Dragoste Sfâșietoare (Volumul 1) *În curs de scriere*

CAPITOLUL 59

Raisa

După ce Cameron m-a adus acasă,în următoarea secundă tot ce am putut face a fost sa ma refugiez în camera mea,unde m-am cufundat în așternuturile patului si am început sa plâng. 
Probabil m-a durut confruntarea cu Drake ,și toate cele petrecute în ultima perioadă m-au secat intr-un cât am epuizat moral
Mama,ce de obicei a încercat sa vorbească cu mine,sa scoată anumite informații dar fără vreo reușită.

Luana nu a mai dat niciun semn de viață de ieri. Oare este bine? Sau și ea își îneacă durerea în singurătate ca și mine ?

Incerc sa îmi alung gândul de la Drake ,si caut ceva sa ma îmbrac pentru a pleca spre facultate.
O sun pe Luana pe drum pentru a o informa sa nu vina după mine și ca ne întâlnim la facultate ,prefer sa fac un drum pe jos chit ca poate voi face o febra musculara de mama focului .
Deodată aud un claxon de mașină  din spatele meu,ma întorc și îmi e mare mirarea când îl zăresc pe Cameron la volanul acesteia. Acesta îmi face semn să urc pe locul din dreapta. Ezit pentru câteva secunde dar ma gândesc ca ar fi nepoliticos sa îl refuz,dat fiind faptul  ca a venit pana aici ca să ma i-a.
Pășesc cu pași repezi ,și urc în autovehicul îndreptându-mi privirea spre Cameron ,care ma astepta cu un zâmbet imens pe față.  Nu pot sa nu remarc tatuajul de pe bratul său drept,un arbore cu o pasăre imensă.

– Are vreo semnificație? Îl întreb curioasă,aratandu-i cu degetul spre tatuaj

– Nu! Acesta răspunde imediat după surâzând,și ia zi-mi,cum te simti? Cum stă treaba cu Drake? Ma întreabă el privindu-mă curios așteptând un răspuns de la mine. Procesez întrebarea și chiar nu știu ce răspuns sa ii ofer ,deoarece în ultima perioada s-au întâmplat tot felul de chestii căror nu le-am înțeles nici eu rostul. Revenirea lui Beatrice,comportamentul ciudat al băieților,acum Cameron..sincer chiar nu știu..

Dar cel mai tare m-a afectat schimbarea totala a lui Drake,după tot timpul asta petrecut împreună a ajuns sa renunțe la mine,la noi.
Raisa,a spus-o cu gura lui ca tu nu însemni nimic,revinoti si realizează ca el doar si-a bătut joc de tine

Poate asa a și fost.. si-a bătut joc de mine..

– Este complicat..în fine nu doresc sa dezbat acest subiect, putem merge? Îl întreb oftând la final iar acesta afirmă pornind masina și demarează de pe loc în următoarea secundă

.......        ........         ........          .......     .......     .......

– În seara asta este o petrecere al unui prost din anul 2,mergi cu mine? Ii aud vocea Luanei în timp ce mergem pe coridorul facultății. Dacă stau sa ma gândesc cred ca as putea merge,as mai uita de Drake

Drake..

Ca tot venii vorba de el,nu l-am văzut deloc astăzi, sau poate asta este din cauza faptului că am încercat sa îl evit și sa nu îl caut cu privirea

Deoarece ma doare prezenta lui aici știind ca nu este lângă mine..
Dar oare ce as putea face ? In mintea și sufletul meu este doar el. Chiar dacă încerc sa îl uit ,amintirile îmi tot reapar și îmi tot aduc aminte cât de mult îl pot iubii. Probabil este vina mea ca m-am îndrăgostit de un om ca el și nu am încercat sa îl evit de la început, poate acum eram mai bine

– Am sa vin cu tine,ii răspund prompt iar aceasta mai are puțin și sare în sus de bucurie când aude răspunsul meu . Veselia ei nu durează mult că  in următorul moment se încrunta uitandu-se în dreapta mea ,iar când îmi întorc și eu privirea îmi este mare mirarea sa îl vad pe Drake stand cu mâinile în buzunare,privindu-mă fix în ochi,parcă cautand niște răspunsuri la anumite întrebări

– Putem vorbi? Ma întreabă direct  pășind mai aproape în fata mea.

Oare ar trebui sa vorbesc cu el?

– Ar mai fi ceva de vorbit? Ii răspund puțin mai dur încercând sa îmi mențin latura aceasta rece chiar dacă sufletul în mine arde de dorul lui
       
–Eu zic ca da,răspunde nonșalant dând din umeri și nu pot înțelege cum poate fi acest băiat,atât de rece și sumbru. Totuși expresia lui nu reflecta nimic dar ochii..parcă ar sta să erupă

Oftând,o privesc pe Luana și ii fac semn să ne lase singuri ca este în regula iar ea se conformează si pleacă imediat.

Acum, în acest moment ma uit la băiatul de care m-am îndrăgostit pana peste cap,singurul care m-a făcut sa trec prin toate stările posibile și imposibile. Cel pentru care am depus atâta iubire  și care totuși a calcat-o în picioare de parca nu ar fi fost nimic.
În următoarea secundă sunt lipita de un perete,iar acesta se poziționează punandu-si palmele deasupra capului meu

– Spune-mi Raisa,ai vreo treaba cu noul tip? Întrebarea sa mă face să ma incrunt și nu pot înțelege de ce ma întreabă de Cameron,cel mai probabil pentru scena din curtea facultății .

– Nu,suntem doar amici! Nu inteleg nici de ce ii ofer lui explicații, ești o proasta Raiso! ,dar ce te interesează pe tine? Nu am de ce îți dau explicații,continui eu arțăgoasa iar acesta se incrunta tot mai tare ,își pune mana pe bărbia mea și ranjeste

De ce dracu' rânjește?

— Știm amândoi că nu îmi poți rezista ,ca îți tremura atât sufletul..picioarele,spune atingându mi buzele întredeschise,și buzele când ma vezi,când ma auzi și când îmi pronunța cineva numele

— Și te crezi special sau ce? Îmi fac curaj să îl întreb și pentru un moment parcă și-ar dori sa erupă de nervi dar se abține

— Nu ma cred ,ci sunt,atat pentru tine,cât și pentru restul din aceasta clădire, care sunt doar niște fraiere ce mi-au căzut din prima la pat,spune dând din umeri

— Eu nu am facut-o,aproape ca ii strig în față

— Că nu am vrut eu asta,dar nu uita un lucru, se apropie de fata mea privindu-ma adânc în ochi,fie ca sa întâmplat sau nu,reprezinți cât reprezinta ele pentru mine,adică nimic. Și dacă crezi ca ești specială în vreun mod,sa ști ca doar am vrut sa pără ca este asa,nu că ai fi. Iar de acum,o sa ma vezi cum nu ti-ai închipuit niciodată ca o sa fiu. Și cu astea fiind spuse dispare din fata mea,și tot ce fac este sa ma uit ca o proasta din urma lui și sa realizez ca eu niciodată nu l-am cunoscut pe adevăratul Drake

Și ca totul a fost doar un teatru..

Probabil dragostea a fost mai oarbă decât credeam..