Mostenirea

30

Lupta se termina intr-un mod neasteptat. In timp ce Athor reusi sa fuga cu Anne, Dimitri, alaturi de vampirii din armata sa invadara cabana in care Alessia se ascundea. Dupa ce reusi sa ii doboare pe cei care pazeau proprietatea si bloca toate intrarile, arunca o canistra de benzina in jurul cabanei astfel incat nimeni sa nu poata fugi. In timp ce lemnul se aprindea mocnind, auzii vampirii Alessiei urland grotesc. Nu pleca pana nu se asigura ca toata cabana se facu scrum.
In timp ce privea flacarile inghitind totul in jur, din departare putu distinge un zgomot suierator. Isi trimise un vampir sa verifice ce se intampla. Dupa numai cateva secunde acesta se intoarse speriat anuntandu-si regele ca Aliona se indrepta catre ei gata de lupta alaturi de unul din aliatii sai si armata acestuia.
Dimitri dadu semnal ca toti sa se retraga si sa abandoneze pentru ca avea un numar prea mic de vampiri cu el, ca sa le poata face fata.
Se mai uita odata spre cabana, ascultand cum urletele se stingeau odata cu focul, apoi se facu nevazut.

In castel totul isi revenise la normal. Facu un control de rutina sa se asigure ca nu mai exista niciun pericol, dupa care se duse in biroul lui si se aseza pe unul din fotoliile din piele neagra. O lacrima ii aluneca pe obraz, realizand ca nu isi va mai vedea niciodata sotia care fusese alaturi de el toata existenta. Isi turna sange intr-un pahar, dar simti ca totul era in zadar. Acceptase titlul de rege pentru ca Sofia il batuse la cap si ii promisese sa nu il abandoneze niciodata. Acum vazandu-se fara ea, mai putea avea incredere doar in Athor. Familia pe care si-o construise cu greu se destramase intr-o clipa.
Mai sorbi cateva inghitituri cand usa biroului se deschise si in ea aparu Anne, vizibil agitata.
Se uita putin la ea si se mira vazand-o complet vindecata.
- Anne, esti in regula? o intreba
- Nu! Nu sunt in regula deloc! se rasti. Uite ce a putut sa imi faca nenorocitul de frati-tu!
Isi scoase coltii si marai la el.
Dimitri facu ochii mari si se apropie de ea panicat ca ar fi putut sa o transforme in vampir, insa cand veni mai aproape ii putu simti mirosul uman.
O analiza cateva secunde fara sa zica nimic.
- Nu este posibil! Ce e asta?
Ii atinse coltii si vazu ca erau reali.
- Sunt, dupa cum spune medicul vostru, un hybrid. Sunt o mutanta.
- Nu am mai vazut de cand sunt, asa ceva.
- Dada, am tot auzit asta de la voi pana acum. Nu ma ajuta cu nimic. Vreau niste raspunsuri si vreau sa plec naibii din castelul asta.
- Nu ai cum sa pleci asa. Nu ai luat contact cu niciun om pana acum, nu avem de unde sa stim cum reactionezi. Ai mancat.. ceva?
- Nu, si vreau sa mananc! Ma arde gatul.
Dimitri ii intinse paharul lui.
Anne se uita la el in sila.
- Doar nu vorbesti serios...
- Bea.
Lua paharul de la el si isi puse pe buze putin sange. Facu ochii mari apoi dadu tot lichidul pe gat.
Ii mai turna un pahar si tot asa. Dupa ce se simti satula se vazu intr-un geam al bibliotecii, rosie pe la gura si tipa.
Ii dadu un pumn in piept lui Dimitri cu toata forta, facandu-l sa se chirceasca de durere.
- De ce dai?!
- Cum ati putut sa imi faceti asa ceva?! Cum imi voi mai revedea familia? Mi-ati distrus viata!
Dimitri o apuca de maini si o lua in brate incercand sa o opreasca din a-l mai lovi inca odata.
- Te rog, imi pare rau... nu am stiut ca Alessia ar fi in stare de asa ceva. Imi pare rau, Anne. Sincer..
Isi afundase capul in scobitura gatului ei, lasandu-si lacrimile sa alunece. Era inca afectat de moartea Sofiei, iar acum vazand-o pe ea in ce situatie ajunsese se simti incompetent.
Anne se mai calma vazandu-l plangand. Nu ar fi crezut ca vampirii ar putea suferi cu adevarat, apoi isi aminti ca Sofia muri incercand sa o apere pe ea si se mai inmuie.
- Imi pare rau, zise intr-un final.
- Pentru ce?
- Pentru ca ti-ai pierdut sotia incercand sa ma aperi pe mine.
O privi pret de cateva secunde fara sa zica nimic.
- Scopul meu de acum inainte va fi sa te protejez pe tine, Anne. Sofia era familia mea. Nu am iubit pe nimeni cum am iubit-o pe ea. Stia ce insemni tu pentru noi si ar fi vrut sa continui sa am grija de tine, asa ca asta voi face. Acum, trebuie sa aflam ce se intampla cu tine, dar vreau sa ma asculti si sa mai ramai macar o saptamana aici.
- Nu! Iti multumesc pentru ca ma protejezi, dar am nevoie de o pauza. Nu voi ramane. O sa ma intorc in campus peste doua zile.
Se intoarse cu o expresie rece si il lasa pe Dimitri singur in birou, ganditor.