Dragoste Sfâșietoare (Volumul 1) *În curs de scriere*

CAPITOLUL 4

Bună! :))
Ce faceți?
Voi posta un nou capitol în care va apărea dragul nostru Drake.
Totuși, ce părere aveți despre el până acum? :)

CAPITOLUL 4

Raisa povestește:

O privesc pe doamna directoare cum își trece mâinile peste față tremurând. Mă apropii de ea și îmi așez o mână pe umărul ei făcând-o să-și ridice privirea spre mine.

-Scuzați-mă domnișoară Denzel! Spune ea repede.

-Sunteți bine? O întreb

-Sigur! Zâmbește sec iar eu apuc ghiozdanul de pe fotoliu.

-Păi atunci eu voi pleca la clasă! O anunț iar ea dă din cap afirmativ.
Ies pe ușă și în minte îmi apar ochii verzui al acelui băiat pe nume Drake. M-a înspăimântat comportamentul lui față de directoare dar în zilele de azi copii nu mai ascult de părinți da păi de profesori sau directori. Pornesc spre etajul doi cu gândul de a ajunge la clasa cu numărul paisprezece. Deodată simt o mână pe umărul meu și mă întorc brusc spre persoana care este este în spatele meu. Dau de părul roșcat al lui Irene care stă în fața mea și îmi zâmbește cald.

-Ce faci Irene? O întreb

-Păi doamna director mi-a spus să-ți fac turul facultăți! Mai pe scurt clasele unde vei face orele, nu celelalte fiindcă sunt ale celor din anul al doilea și anul trei. Îmi spune iar eu dau din cap afirmativ.

-Dacă nu dorești să îmi faci tur.....

-Cum să nu vreau?! Desigur că vreau, plus mi se pare că ești o fată super drăguță! Îmi spune zâmbind larg și nici eu nu îmi pot stăpâni zâmbetul. Irene își schimbă imediat expresia feței de la zâmbitoare la spaimă și o văd înghițind în sec uitându-se fix în spatele meu. Nici nu vreau să mă întorc. Îmi este frică de ce voi vedea dar îmi fac curaj și îmi întorc privirea dar fix în dreapta mea stau patru băieți din care unul este șatenul cu ochii verzi. Înghit în sec. Mă privește încruntat la fel ca și ceilalți trei de lângă el. Pur și simplu în momentul acesta aș vrea să dispar și să fiu acasă înfășurată cu o pătură uitându-mă la un film.

-Bună Drake! Îl salută Irene ironic pe băiatul șaten care încă are ochii ațintiți spre mine. Ce dorești? Îl întreabă iar el își dezlipește ochii de mine uitându-se la ea.

-Nimic! Răspunde simplu iar Irene se apropie de el cu o față nervoasă.

-Sigur! Exclamă ea ironic. Ai venit iar să mă faci de râs cum faci mereu. Îi țipă asta în față cu lacrimi pe obraji.

El doar stă și o privește neutru dar după rânjește spre ea iar eu nu îmi vine a crede ce nesimțit este acest băiat.

-Sărăcuța! Spune ironic el. Când ți-o trăgeam nu te mai smiorcăiai atât! Îi spune și rânjește diavolește determinându-i pe toți chiar și pe prieteni lui să râdă. Mă apropii de Irene și o trag la pieptul meu încercând să o liniștesc. Nu îmi vine să cred cât de urât vorbește cu o fată. Acest Drake chiar este un nesimțit și arogant în toată firea.

-Nu plânge Irene! Îi șoptesc. Hai să plecăm de aici! Îi apun și ea aprobă din cap. Dau să plecăm dar vocea lui ne oprește.

-Irene să știi că te aștept la colț deseară ca întotdeauna draga mea! Strigă el. Poți veni și cu prietena ta sărăntoacă , sigur are nevoie de bani pentru haine! Zici că e o bunică din ani 70'!  Adaugă și simt cum ceva se rupe din mine la auzul cuvintelor lui. Îmi vine să plâng la cuvintele lui așa cum am plâns mereu la ce au spus băieți despre mine de-a lungul anilor. Nu știu de ce se compoartă așa cu mine fiindcă nu i-am făcut absolut nimic.

Nu îl bag în seamă și pornesc cu Irene căutând o baie.

-Unde sunt băile? O întreb

-A doua ușă pe stânga! Îmi spune și se dezlipește de mine începând să respire tot mai greu. Se proptește de un perete și își pune mâna pe piept.

-Irene?! Ce ai! Țip spre ea panicată de reacția pe care o are.

Îmi face semn spre geanta ei care este pe jos așa că încep a scotoci prin ea până dau de un inhalator de astm. Mă încrunt și îi fac semn dacă este ce trebuie iar ea dă repede din cap in semn că da așa că il întind și îl apucă numaidecât punându-l la gură.

După ce se calmează o ajut să se ridice și mergem spre baie. Îi dau cu puțină apă pe față  și o așez pe un scaun din baie care presupun că este în caz că ai o problemă. O privesc cum își dă părul după ureche.

-Ești mai bine? O întreb

-Da, mulțumesc! Dacă nu ai fi fost tu sigur eram găsită fără suflare pe jos! Chicotește dar e un chicotit cât de sec posibil.

-De când ai probleme cu Astm-ul? O întreb curioasă iar ea se strâmbă.

-De la cinșpe ani! Îmi răspunde iar eu oftez.

-îmi pare rău! Îi spun

-N-ai de ce! Fiecare om trece printr-o problemă în viață! Dacă așa a vrut Dumnezeu să fiu așa voi fi! Îmi răspunde și rămân uimită de faptul că nu este tristă că are o boală.

-Ești super diferită! Îi spun iar ea se incruntă.

-Ce vrei să spui? Mă întreabă

-Ești diferită în sensul că nu ești o persoană fițoasă care este plină de bani și care își bate joc de cei săraci. Îi răspund iar ea oftează.

-Nu toți suntem așa Raisa! Sunt persoane care chiar nu își doresc să fiu bogate dar sunt! Și știu foarte bine că ești o fată modestă care a intrat aici pe meritul notelor! Îmi spune iar eu rămân șocată.

-Știi că sunt.....

-Da, dar nu îmi voi bate joc de tine! fiindcă nu este omenește să faci asta doar știind că aceea persoană nu își permite bijuterii, telefoane și haine scumpe. Chiar vreau să îți fiu prietenă, Raisa! Îmi zâmbește ea iar eu o prind imediat în brațe. Rămâne șocată pentru câteva momente dar după mă strânge și ea în brațe.

Ne despărțim din îmbrățișare iar gândul mă duce la Drake. De ce tot mă gândesc la el? E doar un înfumurat care nu știe ce să facă cu bani!

-Te pot întreba ceva? O întreb curioasă

-Desigur! Răspunde.

-Ce îmi poți spune despre acel băiat Drake?

Daa un nou capitol? :))

Cum vi se pare Drake? Îmfumurat? Nesimțit? Cum credeți că este?

Vă pup! :))