Mostenirea

29 "Hibrid"

Incercam sa ma trezesc dar ma simteam calcata de tren. Pleoapele imi erau aproape lipite iar fata umflata. Corpul ma ustura si nu imi puteam aminti ce se intamplase. Parea ca ma trezisem dintr-un cosmar, aveam gura uscata si stomacul ma ustura teribil. Am ramas cu ochii inchisi cateva secunde pana mi-a mai trecut ameteala, iar cand am reusit sa ii intredeschid l-am vazut pe Athor privindu-ma. Imi mangaie fata si ma saruta usor sa nu ma raneasca. M-am uitat la el fara sa zic nimic. Incepeau sa imi revina imagini cu ceea ce se intamplase. Reusisera sa ajunga la mine.
I-am zambit cu o grimasa:
- Ati reusit, am zis cu jumatate de glas.
- Shh..nu mai vorbi, mai bine asteapta sa te refaci. Va trebui sa mananci ceva pentru ca esti prea slabita. Aproape ai murit.
- Ma arde stomacul de foame.
- Ida vine imediat cu ceva. Nu am stiut ce ai vrea, asa ca am pus-o sa aduca mai multe.
Cand ajunse mancarea m-am chinuit sa ma ridic in fund si am luat un bol cu o supa de legume. Aveam nevoie de vitamine.
Cand am gustat, am scuipat-o pe Athor.
- Ce e asta?! Ma ardea gatul si imi venea sa vomit.
- Este supa, Anne... incearca altceva.
Am luat o bucata de carne de pui, am incercat sa o mestec, dar simteam ca mestec pamant. Am scuipat-o si pe aceea.
Athor se uita lung la mine si nedumerit.
- Ce se intampla? De ce nu pot sa mananc nimic?
- Asta incerc, sa imi dau seama si eu... Anne aproape ai murit, a trebuit sa iti dau din sangele meu sa iti revii. Am banuit ca exista riscul sa te transformi in vampir, dar nu aveam alta varianta. Am stat langa tine sa te veghez in caz ca te-ai transforma. Nu ai facut-o, procesul este altul iar tu nu ai reactionat la el. Iti aud inima batand, esti vie, dar nu inteleg. Stai, te rog, aici. Merg dupa medicul nostru.
Am ridicat din umeri. Nu era ca si cum aveam unde sa ma duc in halul ala.
Ma lasa singura in apartament asa ca am incercat sa ma ridic din pat si sa merg la baie. Voiam sa ma spal pentru ca duhneam. Eram murdara, batuta, nu ma recunosteam. Mi-am dat cu apa pe fata sa ma curat si am luat periuta de dinti, punand putina pasta. Am inceput sa ma spal cand dintr-odata un colt imi gauri periuta. Am tipat si mi-am pus mana la gura. Un alt colt imi zgarie buza de jos. Am luat mana si m-am uitat in oglinda. Aveam doi colti minunati si ascutiti.
Am inceput sa plang si sa arunc prin camera cu tot ce apucam.
Cand Athor intra cu medicul, am aruncat cu scaunul dupa ei, facandu-l bucatele.
- Ce mi-ai facut?! Nenorocitule!
Vorbeam sâsâit ca un sarpe.
Athor ramase impietrit in usa si nu mai intelegea nimic.
- Anne, este ceva in neregula. Te rog, lasa medicul sa te consulte.
- Ooh, crezi da? Este ceva in neregula! Ia uite-ma - i-am zambit cu noii coltii stralucitori. Am marait la el.
Medicul se apropie precaut. Era un vampir batran. Imi lua pulsul, imi analiza dantura, ma pipai pe ici, pe colo. Imi lua sange si se intoarse spre Athor.
- Nu am mai vazut asa ceva in toti anii mei de cand bantui acest pamant, zise.
- Ce este? intreba Athor.
- Nu este nici om, nici vampir. Este ca si cum transformarea completa a fost blocata de ceva. De sangele ei. A ramas undeva intre. O sa-i duc in laborator probele, sa vedem ce se intampla. Dar este cumva un hybrid.
- Pai si? Ce mananc pana la urma? Mor de foame si nu imi place nimic.
- Cum este posibil sa fie semi-transformata? Inca ... miroase a om. O pot simti la fel de bine ca inainte. Si tu o poti simti. Daca era vampir nu am fi simtit nimic legat de ea, intreba Arhor medicul.
- Asta va trebui sa aflam pe parcurs. Trebuie sa ii dati sa manance. Si nu mancare. Se pare ca de acum inainte tot ce va manca va fi ce mancam si noi.
Medicul parasi apartamentul si ma lasa cu Athor.
Am sarit pe el si l-am muscat de gat.
Ma impinse pe pat.
- Ce faci?!
- Sa vezi si tu cum e, am tipat la el. Avea gust oribil si am scuipat. Esti un nemernic! Ce ai putut sa imi faci?! Sunt o mutanta, mai bine ma lasai sa mor. Habar nu am sa imi controlez coltii astia. Cum o sa mai ies eu cu prietenii daca imi vor vedea doi colti crescuti? Mi se rostogolira lacrimile pe fata si erau de culoarea vinului rosé. Am tipat cand le-am vazut.
- De ce sunt asa?!
- Nu stiu, Anne, ofta Athor exasperat. Probabil pentru ca nu esti nici om, nici vampir.
M-am uitat putin la el. I-am intins incheietura mainii.
- Musca-ma!
- Poftim? Termina, te rog...
- Musca-ma, am zis! Vreau sa stiu daca am acelasi gust.
Ma musca usor sa nu simt durere, dar nu simteam pentru ca inca il mai iubeam.
Ochii ii sclipira dintr-odata. Se opri si se uita lung la mine.
- Deci? Ce e?
- Nu am cum sa iti explic. Dar este cel mai bun sange pe care l-am simtit de cand sunt vampir. Anne! Nu este in regula nimic! Trebuie sa cautam niste explicatii, altfel s-ar putea sa nu intelegem ce esti. Si inca esti in mare pericol, dar acum ai forta si foamea unui vampir. In schimb, esti vie. Te vindeci la fel de repede ca noi, dar inima ta inca mai bate. Este uimitor!
Am mormait ceva incorigibil.
- Uite ce e, nu mai vreau sa stau pe aici. Vreau inapoi in campus. Am nevoie de o pauza de la tot ce s-a intamplat.
- Vei merge si in campus, dar pana nu aflam ce ai devenit este prea periculos sa te las langa prietenii tai. Le poti face rau. O sa merg sa discut cu bibliotecara. Detine mai multe informatii  si poate are o idee unde ar putea sa gaseasca ceva legat de ce ai devenit.
Ma lasa singura din nou asa ca mi-am facut un dus si m-am imbracat. Imi disparusera ranile de pe corp si de pe fata. Eram ca noua. Macar avea un beneficiu si transformarea asta.
Am coborat sa caut ceva de mancare pentru ca simteam ca mor.