Mostenirea

12

Trebuia sa ma prefac toata ziua ca am toxinfectie. Stateam in pat invelita cu o cana de ceai, cand incepu sa sune telefonul. Tanya.
- Alo? am raspuns cu o voce care se voia bolnava. Ma amuzam in sinea mea ce penibila eram.
- Anne! Ce ai patit, esti ok? Am aflat ca nu te simti bine. Ai nevoie de pastile, de companie?
O companie ar fi fost buna, dar oricine m-ar vedea si-ar da seama ca nu am nimic.
- Momentan sunt ok, multumesc! Ia spune, ce mai e pe la ore?
- Pff, nu o sa iti vina sa crezi! Lydia a inceput sa se certe foarte urat cu Athor de fata cu toata lumea. Nu stiu ce este intre ei, dar Athor a tras-o de brat, in sala de curs dupa ce am iesit toti, atat de puternic ca am zis ca i-l rupe din articulatii!
Am ramas putin pe ganduri.
- Aloo? Mai esti sau vorbesc singura? ma intreba Tanya
- Da, continua, te ascultam.
- Inca mai stateam de vorba  cu o colega de la sala alaturata cand, dupa 15 minute, Lydia a iesit ravasita toata. Nu stiu care e faza, dar iti garantez ca e ceva intre ei doi si nu avea de ce sa iasa in halul ala decat daca o batea si sigur nu asta s-a intamplat.
Am simtit cum mi se urca sangele in cap si am strans cana pana cand s-a facut bucatele, intrandu- mi cioburile in palma.
- Esti ok, Anne? Ce s-a auzit asa?
- Tanya, te sun in cateva minute pentru ca mi s-a spart o cana cu ceai si m-am taiat.
- Oh, Anne dar fii atenta! Vrei sa iti aduc bandaj ceva?
- Nu, nu, este in regula nu iti face griji. Sunt fata mare. Ma descurc. Daca am nevoie de ceva te sun. Multumesc!
Am inchis telefonul plina de nervi si cu sangele imprastiat in tot patul. Nu mai aveam stare si trebuia sa fac ceva legat de Athor si Lydia. Cum a putut nemernicul, dupa ce a dormit cu mine, sa faca asta cu ea?! Si de ce nu am simtit?! Nu mai intelegeam deloc cum functiona prostia asta cu visele. Oare trebuia sa dorm sa simt ceva? El cum a simtit si nu dormea?
M-am bandajat repede foarte prost si m-am imbracat cu pantalonii de piele si o helanca pe gat, sa nu mi se observe muscatura. Mi-am tras ghetele in picioare si am iesit repezita din camera.
Il cautam pe Athor peste tot si iar nu dadeam de el. Nu aveam de gand sa il sun pentru ca stiam ca avea sa ma expedieze. Terminase cursurile si nu stiam unde naiba era. Incercam sa ma fac cat mai nevazuta pentru ca toata lumea stia ca nu ma simt bine. Eram intr-adevar palida, dar aveam energie.
In final m-am dus la el in apartament. Imi lasase o cheie sa incui cand plec. Cand am deschis usa, telefonul lui era pe masa. M-am furisat sa vad daca era acolo cand,  se apropie din dreapta mea. Cand l-am vazut i-am dat o palma cu toata forta. Se intuneca la fata apoi, apucandu-ma de incheietura ma impinse in perete, facandu-ma sa gem de durere.
- Ce te-a apucat?! scrasni printre dinti si se uita la bandajul de la mana, probabil mirosind sangele.
- Esti un mincinos! Ce ai facut azi cu Lydia in sala de curs?
Ridica dintr-o spranceana la mine.
- Nu este treaba ta, imi zise.
- Atunci, daca nu e treaba mea, te rog sa nu te mai apropii de mine de azi inainte.
Am dat sa plec dar ma tinu pe loc.
- Lasa-ma! Nu mai pune mana pe mine!
Dar nu voia sa inteleaga si imi desfacu bandajul sa imi analizeze rana.
- Lasa-ma sau am sa tip! i-am zis cu vocea ascutita.
Isi scoase deja coltii.
- Daca faceam ceva cu Lydia, simteai si tu. Mi-a zis calm.
Am stat putin pe ganduri pentru ca nu mai intelegeam nimic.
- Atunci de ce a iesit asa din sala?
- Pentru ca ma ameninta ca daca renunt la ea o sa faca in asa fel sa afle toata lumea de noi. Stia ca sunt ceilalti afara asa ca si-a bagat mana in par si l-a deranjat astfel incat sa para altceva. I-am zis ca nu are ce sa imi faca si va arata ca o nebuna.
Am stat putin sa imi dau seama daca mintea, dar parea foarte sincer.
- Anne, insemni mult pentru mine, intelege. Nu imi .. pasa de Lydia. Era de ajutor pentru ca ma lasa sa ma hranesc. Dar chiar nu vreau sa te pierd.
Ma lua in brate si ma saruta usor pe buze. Il credeam. Vedeam cum ma priveste si stiam ca nu ma mintea, dar eram geloasa pe Lydia pentru ca nu puteam uita visul, cu tot cu scenele din el. Imi reveneau constant amintirile in minte.
- Pana la urma cum ai ajuns cu ea?
- Trebuia sa aleg pe cineva care sa ma ajute sa rezist in campus iar ea, de cand a ajuns statea numai dupa mine. Intr-un final am incercat sa vad cat de repede o pot .. corupe, sa zic asa. Cand am muscat-o prima data a lesinat iar dupa ce si-a revenit, nu am mai scapat de ea. I-am zis ca daca are de gand sa vorbeasca despre asta dispare, mi-a zis amuzat.
- Si ai incredere ca nu o sa vorbeasca?
- Pai... da. I-am aratat cum poate sa dispara, zise si ma privi intens.
- Cum?
- Nu o sa iti arat. Am dus-o intr-o zona plina de cei ca mine unde oamenii sunt captivi pentru hrana. In mare parte oameni ai strazii, pe care nu ii cauta nimeni..
Am facut o grimasa.
- Macar acum stii ca nu va face o prostie, am zis sarcastica.
- Anne, ti-am explicat adevarul, nu o sa te mint. Va trebui sa il accepti. Intr-un fel, esti de-a noastra. Oamenii nu au sangele ca al tau. Undeva in arborele tau genealogic,au existat cei mai vechi si puternici vampiri. Genetic, ai o parte vampir.
Am stat si m-am gandit la asta putin. Nu ma simteam cu nimic diferita de restul. Nu mancam carne in sange, carne cruda, nu muscam, nu mergeam repede, ba chiar ma miscam ca melcul.
M-a pufnit rasul.
- Ba n-am nimic din voi. Sunt lenta si mananc prajit.
Mi-a zambit amuzat si m-a strans in brate.
- Nu iti face griji legate de Lydia. Nu imi pasa de ea. Si ce e cu palmele astea?! ... Iar la mana ce ai patit?
- Am spart o cana cand am auzit de Lydia si de tine.
M-a privit ranjind pentru ca vedea cat ma agitam din cauza lui.
- Haide. Ramai cu mine, zise.