Mostenirea

42 "Ajunsi in Egipt "

Egiptul modern il facu pe Eliazar sa tresara. Gasisem masinile cumparate de Dimitri si ne-am impartit, eu mergand cu Athor, Valeria si Eliazar, iar in urmatoarea inca 4 vampiri. Paream un grup de oameni excentrici care venisera sa descopere noi aventuri.
O rafala de vant ne arunca nisipul in ochi in timp ce incercam sa indesam bagajele.
Soarele era dogoritor si desi eram destul de insensibili la razele lui, simteam ca ne parjoleste pielea.
Gps-ul pe care Athor il seta trebuia sa ne conduca in orasul in care Eliazara se transformase si unde Preoteasa ma nascuse cu secole in urma. Arata ca aveam de mers doua zile, pe un drum ocolitor, pe care aveam sa il strabatem, cu o noapte de odihna prestabilita. In mod normal, drumul ar fi durat in jur de 10 ore.
Nu mai vazusem Egiptul niciodata si nu eram sigura ce ma asteptam sa descopar. Citisem unele articole, dar cultura mea generala despre acesta era aproape inexistenta. Nu ii cunosteam prea bine istoria si ceea ce stiam erau cativa zei, de cand vorbeam cu colegele despre zodiile noastre egiptene. Se parea ca eram nascuta sub semnul lui Isis, zeita magiei si a vietii. Incepeam sa ma intreb daca era o coincidenta sau inclusiv asta rezervase Preoteasa, destinului meu.
Am decis sa nu ma mai gandesc la nimic superstitios si sa ma bucur de plimbarea pe care aveam sa o facem prin orasele si satele dogoritoare.
Locul de aterizare fusese undeva langa Alexandria, iar destiantia finala era Luxor, unde aveau sa ne astepte vechi prieteni ai lui Eliazar, pe care nu-i mai contactase de secole.
Cateva lazi frigorifice ocupau portbagajul, pline cu sange. Pana ne gaseam o modalitate convenabila de hrana, lazile erau singura sursa de a ne asigura ca avem cu ce ne linisti setea, fara a atrage atentia asupra noastra.
Din ce ne explica Eliazar, Egiptul era impanzit de vampiri de la inceputuri, insa nu stia sa ne dea prea multe detalii referitoare la gruparile care inca mai stapaneau in prezent. Bineinteles, politica se schimbase total din vremurile acelea, iar vampirii care inca mai conduceau, se dadeau drept oameni care guvernau. Ii piteam citi emotia pe fata lui Eliazar, vazandu-se din nou acasa. Casa pe care o daduse uitarii si pe care o ascunse intr-un colt al sufletului sau.
Tot drumul am purtat discutii cu el, era uimitor de inteligent. Atat de destept si de informat ca mi-a parut rau ca nu se putea face un film legat de viata lui.
Modul de a vorbi, intonatia, cunostintele, absolut totul la el era fascinant. Poate nici nu era constient, dar lasandu-l sa-mi povesteasca experientele prin care trecuse, reusea sa ma seduca intr-o lume necunoscuta.
La un moment dat , de oboseala, ma luase somnul. Nu stiam cat dormisem, dar eram franta si nu intelegeam cum mai rezista Athor sa conduca fara oprire. De cand plecasem, nu facusem decat o pauza si mai aveam doar 2 ore pana ajungeam la destinatie, pentru noaptea respectiva.

Masina se opri in dreptul unei case fara acoperis in stil egiptean. Crezusem ca aveam sa stam la un hotel sau macar o vila. Dar era o simpla casa, intr-un fel de satuc, care avea atarnate pe pervazul balconului niste covoare colorate cu ciucurei, puse la uscat.
Am coborat din masina si ne-a intampinat o doamna imbracata in niste pantaloni scurti si o camasuta fara maneci, din in. Se vedea ca este o localnica draguta.
Ne conduse pe fiecare la camerele lor, dupa care ne invita sa ne recreem in ceea ce ar fi trebuit sa fie un living. Mobilierul era prafuit si ros pe la colturi, dintr-un lemn din care ieseau aschiile. Imi placea stilul traditional al casei.
Voiam sa ma odihnesc asa ca i-am lasat pe ceilalti sa coboare.

Nu-mi puteam da seama cat dormisem, pentru ca in momentul in care am deschis ochii ma simteam pierduta in spatiu si timp. Uitasem pentru moment unde ma aflam pana i-am simtit mana lui Athor peste mijlocul meu, dormind dus. M-am uitat la ceas si era 6 dimineata, timpul ca noi sa ne pregatim de plecare. I-am dat un pupic pe obraz si a deschis ochii tragandu-ma la pieptul lui.
- Trebuie sa plecam, am zis chicotind in timp ce ma gadila cu buzele pe gat.
- Stiu dar mai stai 2 minute asa. Nu am chef sa ma ridic acum.
Ne-am mai jucat pana Valeria batu in usa sa ne pregatim.
Am sarit in dus, iar in jumatate de ora eram toti imbarcati si plecati.

Drumul pana in Luxor dura inca 10 ore, fiind obositor si incetinit datorita dunelor pe care a trebuit sa le strabatem ca niste beduini pe roti.
Cand, intr-un final, am ajuns la destinatie, Eliazar ne conduse la casa unui vampir batran, din zona. Era aproape de o varsta cu el si unul din vechii prieteni in care mai putea avea incredere. Casa era in realitate o vila imensa cu piscina, palmieri si tot felul de plante locale.
- Eliazar! Fratele meu, de cand nu te-am mai vazut!
Vampirul veni si isi imbratisa afectuos prietenul de mult pierdut. Amandurora le dadura lacrimile sangerii, murdarindu-le fetele.
Dupa ce se rupsera din imbratisare, am facut toti cunostinta cu Seba. Era un tip scund, cu parul negru si bogat care stralucea in lumina puternica a soarelui. Tenul masliniu arata ca se transformase in jurul varstei de 40 de ani, iar o barba deasa cu fire albe ratacite, ii era legata cu un inel din aur.
Cand dadu mana cu mine ii stralucira ochii, analizandu-ma, curios ce mirosea.
- Dar, domnisoara, ce este cu ea? intreba
- Seba, incepu Eliazar. De asta sunt aici, daca ne lasi sa intram iti voi explica pe indelete motivul vizitei.
Seba incuviinta si ne lasa sa pasim in vila de lux. O muzica orientala care canta in surdina ne invalui, facandu-ma sa simt ca ma aflam intr-un secol indepartat. Vila era o amestecatura de stiluri exotice. Mobilierul era scump, dar modul in care era amenajat totul, de la piatra din interior, pana la fantana mica curgatoare din mijlocul curtii, pe care o puteam vedea dintr-un hol imprejmuit de coloane inalte, parea ca incearca sa pastreze design-ul vremurilor in care se nascuse.
Ne conduse intr-o sala spatioasa si luminata, rugandu-ne sa ne asezam pe canapele. Ne servi cate un pahar fiecaruia, dar inca nu eram convinsa ca voiam sa beau.