Mostenirea

22

Colindam holurile castelului, intrand dintr-un salon in altul in cautarea lui Dimitri sau a Sofiei, dar nu dadeam decat de incaperi pustii impodobite cu trofee, portrete, capete de animale impaiate, obiecte de arta valoroase, interminabile. Intr-una din sali m-am simtit intr-o alta lume. Era numai din oglinzi, cu lumini ascunse care isi imprasitau reflectia in toate directiile astfel incat te pierdeai. Am ramas blocata in mijlocul camerei pentru ca nu imi puteam da seama unde era usa. M-am invartit in cerc incercand sa descopar o clanta sau ceva asemanator dar.. nimic. Am inceput sa apas pe toti peretii, din metru in metru, pana cand una dintre oglinzi s-a deschis si am intrat intr-o camera ce semana a birou, cu mobilier din lemn masiv de culoarea mahonului. Cand am inaintat, un scaun s-a rotit cu fata spre mine si in el se afla un barbat vampir, in jur de 40 de ani, cu parul lung, inchis la culoare si bucle asemanatoare cu ale mele. Sprancenele stufoase ii puneau in evidenta ochii de un gri patrunzator. Mi se facu pielea de gaina. Se ridica de pe scaun si avea o statura impuntoare. M-am scuzat si am dat sa ma intorc, dar imi bloca usa.
- Doar nu ai sa imi faci ceva, am zis tematoare. Vei muri, am adaugat repede.
- Ah, ce draguta esti. Nu am apucat sa ne cunoastem. Nu aveam de gand sa iti fac nimic. Tu ai venit la mine in birou, raspunse zambind.
- Da... m-am ratacit prin castel.... Imi pare rau ca te-am deranjat. Ma voi retrage.
- Nu, stai. Pe bune, nu iti fac nimic..
Nu eram convinsa, dar am reusit sa ma opresc in loc. Probabil imi simtea inima batand de la kilometri.
- Eu sunt Christopher.
- Ok, ma bucur ca ne-am cunoscut...
M-am uitat in birou si arata bine. Un birou clasic, o biblioteca plina de carti, o canapea din piele naturala neagra, un tablou al unui pictor de care nu auzisem si alte cateva portrete.
- Te uiti la portrete? ma intreba curios
- Ma uit la orice. N-am mai vazut decat in filme asemenea incaperi. Ce faci aici? am intrebat curioasa
- Eu ma ocup de tot ce tine de castel. Economie, contabilitate, administratie. O munca migaloasa.
- Hm, asta faceai si cand erai om?
Ma privi lung si parca m-am simtit prost ca am pus o asemenea intrebare.
- Da, tot ceva asemanator. Am fost fiul unui duce de aici, din Anglia. Stiam sa administrez un castel foarte bine. Dar asta era acum multa multa vreme, zise zambind.
Era frumusel. Se vedea ca e de vita nobila chiar si dupa infatisare.
Se duse la o masuta rotunda si imi turna un pahar de vin rosu.
- Poftim. As vrea sa te servesc cu vin din colectia familiei mele.
- Dar, cati ani ai? muream de curiozitate sa stiu.
- Am.. 800 de ani.
- Ah, dar esti mai batran decat regele. Ma gandeam in sinea mea daca asta nu era ceva periculos. Oare cei mai batrani nu erau si mai puternici?
Se uita la mine si ridica un colt al gurii.
- Sunt, da. De aceea este bine ca regele sa fie inconjurat de vampiri puternici.
Nu puteam sa imi dau seama daca era ironic.
- Si iti place munca asta de birou? am intrebat
Veni langa mine si imi prinse o suvita de par intre degete, jucandu-se cu ea.
- Ce-mi place este sa stau de vorba cu tine.
M-am dat un pas in spate putin speriata. Veni incet spre mine si desi stiam ca nu avea sa imi faca nimic tot imi batea inima nebuneste. Ma simteam ca intr-o cusca cu un leu pe urmele mele.
- Anne... opreste-te. Nu iti fac nimic.
- Nu am de unde sa stiu ce imi poti face.
- Iti pot face multe. Dar nu sunt nebun sa traiesc 800 de ani si sa mor asa. Nu am de gand sa te ranesc. Dar, stii ca ne innebunesti... incercã o glumã
- Ei bine, am aflat de curand. Tocmai de aceea nu vreau sa innebuniti pe langa mine.
Rase usor si isi arata coltii.
- Asa slabi ne crezi? Ne putem abtine sa stii. Numai un vampir tanar nu se stapaneste. Nu suntem chiar asa...bestii.
M-am uitat atent la el. Il credeam ca la 800 de ani se putea stapani foarte bine, dar eram totusi precauta.
- Uite, il caut pe Dimitri si m-am ratacit pe aici.
- Dimitri este intr-o sedinta deocamdata. Are de rezolvat probleme.
- Ah... ok atunci..
- Dar, uite, presupun ca nu stii pe nimeni altcineva si esti singura. Daca vrei merg eu cu tine prin castel sa te mai obisnuiesti cu locul.
Am stat putin pe ganduri si in final am acceptat. Ce puteam face altceva?

Imi lua mana intr-a lui ca un gentleman. Se vedea educatia din vremurile din care venea. Se purta cu grija si desi ma curta, nu ma agasa. Imi saruta mana si ma trecuse prin sala oglinzilor printr-o usa numai de el stiuta.
Ne-am plimbat prin diferite incaperi pana am ajuns intr-o biblioteca pe 3 etaje cu niste scari mobile pe care te puteai urca sa iei ce carti doreai. Arata uimitor. Atatea carti. Atat de vechi. Imi facu cunostinta cu o vampirita care avea grija de tot ce se afla acolo, probabil murise la varsta de 50 si ceva de ani. Imi zambi dragut si ne lasa sa mergem mai departe.
Dupa alte cateva incaperi, am coborat pe niste scari ciudate pana am dat de un subsol sau ce era acolo. Era intunecat si sinistru si incepuse sa imi fie frica ca ma aflam cu el. Era foarte frig din cauza zidurilor din caramida vechi de sute de ani.
- Aici suntem in camerele de tortura ale castelului.
Am facut ochii cat cepele si nu stiam de ce ma adusese acolo.
Ma stranse de mana.
- Iti este frig, zise si se opri in loc.
- Tie nu iti este? am intrebat sceptica
- Ah nu, nu simtim frigul. Uite, pune jacheta mea pe tine.
M-am imbracat in ea si am continuat sa mergem.
- De ce m-ai adus aici?
- Pentru ca vreau sa iti arat ce se intampla inainte in acest castel, dupa ce s-a transformat intr-un focar de vampiri. De cand Dimitri este rege, s-au interzis toate aceste practici barbare.
Ma conduse intr-una din camere si imi arata cateva aparate din metal cu lanturi, cutite, foarfece, sabii, topoare.
- Ce faceau aici? Adica inteleg ca inainte castelele aveau astfel de lucruri, dar vampirii la ce le foloseau?
- Le foloseau pentru oameni. Intr-un an, dupa ce toti din castel s-au transformat, au inceput sa apara zvonuri prin sat ca aici se intampla ceva rau. Hidos. Ca demonii si-au facut cuib.
- Ei bine, nu minteau, am zis ironic.
Rase si ma mangaie pe obraz.
- Asa ca, intr-o seara, in timp ce eram la mine in birou afundat in munca, am auzit venind din padure un fosnet puternic. M-am dus la fereastra si am vazut printre copaci, satenii cu tortele aprinse, pregatiti sa ne dea foc . Am alertat paza si am reusit sa ii incoltim inainte sa ajunga la porti. I-am incercuit in padure, nici nu stiau ce se intampla pentru ca nu reuseau sa ne vada din cauza miscarilor noastre rapide. Au facut singuri treaba si s-au strans in cerc, astfel incat i-am luat pe nepregatite. Erau aproximativ 120 de sateni. Numai barbati. In loc sa ii omoare pe loc, regele ne-a ordonat sa i aducem in viata la castel.
- Regele Dimitri?
- Nu, era un alt rege atunci. Un rege crud, demonic. I-am dus pe toti in castel, desi am regretat mereu ce am facut atunci. A aranjat aici sub pamant, aceste incaperi ale terorii. Pe toti 120 i-a legat in diferite pozitii si a inceput sa ii tortureze, sa le scurga sangele. Pe mine nu m-a pus sa fac asta pentru ca aveam alte lucruri de terminat. In schimb, multi alti vampiri au luat parte la atrocitatile acelea. S-au distrat cu acei oameni, le-au taiat membrele, le-au scos ochii, ii jupuiau de vii, in timp ce regele se distra privind. Le spunea: "Credeati ca puteti infrunta demonii? Acum veti fi ospatul lor!"
- Dar ce s-a intamplat cu familiile lor? De ce nu a venit nimeni sa ii caute? Autoritatile?
- Oh, au venit si au cautat, au facut sapaturi, au intrat peste tot si au perchezitionat. Dar Regele a avut grija sa nu lase nicio urma. In final, totul a ramas un mister pana in ziua de azi. Exista o legenda a acestui sat si a disparitiei celor 120 de barbati. Familiile au ajuns la concluzia ca este un sat blestemat si ca e mai bine sa nu mai supere demonii din el. Asa ca, toti au scapat basma curata.
- Si atat!? Asa, pur si simplu s-a incheiat povestea? am intrebat socata
- Nu. Nu s-a terminat. Dupa ce am vazut de ce barbarie era in stare regele, am hotarat ca am putea avea probleme grave din cauza lui. Asa ca, avand acces la toate informatiile castelului si ale tuturor celor care stau in el, am pus la cale un plan de a-l detrona, de a-i aduce moartea vesnica. I-am convins pe majoritatea de riscurile la care ne expunea si in final l-am omorat. Apoi, impreuna cu alti vampiri din castel, am decis ca cel mai potrivit pentru titlul de rege era Dimitri. Stiam din dosarul pe care i-l facusem personal, ca de-a lungul existentei dusese cele mai aprigi lupte impotriva clanurilor de vampiri barbari. Stiam ca are judecata dreapta si nu ar fi fost in stare niciodata de asemenea atrocitati. Era in mare parte uman si il avea si pe Athor alaturi. Nu sunt multi vampiri frati de sange, care sa mai traiasca. In general se devoreaza unul pe altul, in special din cauza a ... stii la ce ma refer, imi spuse zambind strengareste.
M-am inrosit pentru ca nu stiam ca toti cunosteau detaliile astea. Am incuviintat si a continuat.
- Dupa cum stii. Ei doi ramanand uniti, vor avea intotdeauna o putere mai mare decat a mea, chiar daca sunt mai batran ca ei. Si astfel, cea mai buna alegere a fost ca Dimitri sa ramana regele nostru.
- Wow... zici ca mi-ai spus o poveste cu monstri, am zis.
- Ei bine, chiar ti-am zis o poveste cu monstri, rase el.
Ma lua de mana si ma conduse prin catacombele acelea sinistre.