Mostenirea

8

Ma simteam datoare cu o discutie fata de Victor.  De cand se intamplase scena din camera nu prea mai vorbisem cu el ... Ma simteam ca o marioneta dupa ce imi facuse Athor. Am decis sa gasesc o modalitate de a ma razbuna pe el.
Am mers in cafenea sa il caut pe Victor si l-am gasit la masa cu Nastya. Superb! M-a vazut ca il privesc mai mult si si-a cerut scuze de la ea pentru a veni sa vorbim.
- Buna!
Facu o pauza si ma analiza putin.
- Esti ok? Te-a pedepsit Athor pentru faza aia?
Imi venea sa urlu si sa ii zic ce-mi facuse dar m-am abtinut. Ar fi zis ca sunt nebuna cu acte.
Imi doream doar sa il iau in brate si sa il rog sa ma tina strans. De cand aflasem ce era Athor, realitatea mea se destramase complet. Probabil mi-a citit in ochi ceva, pentru ca se apropie mai mult si isi puse bratul peste umerii mei.
- Imi pare rau pentru ce s-a intamplat, am zis suparata.
- Dar eu am venit cu ideea, se scuza el. Nu ai de ce sa iti ceri scuze.
Voiam sa il rog sa ramana cu mine. Simteam nevoia de linistea si calmul lui.
- Vrei sa mergem sa ne plimbam putin? l-am intrebat.
- Da, sigur. Unde ai vrea?
- Oriunde nu e multa lume, am zis obosita.
M-a luat de mana si am iesit din cafenea. Ne-am indreptat catre un parc mare care apartinea campusului, ingrijit, unde te puteai rataci usor pe potecutele intortocheate, imprejmuite de brazi inalti care nu te lasau sa vezi decat un drum ingust si verde.
Am ajuns intr-un foisor din piatra, cu bancute dragute si statui armonios sculptate. Simteam nevoia de liniste. Voiam acasa pentru ca ma simteam singura intr-o poveste de groaza. Am petrecut toata ziua cu Victor, departe de colegi, de profesori. Chiulisem de la toate orele  amandoi. Probabil se intrebau toti unde suntem. Dar nu ma interesa. Eram convinsa ca Athor observase si se interesase daca am mers la celelalte ore. Pe langa faptul ca nu aveam voie sa plecam fara sa anuntam, il enerva si faptul ca nu stia unde sunt. Nu voia sa imi zica de ce se poarta asa cu mine sau ce urmarea. Simteam ca ma vâna si mã speria. Nici nu era o fiinta umana, era un monstru, iar creierul meu nu putea percepe cu adevarat realitatea noua pe care o descoperisem. Ma simteam ca intr-un film SF.
In Victor am gasit alinare si incredere. Eram atat de emotiva zilele acelea, ca tot ce imi doream era sa ma tina in brate.
Am stat pe banca, la inceput,  unul langa altul, apoi mi-a luat mana usor intr-a lui, pana am ajuns la el in brate cu totul. Decurgea atat de normal si natural. Ma saruta pe frunte si se juca in buclele mele pana am atipit. Mi-a aparut in vis Athor, venind spre mine, rupandu-mi bluza si infigandu-si coltii in pieptul meu.
Am tresarit, facandu-l pe Victor sa ma stranga in brate.
- Ce s-a intamplat? m-a intrebat incercand sa ma linisteasca.
- Nimic, in ultimele zile am numai cosmaruri. Nu pot sa dorm.
- Anne, te vad. Si Tanya m-a intrebat ce s-a intamplat cu tine de cand ne-am uitat la film.
- I-ai zis de Athor? l-am intrebat precauta.
- Nu i-am zis nimic. Am crezut ca e mai bine sa nu mai afle toata lumea.
- Ok, sa nu ii zici.
- Ti-a dat o pedeapsa prea aspra sau ceva? se ingrijora el.
- Nu mi-a dat nicio pedeapsa. Doar ce ti-a zis si tie. am mintit eu
- Dar trebuie sa iei ceva pentru somn. Ai cearcane si pari lipsita de viata.
- Stiu, dar ce as putea sa iau?
- O sa incerc sa fac rost de ceva naturist, imi zise.
M-am uitat cat era de dragut. Avea ochii de culoarea marii. Se uitã si el in ai mei o perioada si nu mai zise nimic. Imi dadu o bucla de pe fata si ma saruta usor pe buze. Era un sarut dulce si grijuliu. Avea buzele pline, frumos conturate. L-am sarutat inapoi si jucaus, i-am muscat buza de jos. Mi-a zambit in felul lui sincer, strangandu-ma la piept. Era exact ce aveam nevoie.
Am ramas acolo pana la apus. Am ajuns inapoi in camere in jur de 20:00. Sarisem peste toate mesele, peste cursuri, peste toate activitatile rezervate acelei zile.
Victor m-a lasat la usa camerei si mi-a sarutat obrajii. Nu voiam sa ne vada nimeni altfel.
Am intrat in camera obosita si nemancata, m-am schimbat intr-o rochita de noapte. Aveam doar apa, cafea si ceai. Mi-am facut un ceai pentru somn si in timp ce mi-l turnam in ceasca, batu cineva la usa.
M-am dus sa deschid sa vad cine putea fi la ora aia in afara de Tanya si m-am trezit in usa, din nou, cu Athor.
- Pleaca, te rog, i-am zis iritata si am dat sa inchid usa, dar a oprit-o cu piciorul.
Nu scotea un cuvant. S-a apropiat de mine si m-am vazut nevoita sa merg cativa pasi in spate pana si-a facut loc sa intre, incuind usa.
L-am privit cu raceala si el, la fel. Daca am fi putut sa ne inghetam unul pe altul,  s-ar fi intamplat.
- Ce vrei? am spart linistea
- Cum adica ce vreau? Ce crezi ca ai facut azi? Mai ai de gand sa incalci multe reguli? Nu crezi ca am tot trecut cu vederea peste tot si te-am acoperit mereu de cand ai venit in campus?
- Le-am incalcat din cauza ta!
- Anne! Nu te-am trimis eu in padure. Nu aveai ce cauta acolo! Asa ca mine, mai sunt si altii.
- Ce?! Am facut ochii cat cepele. Aici, in campus?! Cu noi? Imi venea sa plec la aeroport, sa zbor acasa.
- In campus sunt numai eu. Dar in afara lui sunt si altii, raspunse obosit.
Vazandu-l asa, mi se parea de o alta varsta. Parea obosit de viata, de oameni. Parca ma incerca un sentiment de mila, dar amintindu-mi ce monstru era, s-a evaporat.
Am ridicat din umeri indiferent.
- Si? Este problema mea, nu a ta.
Se apropie furios, dar in ultima clipa isi stapani impulsul de a ma impinge. Am ridicat dintr-o spranceana, ironic.
- De data asta ce te-a oprit sa nu ma mai lovesti?
S-a uitat suparat la mine.
- Esti nesabuita! imi spuse nervos . Unde ai fost toata ziua?!
- Deci aici voiai sa ajungi! Nu-ti zic nimic!
- Imi vei zice pentru ca trebuie sa te scutesc pentru chiul. Si pe tine si pe Victor.
M-am gandit putin la Victor si nu voiam sa ii creez probleme..
- Am fost in foisorul din parc.
- Toata ziua ai stat in foisor?
- Am stat in parc. Ne-am plimbat!
Facu o grimasa.
- Am simtit ca v-ati sarutat.
- Da! Ne-am sarutat. Si a fost dulce si bland si grijuliu. Nu m-a bruscat si nu m-a lovit! i-am aruncat cuvintele.
- Dar nu simti asta, mi-a raspuns indignat.
- Nu ai de unde sa stii ce simt!
- Pai, ba stiu. Il iubesti ca pe un prieten. De ce ii faci asta?
Imi venea sa urlu, sa ii dau una.
- Nu ai cum sa stii ce simt eu!
- Anne, poti face ce vrei cu Victor, doar daca esti atat de egoista incat sa o faci din razbunare si sa il ranesti. Nu esti atrasa de el.
Imi sustinu privirea si stiam ca are dreptate. Nu eram cu adevarat atrasa de Victor. Nu puteam sa ii fac asta. Ori o terminam din fasa ori il faceam sa sufere.
Athor ma analiza cateva minute fara sa zica nimic. Stia perfect tot ce simteam pentru el.
- Ce vrei de la mine? l-am intrebat punandu-mi fata in palme.
- Te vreau, pe tine.
- Dar de ce? Nici nu ma cunosti bine..
Ramase tacut, fara un raspuns.
- Uite, de cate ori te intreb, taci. Pur si simplu.
- Nu pot sa iti zic, raspunse frustrat.
- De ce?!
- Pur si simplu.
- Dar asa nu merge. Trebuie sa stiu. Nu pot sa am treaba cu tine din atat de multe motive. Abia ma cunosti, imi esti profesor, esti un monstru si vii pur si simplu si imi spui ca ma vrei. Vreau sa stiu motivul.
Se plimba nervos prin camera dintr-un colt in altul.
- Inseamna ca ma vrei cu un interes, deci.
Se uita exasperat la mine si ridica mainile in aer intr-un protest mut.
- Nu este adevarat. Te vreau, te plac sincer, te doresc.
Veni spre mine si imi lua bratele mi le trecu in jurul mijlocului lui intr-o imbratisare. Se apleca si ma saruta usor, dar m-am retras.
- Imi distrugi viata. Nu pot.
- Dar si tu ma vrei. Stii cat ma vrei, simt si eu.
- Si ce, o sa fiu marioneta ta? Ma vei controla cu mintea ta magica? Imi pare rau dar imi iubesc libertatea.
Incepea sa se enerveze la incapatanarea mea.
- Ai doua variante, imi spuse impunator: ori accepti de bunavoie, ori fortat. Nu exista alta cale!
- Pf! Si ce ai de gand, ma violezi? am pufnit in scarba
- Mai vedem!
- Poftim?!
- Gandeste-te la ce ti-am zis! Atat!
Am aruncat cu un papuc dupa el si l-am dat afara din camera, incuind usa in urma lui. M-am bagat in patura cu teama sa mai adorm si sa am alte cosmaruri.