Mostenirea

20 "Povestea Castelului"

Dimineata urmatoare ma trezi Ida cu un ciocanit in usa.
- Domnisoara Anne, Regele va asteapta sa luati micul dejun.
- Nu imi este foame, am zis iritata, as fi preferat sa imi comand in camera...
- Insista. In dressing aveti haine de schimb, orice doriti.
I-am multumit si i-am promis ca voi fi gata in jumatate de ora. Dupa ce mi-am facut dus, am mers sa aleg ceva de imbracat. Am gasit o pereche de blugi de un albastru inchis si o camasa alba dintr-un material moale, cu volanas la gat si decolteu finut. In picioare mi-am tras o pereche de cizme din piele pana sub genunchi, care veneau superb. Nu ma asteptam sa am asemenea garderoba intr-un castel de vampiri, dar eram incantata de rezultatul final.
Mi-am prins parul intr-o coada buclata la spate si aratam de parca ma pregateam de niste cursuri de echitatie. Tinuta era curata si simpla.
Cand am iesit, am dat nas in nas cu Athor. Se opri si se uita la mine fara sa scoata un cuvant. Imi aminteam de seara trecuta si ce se intamplase.
- Ai simtit tot, asa e? am spart eu linistea
- Am simtit, dar Anne, nu ma intelege gresit. Nu te invinovatesc si te rog sa nu o faci nici tu. Asa functionam pur si simplu. Asta este situatia...
- Dar am libertatea de a alege sa ma abtin... am raspuns vinovata
Am lasat capul in jos, simtindu-ma ca naiba. Ma lua in brate.
- As vrea sa stau cu tine in apartament.
- Cred ca se poate rezolva asta, dar... se uita la mine atent.
- Dar, ce?
- Nu te va scapa de Dimitri.
- Cum adica?!
- Adica.. intelegi ce vreau sa zic. Nici tu nu vei scapa de dorinta fata de el.
- Atunci hai sa plecam de aici.. am zis suparata.
- Anne, in afara de orice, ma intereseaza siguranta ta. Stiu ca ma iubesti si imi este de ajuns. Dimitri este fratele meu si va avea grija de tine.
- Dar.. nu esti gelos? am intrebat mirata
- Inainte eram, insa cu anii a devenit o obisnuinta pentru amandoi. Imi era teama mai mult de reactia ta..
- Si ce te asteptai sa fac? O criza isterica?
- Pai.. da, la asta m-am asteptat cand te-am vazut iesind din camera.
- Am obosit sa fiu isterica... tot ce vreau este sa dorm cu tine. Nu imi place sa dorm de una singura in palatul asta. Arata creepy.
- Ok, asta se va rezolva.
Ma lua de mana spre sala de luat masa.
Acolo eram doar eu, Athor, Dimitri si Sofia. Nu mai erau toti din ziua precedenta si ma simteam mai bine.
Ei isi turnara cate un pahar iar eu aveam masa plina de tot felul de mancaruri. Ma gadeam ca ma voiau grasa, la atata mancare.
- Doar nu vorbiti serios ca toata mancarea asta este pentru mine, am zis sceptica.
- Nu stiam ce ai vrea sa mananci, asa ca ti-am oferit mai multe variante, zise Dimitri.
Am ridicat privirea spre el si se uita la mine analizandu-ma. Am simtit un fior in stomac. Dar nu era de frica, din pacate. Simteam ceva fata de el. Mi-am ferit privirea pentru ca nu voiam sa citeasca nimic in ea si l-am luat pe Athor de mana. Ma simteam atat de prost din cauza situatiei si nu imi puteam da seama ce parere avea Athor cu adevarat. Era posibil sa fie obisnuit cu asa ceva si sa accepte?
Tot micul dejun am vorbit cu Sofia. Daca nu era vampir, cred ca ar fi fost chiar simpatica. In realitate era amuzanta si deschisa, nu cum imi facusem prima impresie despre ea. Imi povesti ca se nascuse intr-o tara nordica, intr-un sat sarac, cu multi frati si surori. Ajunsese in starea actuala pentru ca se indragostise la 27 de ani de profesorul satului care se dovedise a fi... vampir.
Era amuzant pentru ca prin asta trecusem si eu cu Athor, doar ca eu inca eram om.
Continua povestirea cu familia ei, spunand ca dupa transformare nu se putuse adapta la hrana si ca ii era scarba de ea. Iubitul ei o invatase treptat sa se adapteze noii vieti. Initial, familia o ingropase crezand-o moarta, apoi ea reaparuse socandu-i pe toti. Ii mintise ca suferise de o boala si cineva o dezgropase, auzind-o tipand. O perioada incerca sa traiasca alaturi de ei, ascunzandu-le ce era. Ii mintea ca mananca mai putin, dar pe parcursul anilor, oamenii incepeau sa isi dea seama ca nu imbatranea, acuzand-o, dupa 40 de ani ca era vrajitoare. Toti fratii si surorile ei imbatranisera, aveau boli, erau ramoliti si aveau copii. Ea ramasese la varsta de 27 de ani asa ca se vazu nevoita sa fuga alaturi de iubitul ei vampir de atunci.
Ajunsi in Marea Britanie, au cunoscut mai multi asemenea  lor, insa intr-o lupta, cineva il omorase pe el, lasand-o singura. Astfel, se vazu nevoita sa se descurce intr-o tara necunoscuta pana cand, Dimitri o gasi ascunzandu-se in diferite cotloane, fara adapost. Cand ii vazu frumusetea si tineretea o lua sub aripa lui si se casatori cu ea. Astfel ramasera impreuna nedespartiti.
Ma emotionase loialitatea de a ramane unul alaturi de celalalt atata timp. Chiar daca probabil nu mai erau atrasi unul de altul, reprezentau o familie si siguranta.
Ma intrebam daca Sofia stia ce se intamplase aseara si mi-am dat seama ca mai mult ca sigur stia, dar se purta cu mine foarte frumos.
La Dimitri nu ma puteam uita. Imi era teama ca iar aveam sa simt acel fior si mi se parea incredibil de deplasat. Stiam ca el ma privea insistent. Athor, in schimb, era destul de ralxat langa mine, ma tinea de mana.
Toata situatia era ciudata si ma facea sa ma simt extenuata psihic. Nu mai intelgeam ce simteam si de ce Sofia era asa draguta cu mine? Probabil pentru ca era in avantajul ei ca Dimitri sa se hraneasca cu sangele meu si cu siguranta de-a lungul anilor castigase mult prea multa intelepciune ca sa devina geloasa din cauza unui om caruia ii putea frange gatul intr-o secunda.
Dupa masa ne astepta o trasura care cel
mai probabil era refacuta dupa cele din secolul XIV cu doi cai de rasa superbi. Trasura avea patru locuri iar eu m-am asezat langa Athor, fata in fata cu Dimitri. Imi prezenta imprejurimile castelului si imi povesti istoria acestuia. Pana sa puna vampirii mana pe el, acolo locuise o familie de nobili englezi importanti. Din pacate, unul dintre ei devenise vampir dintr-o greseala prosteasca si isi dedicase castelul celor ca el, transformandu-si astfel toata familia, pentru a putea stapani locul pe vecie. Pana sa ajunga Dimitri rege, se porni un razboi intre vampiri care il inlatura pe nobil si familia acestuia de la putere, in afara de cativa servitori si o fetita, care inca mai era acolo.
Cand noul rege se instala, deveni crud cu ceilalti, fortandu-i sa ia masuri si sa il detroneze, pana cand intr-o zi stabilisera un plan, cum sa ii dea foc.
Astfel, dupa ce si al doilea rege fusese eliminat, prin mai multe randuri de vot l-au ales pe Dimitri pentru ca era respectat si temut datorita luptelor castigate impotriva celorlalte grupari de vampiri. Alaturi de Athor, jurase sa ii protejeze pe toti de orice probleme si cu ajutorul lor, sa mentina pacea teritoriului.
- Dar cine este singura fetita care a ramas dintre primii nobili care au stapanit aici? am intrebat curioasa.
- A fost cu noi la masa in prima seara, imi zise Sofia. Era aproape de tine.
- Si nu va este teama ca intr-o zi va decide ca vrea sa isi revendice dreptul la proprietate?
Dimitri si Arhor se uitara unul la celalalt.
- Pai, ne-am gandit si la asta, dar incercam sa monitorizam orice activitate din castel si din afara lui, astfel sa nu se poata pune la cale niciun plan de detronare, explica Dimitri.
Ma gandeam ca pentru ei, eu eram o sursa de putere si un avantaj in fata dusmanului. Probabil ca si Dimitri si Athor se gandeau ca eram mult prea importanta sa raman in viata si sanatoasa decat sa patesc ceva si asta era principalul motiv pentru care isi doreau sa ma tina aproape.
M-am uitat de la unul la altul. Erau frumosi si periculosi. Reprezentau o familie impreuna cu Sofia si asta, pentru ei era adevarata lor valoare. Erau nobili.
- Ok, am zis dintr-odata. Uitati ce e. Mi-am cantarit optiunile de cand am ajuns aici si da, nu pot trai de una singura in lume acum ca au aflat de mine. O sa mai stau putin pe aici, dar nu o sa pot ramane toata viata. Am o familie la care sa ma intorc.
Se gandira putin fara sa zica nimic. Deocamdata erau multumiti de decizia mea.
- Vom incerca sa facem cumva sa nu te izolam aici. Vei putea merge in continuare la scoala, dar va trebui sa ai mereu pe cineva alaturi. Valeria s-a oferit sa mearga cu tine si sa te protejeze. Este cu putin mai mare decat tine ca varsta umana si se poate inscrie la scoala prin Athor. Vor fi permanent cu tine amandoi. Daca se intampla ceva, voi instala o cabana in padurea de langa cu un numar mai mare de vampiri ca sa poata interveni in caz de urgenta.
- Dar nu poti sa aduci toti vampirii acolo, am zis speriata. Prietenii mei mai umbla prin zonele alea, nu vreau sa pateasca ceva...
- Nu iti face griji, sunt instruiti si disciplinati. Nu ai de ce sa te ingrijorezi.
Nu stiam cat de disciplinat putea fi un vampir dar nu am mai zis nimic. L-am lasat pe Dimitri sa imi mai spuna povesti din lunga lui viata alaturi de Sofia. Incepeam sa ne intelegem mai bine si aproape uitasem de ce se intamplase cu o seara in urma.
Cand ne-am intors in castel am hotarat sa mai raman acolo cel putin o saptamana. I-am dat mesaj Tanyei si i-am explicat intortocheat ca matusa era bolnava si trebuia sa raman cu ea, iar Athor m-a invoit. Paru sa ma creada, dar nu eram convinsa.