Mostenirea

32

Ma priveam in oglinda pipaind coltii care imi ieseau si se retrageau la impulsul pe care il dadeam. Era acelasi fel de impuls pe care creierul il trimitea la brate sa se miste, sau la picioare. Ieseau, se retrageau si tot asa. Ma jucam cu ei privindu-i, fascinata ca faceau parte din mine. Oare ce schimbari se produsesera in corpul meu? Aveam atatea intrebari si nimeni care sa poata raspunda la ele. Eram mai speriata de faptul ca nici cei mai vechi vampiri nu stiau sa imi explice ce devenisem.
In timp ce ma gandeam la toate astea imi veni o idee. Am fugit din baie sa-l caut pe Dimitri.
Era in acelasi loc in care il lasasem, contempland la portretul Sophiei pe care il asezase pe peretele de langa birou. Se intoarse catre mine asteptand sa zic ceva, dar vazandu-l indurerat nu prea imi venea sa mai scot un cuvant. L-am privit pret de cateva momente, pe obraji avea lacrimi sangerii uscate. Ochii intunecati erau rosiatici, iar camasa ii era patata la guler. Era o imagine sumbra care imi strapunse inima. De cand venisem acolo reusisem sa ii distrug fericirea cladita in atatia ani. Reusisem sa destram o iubire care a durat mai mult decat imi puteam imagina ca poate exista.
- Imi pare rau, am rostit in soapta. Stiam ca ma aude perfect.
Se ridica de pe fotoliu incet si se apropie de mine. Ii puteam simti durerea si nu eram sigura daca era din cauza legaturii pe care o formase cu mine.
Ma lua in brate si ma stranse usor lasandu-si capul sa se odihneasca pe umarul meu. Mi-am trecut mainile in jurul mijlocului lui si l-am sarutat incet pe gatul umezit de sange. Am ramas amandoi cateva secunde imbratisati ca si cum timpul se oprise in loc, ca si cum ne stiam de ani de zile. Abia il cunoscusem dar nu il mai simteam un strain. Ceva se schimbase in mine odata cu suferinta prin care trecusem cu totii.
Isi ridica capul si facu un pas in spate, mangaindu-mi obrazul.
- Nu exista cuvinte care sa descrie durerea pe care o simt, dar vreau sa te rog sa nu te invinovatesti pentru ce s-a intamplat. Singura vinovata, care va plati este Alessia. Am lasat pe cineva sa pandeasca locul dupa ce am plecat, iar Aliona asteptã o perioada pana ce Alessia isi facu aparitia de sub pamant. Se pare ca a avut noroc si a gasit o ascunzatoare care sa o protejeze de foc. Au facut un pact. Vor sa te vaneze impreuna. Intotdeauna e bine sa fii cu un pas inainte, cu informatiile. Vor plati amandoua pentru moartea Sophiei.
- Vrei sa spui ca inca mai sunt pe urmele mele?
- Da si din pacate, acum ca nu stim ce ai devenit, va fi si mai complicat. Vor afla si altii. Avem nevoie de prieteni loiali si aliante adevarate.
- Si unde ai sa-i gasesti? am intrebat nedumerita pentru ca nu stiam modul de conducere al vampirilor
- Ne trebuie un plan principal si unul de rezerva.
- Ok, dar pana faceti planul, am o idee care poate ne va ajuta sa aflam ce sunt.
- Spune.
- Ati zis ca in palat locuieste un vampir foarte batran din timpul Hypatiei. Cred ca el ar fi singurul care ar fi avut sansa sa mai intalneasca pe cineva ca mine...
Dimitri se gandi o clipa si incuviinta.
- Ai dreptate. Am putea sa ii facem o vizita. Problema este ca nu vorbeste foarte mult. Va trebui cumva sa il facem sa vorbeasca.
- Adica e mut?
- Nu, rase Dimitri. Doar ca la varsta lui nu simte nevoia sa mai vorbeasca, explica ridicand din umeri nestiutor.
M-am uitat lung, fara sa inteleg, dar am hotarat sa nu ma gandesc la asta. Cautam o explicatie si undeva aveam sa o gasesc.

Am mers impreuna cu Dimitri la apartamentul vampirului batran. Se numea Eliazar. Cand am intrat pe usa, am descoperit un apartament biblioteca. Pe absolut toti peretii, de la podea pana la tavan erau carti. Nu exista un spatiu ramas gol. Ma uitam fascinata la colectia imensa de manuscrise. Camerele erau inalte si apartamentul era format din patru incaperi spatioase. Dimitri ma conduse in ceva ce trebuia sa fie birou, dar arata mai degraba ca un living/biblioteca. Mobila din lemn masiv era incarcata de carti si parea ca sta sa cedeze. Ceva se misca in spatele unui birou si m am speriat cand l am zarit pe Eliazar scotand capul dintre teancurile de carti imprastiate de jur imprejur.
Dimitri il saluta si el se inclina in fata regelui. Isi intoarse privirea spre mine si ma fixa o perioada.
Era un vampir nici inalt, nici scund, parul blond si des era prins intr-o coada groasa la spate, iar ochii de culoarea campului inverzit ma hipnotizau. Nu stiu ce ma asteptasem sa gasesc, dar clar nu un barbat atat de frumos. Arata ca un inger. Probabil crezusem ca aveam sa dau de un batran ramolit. Buzele pline si rozalii se deschisera usor si se inchisera la loc.
Dadu ocol biroului si se apropie de mine silentios. Purta o camasa de in lejera si niste pantaloni sufelcati la glezna. Parea ca tocmai a iesit dintr-o poveste. Era descult.
Imi atinse fata usor, mangaindu-mi obrazul.
Zambi, iar dantura ii era frumoasa si ingrijita.
Ma simteam analizata si incordata.
- Eliazar, te rog sa ne scuzi pentru deranj, incepu regele. Dar avem o problema urgenta. Ea este Anne, a fost aproape omorata, Athor a incercat sa o salveze dar ceva nu a mers bine. Nu stim ce este. Nimeni nu stie. Poate esti singurul care ne-ar putea da o explicatie.
Eliazar imi zambi calduros si ma lua de mana conducandu-ma la o canapea. M-am asezat si am asteptat cuminte, fara sa scot un sunet.
- Nu am mai vazut asa ceva de la inceputurile mele, spuse intr-un final cu o voce atat de profunda ca mi se ridicase parul pe brate. Este incredibil. Am crezut ca nu mai exista sansa asta.
- Ce vrei sa spui? Intreba nerabdator Dimitri.
- Singura data cand am mai intalnit asa ceva a fost in secolul 4 dupa Cristos. Exista o istorie nescrisa si prea putin cercetata a preoteselor Egiptului antic. Pe atunci, abia fusesem transformat in ceea ce sunt acum. Tin minte ca marele rege al vampirilor, primul rege care a existat, batran fiind, si-a dorit atat de mult sa procreeze, incat a cautat in lung si in lat cum ar putea produce pe cale naturalã descendenta sa. In timpul cautarilor sale a dat peste o Preoteasa ce isi facea incantatiile intr-o pestera, langa Nil. Ascultand fascinat si curios, se furisa in interiorul pesterii si o privi de aproape. Era cea mai frumoasa femeie pe care o vazuse, o frumusete exotica cu ochi migdalati si negri. Isi facu repede planul si o rapi, ducand-o la palatul lui si legand-o in lanturi.
Preoteasa, vazandu-se in pericol ii propuse un targ pentru a reusi sa se elibereze.
- Iti voi indeplini orice dorinta, daca ma eliberezi din aceste lanturi, spuse ea.
- Am o singura dorinta, spuse regele. As vrea un copil cu tine.
Preoteasa paru sa isi cantareasca bine deciziile. Statu o perioada pe ganduri si nu zise nimic.
- Dar eu nu am voie sa dau nastere, zise intr-un final.
- Atunci nu exista cale de eliberare, raspunse acesta.
O tinu captiva timp de luni de zile, mergand zilnic la ea sa o hraneasca si sa ii faca baie. Vapirul era atat de indragostit de ea incat nu indraznise sa ii faca niciun rau, pana cand intr-o zi o elibera din lanturi si ii facu o propunere neasteptata.
- As vrea sa fii regina mea, spuse acesta.
- Dar nu s-au mai vazut o preoteasa si un vampir niciodata! raspunse speriata
- E singura cale sa fii din nou libera.
Stiind ca vorbeste serios si risca sa moara accepta sa fie regina lui, cu conditia pusa de vampir sa gaseasca o cale de a-i oferi un urmas.
In noaptea nuntii, preoteasa savarsi un ritual, in timp ce sa impreuna cu vampirul din care rezulta, peste 9 luni, o fetita superba. Numai ca fetita era blestemata sa nu poata naste si dupa fiecare moarte sa se reincarneze la nesfarsit. Dar reincarnarea era umana si daca un vampir avea vreodata  sa o transforme, aceasta transformare nu va fi totala din cauza sangelui ei de Preoteasa.

Si eu si Dimitri ne-am uitat unul la altul inmarmuriti. Ori batranul care nu arata chiar batran, ne spunea povesti pentru copii, ori facuse dementa. Daca era posibil asa ceva la vampiri.
- Si vrei sa spui ca eu sunt acea copila.
Eliazar veni langa mine si imi saruta podul palmei.
- Da draga mea, tu esti prima si singura urmasa a Preotesei si Regelui Vampir. In tine sta forta lor acum, ca transformarea s-a produs.
- Dar asta inseamna ca voi putea imbatrani, daca mor si ma reincarnez la nesfarsit, am zis sceptica.
- Nu. In momentul in care te-ai transformat, nu vei muri. Decat daca esti omorata. Partea de vampir din tine te va tine in viata ca pe oricare dintre noi. Daca ramaneai in stadiul uman, atunci aveai sa imbatranesti ca oricare altul. Sufletul tau a calatorit din momentul in care Preoteasa ti-a dat nastere pana in prezent.
Aveam nevoie de o pauza si eram in stare de soc. Nu stiam daca sa cred ca Eliazar era nebun sau trebuia sa ma internez eu la nebuni.
M-am scuzat si l-am lasat pe Dimitri sa asculte continuarea povestii pentru ca eu nu mai puteam sa aud un cuvant si am fugit cat m-au tinut picioarele in apartament, lasand lacrimile sa imi manjeasca fata. Tot ce retinusem mai bine era ca nu aveam sa fac niciodata copii si ca eram blestemata de propria mama.