Mostenirea

21

In ziua aceea mi-au prezentat toate colturile proprietatii. In castel nu imi arata mare lucru, in afara de cateva incaperi, sali de bal, de sedinte, de recreere, era o cladire interminabila in care te puteai rataci lejer daca nu erai atent. Imi imaginam imensitatea lui numai dupa numarul de vampiri care locuiau in el. Era un mini orasel, cu alte cateva corpuri unde stateau cei de la paza, servitorii - pentru ca inca mai aveau asa ceva, corpuri de cladiri in care nu stiam pentru ce erau sau cine. 
- Si ce am sa fac saptamana asta cat voi sta cu voi? l-am intrebat pe rege
- Orice doresti. Putem organiza activitati precum vanatoare, putem sa iti aratam cum ne distram sau orice ai vrea. 
- Nu... vanatoare clar nu! Iubesc animalele ... dar, sunt curioasa de un lucru.. Tot sangele acela din care ati baut toti la masa... de unde provine?
- Ah, este sange de animal. Aici este interzisa vanatoarea oamenilor, spuse zambind.
Simteam ca mi se facea rau cand spunea asta. Considerau oamenii un fel de animale pe care le puteau vana...
Ne aflam intr-un parc imens al castelului cu o fantana imprejmuita de statui ale unor femei si barbati dezbracati. Pareau genul acela de statui ale zeitatilor care au fost interzise in trecut.
Vazandu-ma ca le privesc, Athor imi zise:
- Sunt exact ceea ce crezi ca sunt. Au fost salvate din Roma. Odata cu victoria crestinismului a urmat o epoca sumbra pentru tot ce insemna lumea clasica, de la mutilarea statuilor, la distrugerea marilor biblioteci, acte de vandalism si uciderea marilor filozofi si matematicieni, precum a fost Hypatia.
- Serios? Nu am stiut ca s-au intamplat toate astea... dar cine a fost Hypatia si cine a salvat toate aceste opere de arta?
- Hypatia era o mare matematiciana si filozoafa ce a trait in cele mai tulburi vremuri din istoria Alexandriei. Era fiica lui Theon, chiar el matematician si astronom. Ea era liderul scolii neoplatoniste de filozofie din Alexandria, insa a suferit o moarte violenta in mainile zelotilor ignoranti.
- Dar de ce?
- Crestinii fanatici din acea perioada erau inculti si barbari. In mare parte, descoperisera in religie, o forma mai buna de control. Dupa ce au fost interzise statuile, operele de arta ale filozofilor, iar bibliotecile arse, crestinii au aflat ca Hypatia inca mai practica asa zisul paganism si ascundea astfel de obiecte si manuscrise. Intr-o zi, acesti barbari i-au incercuit trasura pe o straduta din Alexandria, au tarat-o intr-o biserica, au dezbracat-o, i-au jupuit pielea si au batatut-o pana la moarte, i-au smuls membrele si i-au ars ramasitele. Dupa o perioada, un vampir care o cunostea a aflat ce se intamplase, a dat navala in casa ei si a incercat sa salveze tot ce mai putea din operele si colectiile de arta pe care le ascundea.
- Si asa au ajuns la voi la castel?
- Da, acel vampir se afla inca aici. Este unul dintre cei mai batrani si mai puternici. Dar este atat de batran incat intelepciunea nu il mai lasa sa iasa din apartamentul in care locuieste in castel. Isi petrece timpul citind si scriind. A scris o biblioteca intreaga, daca vrei, ti-o pot arata.
- Incredibil, am spus inmarmurita... aceste statui au apartinut Hypatiei?
- Da. Si multe alte opere salvate in acest castel, provin din Alexandria, cand marii filozofi inca mai scriau la ele. Ceea ce zelotii nu au aflat atunci este ca o armata de vampiri a rascolit biblioteca Alxandriei si au salvat mii de pergamente valoroase inainte sa fie arsa din temelii si sa se piarda tot.
- Si voi o paziti?
- Da. Avem in subteran o valoare inestimabila de astfel de opere si creatii.
- Mi-ar placea sa le vad si eu intr-o zi, daca imi permiteti.
- Sigur, de ce nu, spuse.
M-am mai uitat o vreme la acele statui si nu imi venea sa cred ca erau atat de vechi. Imi imaginam cum ar fi fost ca acel vampir batran sa fi reusit sa o salveze pe Hypatia, iar ea sa traiasca in prezent ca mare matematiciana. Probabil ar fi lucrat pentru Nasa sau ceva, am ras in sinea mea.

Dupa plimbare, pe la ora 15:00 nu mancasem aproape nimic si eram cam palida. Probabil si-au dat seama ca am nevoie de hrana ca Athor ma analiza insistent.
- Anne, hai sa mananci.
- Credeam ca nu mai spui odata. Sunt moarta, am glumit, razand de ei.
- Imi pare rau, se scuza Dimitri. Noi putem sta fara hrana si cateva zile. Nu mi-am dat seama. Imediat iti va pune cineva masa.
- As putea sa mananc la mine in apartament? am intrebat
- Da, dar de ce? Nu iti face placere sa fim si noi? rase Dimitri
- Nu, doar ca mi se intoarce stomacul pe dos de la mirosul metalic si nu pot manca.
- Ah, in regula. O voi ruga pe Ida sa iti amenajeze in apartament o masa speciala pentru oricand vrei sa mananci, daca te incomodeaza aici in salon.
- Ok, merci.
I-am lasat in salon si am pornit spre apartament sa ma schimb si sa iau masa. Ida deja pregatise o camera cu o masa draguta asa ca m-am asezat sa mananc. Dupa ce am terminat, am intrat in dus pentru ca simteam nevoia sa ma relaxez putin. Baia arata incredibil. Parca erai undeva in natura si nu intr-un castel. Era numai din piatra, dusul avea un fel de sezut în nuanta pietrelor de stanca. O oglinda imensa era pusa in afara dusului, paralel, in care te puteai vedea in timp ce te spalai. Cateva plante inalte pana la tavan impodobeau baia. Era superb.
Probabil statusem acolo ceva timp pentru ca aveam pielea degetelor ridata.
M-am infasurat in prosop si m-am aruncat in pat, nestiind ce puteam face. Probabil ma luase somnul cand am simtit un sarut. Am deschis ochii si era sa tip, dar am dat cu ochii de Athor. Imi zambi. L-am luat in brate, desfacandu-mi prosopul. Isi plimba degetele pe abdomenul meu, pe tot corpul.
Probabil trecuse o ora de cand faceam dragoste si nu voiam sa ii dau drumul.
- Anne, trebuie sa plec. Am putina treaba. Venisem sa iti spun ca am rezolvat cu aparatamentul. Te vei muta cu mine.
- Ihii super! Ce treaba ai?
- Nimic de care sa iti faci griji. Ida te va ajuta sa iti muti lucrurile. Daca nu vrei sa stai singura, Dimitri este pe jos prin castel.
- Mai bine stau singura, am zis ironica..
- Anne, da-i o sansa. Este un vampir bun..
- Ok... voi incerca...
Ma saruta si pleca, chemand-o pe Ida sa se ocupe de lucrurile mele.

M-am imbracat si am coborat sa il caut pe Dimitri, temandu-ma sa nu dau de nimeni altcineva. In mare parte, habar nu aveam unde erau toti vampirii pentru ca era pustiu.