Mostenirea

43 "Planul"

Dupa ce Eliazar expuse in detaliu problema pentru care ne aflam in Egipt, Seba ramase pierdut in ganduri. Privirea ii era fixata in pamant, iar degetele masau inconstient inelul din barba.
- Stiu povestea, spuse intr-un final, dar mereu am crezut ca este doar o poveste. Tu, prietenul meu, esti mai mare decat mine cu aproape 400 de ani...la noi, pe atunci, au ajuns numai franturi ale intamplarii, asemanatoare unui mit, spuse intr-un final. Nu am crezut vreodata ca am sa o intalnesc pe Anippe in persoana, spuse si isi muta privirea pierduta la mine.
Imi lua palma in maini si ma analiza un timp fara sa zica nimic.
- Draga mea, zise. Aici nu esti in siguranta, cred ca prietenii tai ti-au spus deja. Ai avut curaj sa vii, fiind mostenitoarea de drept a regatului pe care tatal tau l-a pierdut. Esti un pericol pentru cei care conduc in prezent. Daca ar afla ca traiesti si ai revenit chiar aici, cautand raspunsuri, vor incerca sa te ucida. Esti constienta ca numai tu poti recuceri tot ceea ce regele Seb a pierdut. Cand mama ta te-a blestemat, i-a blestemat de fapt, pe cei care au atacat regatul, astfel ca niciodata tu, mostenitoarea reala, sa nu mori cu adevarat si sa poti reveni dupa fiecare moarte sa stapanesti asupra Egiptului vampirilor. Eu sunt dispus sa fac tot posibilul sa te protejez. Noi, toti, am slujit candva tatalui tau, regele Seb. Personal, nu am trait in timpurile lui, dar strămoșii mei au dus un trai prosper, servindu-l. Tot ce am avut si am mostenit, a fost datorita tatalui tau. Stiu povesti despre tine si mama ta, dar nu sunt in masura sa iti dau raspunsuri, spuse cu o privire trista.
- Si ce e de facut? intreba Athor.
- Tot ce pot face este sa va ofer o casa in care sa va odihniti si sa va indrum catre locuri in care ati putea afla cate ceva.
- Te ascultam, fratele meu, spuse Eliazar. Orice ne poate fi de folos.
Seba incuviinta si ne ruga sa asteptam cateva minute pana se intoarce.
Cand reveni, aduse o harta veche pe care o intinse pe masuta din salon. Cu un creion incercui cateva locatii pe care aveam sa le parcurgem.
- Prima zonă în care aș putea să vă îndrum este aceasta. Arata un punct situat la cativa kilometri de locul in care ne aflam, aproape de o apa.
- Ce e acolo? am intrebat curioasa
- Este o pestera, aceeasi pestera in care mama ta a fost gasita de tatal tau. Acum, în ea este un templu al Preoteselor care încă mai slujesc in taina, zeilor. Este un loc ascuns, oamenii nu stiu de el. De aceea, recomand sa mergeti cu grija si sa nu le speriati pe Preotese. Ele ar putea sa va ofere raspunsuri, daca le convingeti sa vorbeasca.
- Cum adica daca le convingem?
- Nu vorbesc cu oricine, mai ales cu vampirii, spuse Seba precaut.
Ne mai incercui cateva locuri in care trebuia sa mai ajungem, dar mintea mea ramase la pestera din care mama fusese rapita si obligata sa ma nasca. Nu ma mai puteam concentra la ce vorbeau ceilalti asa ca i-am lasat pe ei sa faca planul.

In final, cand totul a fost stabilit, ne conduse pe fiecare la camerele lor, eu ramanand cu Athor. Voiam sa ajung mai repede la pestera si l-am rugat sa grabeasca plecarea, cat putea.
Incuviinta, intelegand dorinta mea de a descoperi adevarul si merse dupa Eliazar.