutat pe gat, simtind iar cum ma zgarie. Am ridicat mana in intuneric, sa pipai obiectul care m-a zgariat, dar m-a prins de incheietura.
M-a dat jos si s-a desprins de mine.
- Ce cautai cu Victor? m-a intrebat dintr-odata.
- Pf, nu e treaba ta, am raspuns dezmeticindu-ma.
- Este treaba mea, a zis arogant.
- Crezi ca daca te am lasat sa ma saruti ai vreun drept asupra mea?
- O sa-mi fac, zise razand.
Nu am inteles la ce se referea asa ca l-am intrebat:
- Tu ce cautai cu Lydia aici, in seara aia? am intrebat curioasa
- Nu e treaba ta.
Am ridicat din umeri.
- Ok, atunci hai sa ne vedem fiecare de treaba, am zis indiferenta, desi imi doream sa stiu mai mult.
- Pai eu imi vedeam de treaba, dar tu ai venit aici, mi-a zis uitandu-se atent la mine prin intuneric.
- Nu este cabana ta! Merg unde vreau.
- Dar nu ai voie sa parasesti campusul. Ai incalcat regulile, din nou, imi spuse strengareste. De cate ori sa te iert?
- Si ce ai sa faci?
- Am sa fac ce vreau cu tine, inca ma gandesc.
- O sa le zic tuturor ce faci pe aici si ca esti un ciudat. Ca vorbesti in capul meu. Cu ce ma zgarii?
M-a privit cateva secunde fara sa zica nimic.
- Deci? mi-am pierdut eu rabdarea. Nu mai ai nimic de zis?
- Am multe de zis... dar nu acum. Cum poti sa le spui ca vorbesc in capul tau? O sa te interneze la psihiatrie.
Intr-un final de afara se auzi vocea Lydiei.
- Ce face aici? am intrebat socata
S-a desprins repede de mine si m-a impins spre iesire.
- E timpul sa pleci, imi zise serios.
- Poftim!?
- Am zis ca trebuie sa pleci!
- Nu-mi vine sa cred! Ce gunoi esti! i-am urlat in fata si mi-a acoperit gura.
" Anne, este cazul sa pleci, fara alte comentarii!" imi spuse in minte.
Am plecat, nestiind ce simt. Parca nu mai procesam realitatea. Am mers usor spre camera sa imi pun ordine in ganduri. Il cautam intentionat si care era treaba cu Lydia? Mi s-au invartit intrebarile in cap, pana m-am pus in pat si am adormit.