"-Nu pot să cred că m-am îndrăgostit de tine!Din vina ta a făcut asta" îi țip începând să plâng
"-Nu am vrut sa se ajungă la asta! Ea a ales să o facă! Dar din toate astea,tu însemni totul pentru mine!" îmi țipă și el prinzandu-mi chipul în palmele...
Hey!:))) Ce faceți? Aș vrea să știu ce părere aveți până acum despre carte. Vă place, nu vă place? :))) Cartea cred că va avea în jur de treizeci sau patruzeci de capitole, încă nu sunt sigură :))) Vă pup!
CAPITOLUL 2
Raisa povestește:
Stau pe canapeaua din living și privesc plictisită filmul ce se difuzează acum la TV. Au trecut trei zile de la scrisoarea de la State of University și încă nu îmi vine să cred că am fost acceptată. Mereu îmi doream să ajung acolo iar acest vis mi se împlinește în sfârșit chiar dacă a trebuit să depun efort. Mama este plecată la un spital din cauza unor probleme iar tata este în bucătărie și prepară ceva. Mă uit la ceas și văd că ora este cinci după amiază iar mama va veni pe la șapte așa că tata gătește ceva știind că mama va fi obosită din cauza lucrului. Mâine încep prima zi de facultate și pur și simplu sunt și emoționată și terifiată de faptul că voi avea colegi noi și mai....bogați să zicem. Îmi este frică de faptul că eu nu sunt ca ei. Nu am mașini scumpe sau haine de firmă sau bijuterii scumpe, pur și simplu sunt un om normal care vrea doar să învețe și să ajungă ceva în viață. Știu că va fi greu în prima săptămână dar mă voi obișnui. Mă îndrept spre bucătărie și îl găsesc pe tata cu un șorț pe el gătind ceva în tigaie. Chicotesc și apuc telefonul din buzunar și fac o poză. Se întoarce spre mine și zâmbește punând omleta pe o farfurie. Mă așez pe un scaun și iau o bucată din omletă iar el mă privește curios așteptând să-i spun cum este.
-Este foartă bună ! Îi spun iar el se așează lângă mine chicotind.
-Sper să îi placă și mamei tale! Îmi spune iar eu zâmbesc știind căt de mult o iubește tata pe mama.
-Sigur că îi va place! Îi răspund și mai iau o înghițitură din omletă și mă ridic pentru a pleca la biblioteca de lângă fostul liceu.
-Unde pleci? Îl aud pe tata întrebând în timp ce îmi iau paltonul pe mine.
-La bibliotecă! Îi răspund iar el dă din cap afirmativ și zâmbește.
-Mă bucur că am o fică ca tine. Îl aud iar eu zâmbesc tot mai larg și fug luându-l în brațe și pupându-l pe obraz.
-Și eu mă bucur că am un tată ca tine! Îi spun și mă încalț cu teneșii mei albaștrii.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Intru în bibliotecă și un miros vechii de cărți si lemn îmi invadă nările. Nu am mai fost aici de câteva săptămâni și mi-a fost dor de locul ăsta știind că este unul din locurile unde mă pot refugia și pot sta cel mai liniștită. O zăresc pe doamna Claire așezând câteva cărți pe un raft așa că mă îndrept spre ea pentru a ajuta-o.
-Bună ziua! Salut iar ea își întoarce ochii spre mine și zâmbește larg. Știu că i-am lipsit așa cum și ea mi-a lipsit mie.
-Bună Raisa! Ce mai faci scumpo? Mă întreabă iar apuc celelalte cărți așezându-le pe raft.
-Bine, am venit să citesc! Spun
-Ce mă bucur că te văd! Parcă a trecut o veșnicie de când nu ai mai fost aici! Exclamă iar eu mă întristez brusc.
-Îmi pare rău! Îi spun iar ea zâmbește și mă mângâie pe păr .
-Nu este nimic scumpo! Și spune-mi, ai fost acceptată la State of University? Mă întreabă curioasă. Doamna Claire știe foarte bine că îmi doresc să dau la această facultate de când aveam șaisprezece ani.
-Da! Spun iar ea imediat mă strânge în brațe țopăind de fericire.
-Bravo scumpo! Îmi urează după ce ne dezlipim din îmbrățișare. Și când începi facultatea? Mă întreabă.
-Chiar mâine! Îi răspund iar ea zâmbește tot mai larg.
-Felicitări! Îmi mai urează încă o dată.
Merg spre casă cu câteva cărți în mâini împrumutate și pe cer străbat fulgere semn că ploaia se apropie. Picuri de ploaie cad din cer în viteză și mă înjur în gând că nu mi-am luat o umbrelă știind că era înnorat afară. Din spatele meu se aud niște motoare de mașini , respectiv mașinile de acum trei zile. Trec în viteză pe lângă mine dar o mașină se oprește și merge pe lângă mine. Încep să fug și încetinesc când văd că nu mai sunt urmărită. Ajung acasă și îmi găsesc părinți stând pe canapea uitându-se la un film. Niște fiori mă trec când îmi aduc aminte de faptul că eram urmărită de aceea mașină. Cred că a fost o simplă glumă a copiilor bogătani. Îi salut și urc scările până ajung în camera mea. Mă întreb cum va fi mâine in cuibul bogaților.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Îmi așez mai bine uniforma și ochelari și ies din cameră îndreptându-mă spre bucătărie. Intru și îl găsesc pe tata bând o ceașcă de cafea și pe mama care pune farfuriile cu clătite pe masă. Mă așez și încep să mestec clătita cu chiocolată a mamei.
-Sunt foarte bune! O complimentez pentru clătite iar ea zâmbește.
-Defapt sunt făcute de tatăl tău! Îmi spune ea chicotind și îmi întorc privirea spre tata care îmi face cu ochiul.
-Atunci tată, ești un bucătar excelent! Îi spun iar el chicotește și se ridică de la masă.
-Mulțumesc! Acum trebuie să plec la muncă. Spune și îmi sărută creștetul plecând.
-Ești emoționată pentru azi? Mă întreabă mama în timp ce savurez din clătitele tatei.
-Hmm....umpic. îi spun iar ea îmi mângâie brațul.
-Totul va fi bine scumpo! Oricum nu vei fi singură acolo, mai vine cineva cu tine! Îmi spune zâmbind iar eu mă încrunt.
-Cum adică? Cine mai vine? O întreb curioasă de cine ar putea veni cu mine.
-Du-te și uită-te afară! Îmi răspunde. Te așteaptă afară. Îmi iau ghiozdanul și ies din casă iar ce văd mă face să zâmbesc către persoana respectivă.
-Bună Raisa!
Sper că va plăcut! :))
Da...da am postat mai devreme. Încă o dată sper să vă placă cartea mea și ideeile mele, vă pup! :))))
