Dragoste Sfâșietoare (Volumul 1) *În curs de scriere*

CAPITOLUL 61

Am luat vacanță

Primul an de facultate s-a terminat .

3 luni. În care nu știu ce voi face.
Poate voi invata.. chiar nu am idee

Au trecut aproape 3 saptamani de la intamplarea cu Drake de la petrecere , iar de atunci nu am mai auzit nimic de el, bine doar simplul fapt că acum ar fi impreuna cu Beatrice. Oare asta m-a facut sa fiu asa..?
De fapt, nu prea am mai iesit din casa, de cand am aflat acest lucru si dupa intamplarea de la petrecere, m-am inchis in mine si am ales sa nu mai particip la anumite evenimente ale persoanelor din Academie deoarece am avut parte numai de incidente neplacute care mi-au facut rau.

Singurele persoane cu, care am mai vorbit in perioada aceasta au fost Luana si Cameron.

Cameron..
Că tot venind vorba despre el, gandindu-ma, mi se pare ciudat aparitia sa in viata mea si aproprierea sa față de mine .
Totul pare o nelamurire pentru mine, absolut tot ce se intamplă este un mister.
Am obosit cu toate astea si pentru un moment mi-aș dorii sa nu ma mai gandesc la ele si sa ma stresez din cauza lor.

Vreau un pic de liniste..
poate exagerez, poate totul e in mintea mea..
nu stiu..

Dupa atata vreme, Luana practic ma obligat sa ies cu ea și inca doua persoane ca sa bem cate un suc.
Si asa oricat as fi refuzat, nebuna era in stare sa vina cu elicopterul si sa ma ia pe sus.

Ca ea e Luana, ce sa mai!

Imi prind parul intr-o coada de cal,ma imbrac intr-o pereche de blugi cu talie inalta si un tricou roz cu mici dungi albe , iar in picioare o pereche de tenesi negri .
Ma privesc in oglinda si parca lipseste ceva..

Entuziasmul, bucuria, zambetul, Drake..

Cred ca cel mai tare el..

Trebuie sa il uiti Raisa, asa cum si el a facut-o. Nu uita ca ultima data a fost un grosolan atunci când te-a vazut cu Drew.

Drew..
Dar chiar, nici de el nu mai stiu nimic de ceva vreme, respectiv din seara cand ma adus acasa.

Dar ce imi pasa mie? E un strain! A avut responsabilitatea de a ma aduce acasa si atata tot!

Imi scutur capul si raspund telefonului ce suna, apelantul fiind Luana care imi spune ca ma asteaptă in parcul care este la doua strazi distantă de casa mea.
Oftez apasat , ne avand niciun chef de a iesii dar ma conformez si pornesc la drum , deoarece nu vreau sa o supar pe Luana, deoarece este singura mea prietena care mi-a fost alaturi mereu si nu vreau sa o dezamagesc.

****

Privesc in jur cautand privirea Luanei, si o gasesc repede deoarece nu sunt prea multe persoane in parc astazi. Mergand tot mai aproape, zaresc inca doua chipuri care imi par cunoscute si se dovedesc in a fii doi baieti. Un tip imi este necunoscut , iar celalalt are parul ca taciunea, ochii negri , multe tatuaje si piercinguri..
Este chiar Drew!
Ce cauta el aici?
Doamne!

Acesta ma priveste inexpresiv , dar parca totusi se zareste un mic ranjet in coltul gurii sale

– Heyy Rai! Ma trage Luana intr-o imbratisare stransa, si uit sa si reactionez din cauza baiatului astuia . Ma desprind din imbratisare si o privesc pe Luana
– Ăm..ei ce caută aici? Asta e tot ce zic
– Ți-am zis ca mai vin doua persoane. Imi spune ea incruntata

Oftez
– Nu ai spus ca ei! Spun exasperată, uitand ca cei doi sunt cu ochii si urechiile pe conversatia noastră.
– Rainia, ce te superi asa?! Baiatul necunoscut imi spune iar imi vine sa bufnesc exasperata la numele spus.
– Raisa. Pun accent pe litere ca sa inteleaga.
– Da.. asa fie , dar ce te deranjeaza ca am venit si noi? Ma intreaba si imi dau ochii peste cap