Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 4

Nirvana:

În timp ce imi fac machiajul pentru ca în maxim o ora intru in tura,cateva batai ușoare se aud in usa.
-Da?
Intorc capul imediat ce usa se deschide,iar Elena intra cu o tava în mana.
-Multumesc,spun zambind in timp ce ea pune tava pe masuta din colt,dupa se apropie de mine si ma priveste cu blândețe.
Elena e o doamna la 40 de ani ce ne face tuturor fetelor de mancare. E ca o mama pentru noi.
„Am zis ca lucrez la club nu? Și ca sunt dansatoare la bara? Ei bine...nu ăsta a fost visul meu in viata. E adevărat ca am practicat dansul,dar am făcut balet pana la 18 ani,iar 7 ani mai târziu,când am fugit din Moscova și am ajuns la Boris,nu aveam cum sa-mi găsesc altceva de munca,fiindca nu puteam sa parasesc clubul. Si cum la bar servesc doar barbati,iar Boris nu a fost de-acord sa fac curat prin club cand i-am propus lucrul asta,a venit în schimb cu ideea "geniala" de a practica dansul la bara,având în vedere ca atatia ani am făcut balet. Nu am fost prea incantata,dar m-a asigurat ca nimeni nu o sa se atingă de mine. Asa ca...am luat câteva lecții de la,Maria,sefa dansatoarelor din club,iar dupa nici 3 luni de zile,i-am luat fata. Chit ca a rămas în continuare tartorița ce da directive si cea care se ocupa de costumația noastră,eu sunt cea mai ceruta dansatoare dintre cele 9 fete,iar ea e puțin invidioasa pe mine. Bine...e puțin mai mult,dar nu imi pasa."
-Esti bine scumpo?intreaba Elena cu glas bland si ies din gândurile mele.
-Da. Sunt bine,raspund,deși mint cu nerușinare.
„De fapt nu sunt bine. A trecut o săptămână de la noaptea în care am fost drogata si inca simt frica in suflet. Stiu ca,Darko inca e pe undeva pe afara si ma aștept ca în orice clipa sa dea buzna si sa ma ia pe sus."
Inchid ochii pentru cateva secunde cand simt din nou gheara cum incepe sa-mi stranga inima și inspir de cateva ori adanc,iar cand deschid ochii,ma privesc in oglinda și continui sa ma machez.
-Ti-am făcut placinta ta preferata,spune si zambesc in coltul gurii.
-Multumesc,Elena. Esti cea mai tare.
Surade,dupa ma mangaie usor pe un umăr,apoi se întoarce si iese din camera.
-Am sa mor...soptesc ca pentru mine. Dacă nu am sa mor de mana lui,am sa mor din cauza inimii mele,continui si oftez din tot sufletul.
Cu mintea imprastiata si cu emoțiile ce fac ravagii in mine,reușesc sa ma aranjez intr-un timp relativ scurt,apoi imi pun toate produsele pe masuta de toaleta,dupa ma ridic de pe scaun si merg in dreptul celei din sticla ce se afla în coltul camerei.
Ma asez pe unul dintre fotoliile tapitate si rup o bucata din placinta Coulibiak. E o placinta facuta cu carne tocata,iar la noi se gătește foarte mult in preajma sărbătorilor,dar cum nu mai sunt in Rusia,iar Elena e o bucătăreasa desavarsita,ma răsfață săptămânal cu cate o porție din placinta pe care efectiv o ador.
-Hmmm...gem apreciativ imediat ce musc o gura din ea.
In timp ce mănânc imi mut privirea pe ferestrele mari si privesc in jos spre strada bine luminata. Vad o mulțime de mașini parcate pe ambele sensuri,semn ca e foarte aglomerat clubul.
Oftez,chiar daca aglomeratia e un lucru bun. Cu cât mai multa lume,cu atâti mai mulți bani,dar nu imi place ca am fost nevoita sa ma inchid singura intr-o colivie de aur,doar ca să scap de fratele meu.
In timp ce bag in gura si ultima bucățică de placinta,gandul imi zboara la ai mei.
„Oare ce mai fac? Din câte vad la televizor fata nu le trădează nici o emoție. Plus ca presa nu a aflat de dispariția mea. Au făcut in asa fel încât de 3 ani de zile,ziarele sa nu scrie despre mine. Si ma întreb de ce? Ca sa nu le afecteze imaginea?"
-Pfff...ce mai contează Nirvana? Bine ca ai scăpat...insa nu știu pentru cat timp ai sa o mai faci...soptesc cu inima cat un purice.
„Sunt sigura ca in toti acesti 3 ani,Darko nu a stat degeaba. Si asta o demonstrează si faptul ca a trimis mereu oameni dupa mine. Spre norocul meu si ghinionul său,săgețile lui nu au avut niciodată acces in club. Nu au reușit sa patrunda niciodata pana saptamana trecuta,iar eu nu am iesit niciodata din el. Insa...sunt sigura ca o data cu apariția lui pe pământ romanesc,ma așteaptă surprize de proporții. Unele ce cu siguranță nu o sa-mi placa absolut deloc."
Clatin din cap,alungand astfel gândurile și ridic paharul de Coca-cola. Beau mai bine de jumătate din el,iar cand dau sa-l pun la loc,vad un biletel.
Inghit in sec si pun paharul pe masuta,apoi i-au foaia si cu degetele tremurand o desfac.
Icnesc cand vad mesajul.

„Stiu ca ma simți..."

Arunc bilețelul ca arsa cand vad scrisul pe care l-as recunoaște oriunde si buza de jos incepe sa-mi tremure.
„Nu vreau sa-l simt!!! Nu il vreau in mintea si-n inima mea!!! Opreste-te Nirvana!!!"
În timp ce tip la mine in gand,o amintire răsare din întuneric și ma lasa fără aer.
„Nu te gândi la ziua aia!!! Nu! Nu! Nu! Nu te gândi la ziua în care ai făcut 18 ani,Nirvana! Aia a fost ziua în care ai decăzut. Ziua in care el si-a pus amprenta pe tine si te-a tras în întunericul lui."

*****