Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Interviu

Acest capitol cu întrebări și răspunsuri il fac datorita prietenului meu de suflet AthanasiusGFX. Am vorbit atat de mult cu el de cand sunt pe aplicația aceasta,incat am ajuns sa ne cunoaștem și sa ne știm poveștile de viata,iar el are una de-a dreptul fantastica. Una ce am sa o scriu intr-o viitoare carte de a mea,dar pana atunci m-a rugat sa ii raspund la cateva curiozități si n-am cum sa îl refuz. Plus ca m-a intrigat ideea lui si sunt nerabdatoare sa intru in joc. Așadar...sa ii dam drumul,nu?
Atentie!!!
Capitolul este ficțiune,dar întrebările si răspunsurile sunt pe bune.

************************************

In timp ce ma indrept spre intrarea in restaurant,ma gândesc ce nebunie am ajuns sa trăiesc.
Niciodata nu mi-am imaginat ca am sa ajung aici. Ca am sa scriu,iar alți oameni o sa-mi aprecieze cartile.
"Stiu...e o nebunie,dar e una atat de frumoasa."
Totul a început în urma cu un an cand deja eram sătulă de toate sutele de carti ce le aveam in biblioteca si toate se învârteau in jurul aceluiași tipar. Baiatul bogat,fata saraca. Baiatul rau,fata bună. Devenise atat de plictisitoare treaba asta de-a șoarecele si pisica incat eram sătulă de ea pana-n gat.
Nu zic...exista și astfel de relatii,doar ca eu nu am trăit una de genul si toata nebunia mi s-a activat cand Ramo m-a sunat intr-o zi de Mai a anului trecut si in acel moment mi s-a produs declicul. Asa am ajuns sa-mi scriu propria poveste. In clipa in care verișoara mea mi-a spus ca merge la Iași pentru nunta unei prietene comune,am început amandoua sa depanam amintiri. Ne-am adus aminte de copilărie si implicit de baiatul ce a facut-o pe a mea mai frumoasa. Iar ceea ce am trăit eu,nu are nici o treaba cu ceea ce am citit de-a lungul anilor în cărți. Cum nu are nici o legătură cu iubirea ce o trăiesc în clipa de fata. Pentru ca exista pe lumea asta tot felul de barbati,cum exista și tot felul de femei,dar eu am fost o norocoasa. Mi-a fost dat sa întâlnesc doi bărbați absolut minunati. Doi barbati ce se pot numi in adevăratul sens al cuvântului,barbati.
Acei "masculi" ce chiar stiu ce vor de la viata,chiar daca sunt doua persoane la poluri opuse. Am cunoscut doi bărbați puternici ce se afla la extreme unul fata de celalalt si m-au făcut sa gust din doua iubiri diferite. Am cunoscut un,Max si un Dima. Și sunt foarte recunoscătoare pentru acest lucru.
Dar am sa va lămuresc despre ce e vorba in clipele ce urmează,fiindca prietenul meu de suflet,AthanasiusGFX isi dorește sa imi pună cateva întrebări,iar eu sunt nerabdatoare sa aflu despre ce este vorba. Fiindca omul asta e special si deosebit,iar mintea lui funcționează la un alt nivel. El reușește sa citească printre rândurile mele,la fel de profund cum reusesc sa o faca si alti cativa cititori ce si ei la randul lor imi sunt foarte dragi. Fiindca sunt fenomenali si ii simt chiar daca vorbesc cu ei prin intermediul unui telefon.
Inspir adanc in momentul in care pasesc dincolo de pragul ușii si imi trec privirea peste fiecare om in parte. Fiindca nu l-am văzut niciodată in viata mea,dar cand un tip saten se ridica de la masa si imi zambeste cu caldura,stiu ca este el. O simt. Pentru ca mereu am funcționat pe baza de energie. Cred in legile universului si cred in legea atracție. Cum cred mereu in ceea ce imi dictează sufletul si asa m-am inconjurat la viata mea de oameni minunati. Fiindca da,familia nu ti-o poți alege,in schimb prietenii,da. Iar prietenii mei sunt parte din familia ce mi-a format-o pe parcursul drumului meu in viata.
Zambesc la randul meu cand il vad si imi îndrept pasii spre el.
-Buna,Mihai!zic cand ajung in dreptul lui si il sarut pe obraji,pentru ca deși are in jur de 1,75,eu am tocuri si pot sa o fac fără sa ma ridic pe vârfuri.
Fiindca într-adevăr sunt o piticanie.
-Buna,surade,apoi imi trage un scaun de la masa si ma asez pe el.
Pun poseta pe celalalt de langa mine,iar el se așază pe cel din fata mea.
-Ce faci? Am întârziat mult? Traficul a fost infernal,oftez si clatina tin cap.
-Nu...cred ca de 5 minute am ajuns si eu.
-Perfect! Atunci mi se iartă întârzierea,nu?intreb amuzata si chicoteste.
-Ingeras...e totul in regula.
Rad când il aud cum imi spune. Asa o face de cand am început sa vorbim pe aplicația unde imi postez nebunia din cap,fiindca i se pare ca ma caracterizează acest cuvânt. -Apropo...ca sa ma transform intr-un dracesc...cum merge dieta?intreb pentru ca tot timpul radem pe tema asta.
Mi-a spus in urma cu jumătate de an ca s-a apucat de una ce da rezultate si sincer va spun,am fost curioasa. De aceea de vreo 4 luni sunt si eu la aceeași dieta,iar rezultatele sunt uimitoare. Bine...cel mai important in toata combinația asta este sa bei multă apă,altfel nu are nici un rezultat.
-Bine...am slăbit in jur de 20kg. Tu? Arati bine,deci?
Chicotesc.
-Mersi...am slăbit adevărat. Cele 10 kg le-am dat jos. Acum insa imi doresc sa ma mențin. Altfel degeaba m-am strofocat sa slăbesc dacă nu ma țin in continuare de treaba.
-Ai dreptate. Ma bucur ca ești ambițioasă si te ții de treaba.
Ii fac cu ochiul si rade usor in barba.
-Esti nebuna...
-Ah!exclam amuzata. De parca n-ai stii lucrul asta.
Isi tinteste ochii căprui pe mine si incuviinteaza din cap.
-Ba da,iar tu știi foarte bine ca imi place nebunia ta.
-Stiu,raspund surâzând,fiindca nu e prima data cand imi spune asta. Deci? Ce ai pregătit?intreb si fac semn spre foaia ce o are in fata lui.
-Afli imediat,dar prima data zi-mi ce vrei sa bei?
Ridica o mana si ii face semn unui chelner sa vina la noi,iar eu iau pliantul subtire din suportul de pe masa si ma uit la lista cu băuturi.
-Un Hugo fara alcool,raspund fiindca nu sunt nebuna ca sa comand o apa plata cu lămâie,iar el aproba cu o mișcare a capului.
Imediat ce chelnerul ajunge langa noi imi comanda bautura,iar pentru el cere o cana de cafea,apoi revine cu privirea asupra foii si scoate un pix din buzunarul interior al sacoului albastru ce il poarta pe el.
-Incepem?
-Da-i drumul,il indemn si amandoi chicotim.
Isi drege de cateva ori glasul,iar eu imi aranjez rochia de pe mine,apoi ma indrept de spate de zici ca sunt la scoala si urmează sa fiu supusa unui examen oral la Bac.
-Servus Lexi...îngeraș,incepe si zambesc. Ma bucur ca imi oferi onoarea sa iti iau un interviu. Ca și fan declarat al tău,pot spune ca stiu povestea din spatele cărților tale. Sau mai bine spus,cum a luat naștere povestea lui Max si Lex. Dar imi doresc sa detaliem putin,fiindca am cateva curiozitati.
-Sunt gata,zic si da sa puna prima întrebare,dar se oprește pentru ca tipul ce ne-a luat comanda apare ca din senin langa noi cu o tava în mana.
Incep sa-mi trec degetul mare pe paharul de Hugo cand mi-l pune in fata si ma joc incet cu umezeala de pe el ce s-a format in urma cluburilor de gheata din interiorul lui.
-Prima întrebare ce imi sta pe inima,este cand ai hotărât sa transformi personajele tale in zei?intreaba dupa ce chelnerul ii lasa cafeaua si pleacă de la masa noastră. Știu ca băiatul lui Max a primit o viziune in lift. Poate greșesc...daca o fac,corecteaza-ma tu. Dar ma interesează de ce ai mers pe aceasta transformare? Care au fost motivele din spatele transformării lor?
-Hmmm...zic meditativ si ma gândesc la începuturile mele in ceea ce privește scrisul. Prima întâmplare ciudata a avut loc atunci cand,Cleo a lui Ares a avut accidentul,iar Dionys,baiatul lor a apărut langa ea,continui in timp ce el bea o gura de cafea,dupa scrie răspunsul meu pe foaie. Sincer...nu m-am gândit sa ii transform. Nu am crezut ca dupa Jumatatea sufletului meu o sa mai vina vreun volum. Nu asta a fost intenția mea,dar având în vedere ca fetele au vrut continuarea povestii,mi-am dat frau liber imaginației si am ajuns la 14 volume.
Zambeste.
-Si ce imaginație!exclama si chicotesc.
-Mda...zic amuzata. Dar ca sa iti raspund la intrebare,sa știi ca nu am gândit absolut deloc lucrul asta cu zeii. Sunt innebunita într-adevăr dupa mitologia greaca de cand ma stiu,dar nu m-am gândit ca am sa ajung sa scriu despre ei. Insa...se spune ca universul lucrează mereu pentru tine si daca apuci pe un drum,la un moment ai sa înțelegi de ce ai ales acea cărare. Lucrurile se leagă pe parcurs,iar eu abia cand scriam deja pentru Eris,mi-am dat seama ca ma pot juca cu numele Herei ca sa o transform in Rhea si sa ajung sa scriu despre Olimpieni. Mai exista și opțiunea sa scriu doar despre Oceanus,fiindca in carti,nimeni nu știe cine e tatal real a lui,Max...dar Hera a picat exact la țanc si am putut sa imbin la perfecție ambele idei.
-Interesant...spune si mai bea o gura de cafea.
-Da...care era următoarea întrebare?
-Care au fost motivele transformării lor?
-Aaa...pai...in primul rand faptul ca nu am vrut sa ma desprind de Max si Lex. Nu ma lasa sufletul sa ii omor. Nu cred ca ar mai fi avut vreun farmec poveștile fara cei doi.
-Ai dreptate,zice si isi tinteste din nou ochii pe foaie. Ti-am spus și eu ca nu vad povestea fara ei. Efectiv le ador iubirea.
"Asa este. Mi-a spus de multe ori."
Il privesc in timp ce beau o gura de Hugo si astept sa vad ce i-a mai dat prin cap.
"Imi place ideea lui. Mi se pare geniala!"
-Pentru ca sunt un bărbat direct,incepe si asez paharul pe masa,dupa il ascult cu maxim interes. Pun si întrebări directe,continua si un colt al gurii mi se ridica intr-un zambet. Așadar...imi doresc sa știu,cat din ceea ce scrii este dorinta interioara? Fiindca tu prezinți cupluri si vorbești foarte mult despre relații. Atat de natura fizica,cat si de natura sufleteasca. Ma interesează sa știu cât din ceea ce scrii,chiar crezi?
-Cred totul,raspund promt. De asta si scriu. Chiar daca acum am pătruns în lumea Zeilor,mesajul meu este același. Deci,da cred tot. Fiindca intru in pielea personajelor si scriu cu sufletul. Chiar daca cu unii rezonez mai mult,cu alții mai puțin,dar tot ce scriu,vine din dorinta mea interioara de a arata si altfel de relatii. Fiindca nu sunt închipuiri de ale mele. Nu visez la cai verzi pe pereți. Eu am trăit și trăiesc iubirea ce o descriu in carti. Am trăit povestea lui Max si Lex,iar acum trăiesc povestea lui Minos si a lui Thavma.
-Am înțeles. Totuși...Acum am o intrebare mai intima ce tine de sufletul tău. Ca tot ai pomenit de,Max si Lex,iar jumatatea sufletului meu a devenit un fenomen pentru ca le-ai innebunit pe toate fanele si nu numai pe ele. Vreau sa știu,cum este Max in realitate?
Trag aer adanc in piept,apoi cad puțin pe gânduri.
-In primul rand...prefer termenul de cititor,nu de fan. In al doilea rand...e greu sa spun acum cum este,Max,fiindca nu mai exista acea relație din trecut intre noi doi. Relatia noastră s-a transformat din momentul în care totul s-a terminat. Asa am ajuns sa fim ca la începuturile noastre,doar prieteni foarte buni. Dar dacă e sa ne raportam la ce a fost,pot sa spun ca atunci cand venea vorba de noi si implicit de mine,el se comporta total diferit fata de cum o face cu restul persoanelor din jurul lui...iar daca este sa vorbesc acum din prisma amintirilor,pai,Max este exact asa cum este prezentat în cărțile mele.
Ochii ii sclipesc cand aude,fiindca el știe cum e Max. A învățat sa citească printre randuri si l-a descoperit pe Max cel real din spatele caracterului din carte. Plus ca mi-a spus de cateva ori ca il apreciază si ma bucur pentru ca o face. Chiar merita apreciat un astfel de om. Si eu o fac,chiar daca drumurile noastre s-au separat de foarte mulți ani de zile. Dar in urma separării,a rămas si o sa rămână mereu respectul. Iar eu am sa privesc tot timpul în trecut cu drag acolo unde este el. Fiindca sunt recunoscătoare pentru tot ce am trăit. Ma bucur ca am avut norocul sa il întâlnesc,chiar daca la un moment dat cursul fiecăruia a luat-o pe un alt drum. Sunt fericita pentru acei ani ce i-am trăit in compania lui fiindca am învățat multe din tot ce ni s-a întâmplat.
-Alexandra?intreaba si ma scoate din gândurile mele.
-Da...stai puțin,ii cer si beau o gura de Hugo in timp ce imi fac ordine în capațana. Deci...incep si chicoteste.
-E grea întrebarea?
-Este,confirm. Pentru ca,asa cum ti-am zis,in clipa de fata pot sa ma raportez doar la trecut. În prezent ne leagă doar o prietenie ce datează de pe vremea când eram mici. Insa...Max cel din realitate este exact personajul din carte. Este baiatul brunet cu ochi demonici ce cauta mereu sa îmi fie bine si sa ne fie bine. Este baiatul ce dadea dovada de caracter,respect, sinceritate,corectitudine și de ce sa nu o zic si pe aia dreapta...da dovada de nebunie inca de pe vremea cand era doar un copil. Fiindca lasand toata relația noastră la o parte,eu nu as mai fi aici daca el nu avea un strop de nebunie si nu sarea in fata trenului ca sa ma scape de moarte. Cat despre ceea ce am avut noi doi si despre ce este el,nu am cuvinte pentru a descrie. In cazul de fata cuvintele nu ar fi suficiente. Ceea ce il definește pe,Max ca si om,e la un cu totul alt nivel. Unul ce nu as putea sa-l descriu,înțelegi? Dar dacă ar fi totuși sa vorbesc din prisma trecutului și sa ma rezum la un sigur cuvânt,acela ar fi,absolut.
Din nou zambeste.
-Mi-a plăcut răspunsul...plus ca acest cuvânt se găsește in toate cărțile tale.
-Adevarat. Rezonez foarte mult cu el.
-Am înțeles. Frumos,spune si isi tinteste din nou ochii pe foaie.
Mai beau o gura de Hugo si astept următoarea întrebare.
-Ti-am zis de atâtea ori ca,povestea jumatatilor de suflet este superba,dar as vrea sa stiu...incepe si ridic usor dintr-o spranceana. Care este părerea ta cu privire la relațiile fizice cu alti parteneri. Ma intereseaza dacă actul in sine e diferit atunci cand esti cu jumatatea ta,fata de momentul in care te afli langa o persoana ce nu iti este jumatate?
Incuviintez din cap,apoi imi mușc usor buza de jos in timp ce ma gândesc la raspuns.
-Da...este,confirm. Sunt doua lucruri foarte diferite,dar nu imposibile. Eu...am trăit o iubire pura in copilărie si implicit in adolescenta,pentru ca a luat naștere din suflete. La vremea aia nici nu știam cum sa definim ceea ce amandoi simțeam,dar pot sa zic ca se simtea exact asa cum spun si in carti. Era...acasă. Apoi,am crescut,drumurile ni s-au separat,iar eu am cunoscut un inger si am dat de gustul altei iubiri. O iubire matura ce a reușit sa ma vindece de tot ce am trăiți si am pătimit pana la el. Am cunoscut un înger cu ochi verzi albăstrui ce a reușit sa-mi dea lumea peste cap si m-a învățat ca sunt capabila de orice daca ajung sa cred 100% in mine. Datorita lui am invatat mult si multumesc cerului ca mi l-a scos in carte. Eu chiar am si o vorba cand vine vorba de el,iar ea suna in felul urmator: "Doamne,vezi ca ti-a cazut un inger din Rai. Dar lasa-l cat mai mult timp langa mine,fiindca eu am ajuns sa-l iubesc pana la tine și înapoi,zic si zambeste larg fiindca știe pe cine iubesc si la ce personaj fac referire. Dar revenind la intrebare,asa cum spun si in cărțile mele,iubirea nu este un tipar,continui,iar el incuviinteaza din cap. Iubirea nu e batuta in cuie. Iubirea vine intr-o multime de nuanțe si intr-o sumedenie de forme. Nu exista alb și negru cand vine vorba de iubire. Dar da,exista diferențe. Exista un altfel de amestec de culori. Plus ca nu poți sa iubești niciodata doua persoane la fel. Iubirea de bunici spre exemplu este diferita de cea oferita părinților sau fraților. Toti fac parte din tine,dar nu ii iubești pe nici unul la fel. Exista diferențe fiindca asta inseamna iubirea. E diferita si te face sa te simți intr-un anumit fel in funcție de persoana ce sta langa tine. Ai alte trairi daca esti alături de bunici,fata de cele ce le simti daca esti langa parinti. Dar nu sunt diferențe uriase,insa sentimentul ce iti curge prin vene are alte tonuri de culoare.
Il vad cum zambeste in timp ce scrie pe foaie,apoi bea o gura de cafea inainte sa-mi pună următoarea întrebare.
-Pentru ca sunt sigur ca printre cititorii tai,spune si apreciez faptul ca nu a mai zis fani.
Pentru ca nu am fani. Fani au artiștii ce într-adevăr lasa lucruri colosale peste timp în urma lor. Eu nu sunt altceva decât o tipa ce poate sa isi pună imaginația pe foaie. De aia nici nu ma cred "autor". Nu sunt o nebuna inchipuita ce o arde in SF-uri si se da în stampa,mamaaaa,vai de capul meu ce naiba stiu eu sa fac! Pentru ca sunt o persoana obișnuită,iar ca mine mai sunt o mulțime ce fac lucrul asta,dar autorii ce chiar sunt autori si au demonstrat asta o data cu trecerea anilor ca sunt si o sa fie mereu cineva chiar daca au trecut in nefiinta,sunt cei clasici. Eu cel puțin pe ei ii consider titanii acestei lumi fantastice. Ei sunt cei ce au trecut testul timpului si ca ei nu o sa se mai nască vreodată. Primele doua nume ce imi vin acum în minte spre exemplu sunt,Fiodor Dostoevski si Jane Austen. Deci...despre ce vorbim aici? Iar ca sa fac o paralela,ma duc și in cealaltă extrema. La artiștii ce au creat muzica. Michael Jackson si Freddie Mercury. Sunt oameni ce nu o sa se mai nască vreodată si nimeni nu o sa-i intreaca. Fiindca efectiv sunt,Zei ai pământului. Ca sa nu mai vorbim de arta și picturi.
-Alexandra?
-Hm?intreb si bufnește in ras.
-Acum ești prezenta aici cu mine?
-Aaa...da. Scuze. M-am pierdut prin ganduri. Imi pare rău.
-Nu-i nici o problema. Pot sa iti pun urmatoarea întrebarea?
-Te rog. Sunt numai ochi si urechi.
-Asa...deci...cum spuneam...ai si cititoare mai tinere care te citesc,iar eu as vrea sa imi spui,cum poate fi sigura o persoana sau o adolescenta ca cel de lângă ea ii este jumătate?
-Simplu...raspund si ridica din sprancene. E vorba de chimie. Eu nu cred in vrăjeli din astea,stai sa ne vedem la următoarea întâlnire ca să îmi dau seama dacă ne potrivim si poate fi ceva între noi. Chimia o simți dupa cateva clipe de stat lângă persoana destinata tie. Nu exista,sa ma mai gândesc. Este ori da,ori ba. Cand întâlnești ceea ce e pentru tine,se simte. E...exact vorba aia din bătrâni,dragoste la prima vedere. Despre asta este vorba. Eu cred in dragoste la prima vedere si stiu ca acea dragoste e ceea ce trebuie.
-Dar tu ai avut parte de doua iubiri,intervine si incuviintez din cap.
-Da. Dar chimia in ambele cazuri este diferita. Ca sa iti faci o idee despre ceea ce vorbesc,pot sa iti fac o comparație daca vrei.
-Spune,ma îndeamnă si inspir adânc.
-Exista iubirea Thavmei ce te ridica pana in dreptul soarelui si inapoi ca sa poată simti legatura ce normal o trăiesc jumatatile de suflet,si exista iubirea membrii Chronis ce are de la inceput o anvergura mai mare decât forta universului. Ambele iubiri sunt superbe,doar ca au o altfel de incarcatura. Sunt dozate diferit,insa pot sa zic ca in ambele cazuri se simte dumnezeieste. Doar ca una se instalează direct în suflet,cealalta trebuie ajutata ca sa ajungă la nivelul primeia. E exact ceea ce am redat in Thavma. La iubirea de inimi trebuie lupta ca sa ajungă la același nivel cu cea a sufletelor,înțelegi?
-Absolut perfect,raspunde si surad.
Mai beau o gura de Hugo in timp ce el bea una de cafea și ma fac mai comoda in scaun.
-Sunt curios,spune in timp ce isi plimba ochii pe foaie. Ce e de făcut in cazul în care in relația jumatatilor se pun piedici de mai ca nu le vine ambilor sa renunte...
-Asa...
-Cat de departe merge sacrificiul pentru a pastra intregul?
Clatin din cap imediat ce ii aud întrebarea.
-Depinde,raspund oftand. Depinde de foarte mulți factori. Dacă de exemplu tine doar de ei doi,atunci nimic nu e imposibil,dar cand sunt si alti factori externi ce intervin in relație lor,iar orice incercare de-a lor eșuează si nu pot opri sub nici o forma haosul ce s-a dezlănțuit in jurul lor,cel mai bine e sa puna punct,zic si privirea imi devine goala,iar pentru cateva clipe ma teleportez în timp. Depinde mult de varsta ce o au și de mediul in care trăiesc,raspund pe un ton ce da clar de înțeles ca eu sunt cu mintea undeva departe. Depinde de foarte multe aspecte. Cand esti un om pe picioarele tale si nu depinzi spre exemplu de parinti,lucrurile sunt mult mai simple,indiferent de cât de grele par. Lupti pentru ca nu pui preț pe părerea celorlalți sau cum ii afectează pe restul deciziile pe care le iei,fiindca iti asumi. Ai viata in propriile mâini și jonglezi tu exact asa cum vrei și cum simti. Eu una in momentul de fata asa fac. Dacă simt ca o persoana nu-mi face bine mie si relației mele sau nu ii convine direcția spre care ma indrept,cu toate ca eu știu sigur ca e cea corecta,pur și simplu îmi vad mai departe de drum. Pentru ca am înțeles ca un om ce tine cu adevarat la tine,nu o sa fie deranjat de faptul ca iti schimbi cursul vieții,chiar daca in viziunea lui cărarea pe care o alegi nu este cea buna din punctul lui de vedere. Dar e conștient in schimb ca nu despre el e vorba. Ca nu e viata lui la mijloc și ca fiecare trebuie sa isi urmeze propriul drum. Un exemplu de asa nu,poți sa iti dau cand vine vorba de majoritatea parintiilor de pe vremea mea. Ei nu vedeau asa lucrurile,fiindca au trăit intr-o perioada in care nu se punea accent pe asa ceva. Era vorba aia,eu știu mai bine ce e bine pentru tine,iar din cauza acestor vorbe si actiuni,foarte mulți copii din generația mea au aripile frante. Pentru ca toată lumea mergea pe premiza,dacă suntem familie de doctori,copilul trebuie sa activeze in acelasi domeniu chiar daca spre exemplu acelui copil nu-i plăcea sangele,iar el voia sa se facă...habar nu am...pictor sau actor. Dar pe cine interesa? Pe nimeni...iar in cazul meu,am făcut un liceu de economie cand efectiv uram matematica,dar cu toate astea,cand am ajuns sa fiu pe picioarele mele,nu m-a interesat cui ii convine si cui nu drumul pe care mi l-am ales singura in viata,punctez fiecare cuvânt in parte si revin în prezent,apoi imi țintesc ochii pe el. Sunt de părere ca drumul e doar al nostru și ni se dau anumiți oameni pe parcursul lui de la care avem ce invata mai mult sau mai puțin. Avem parintii in prima faza ce au grija de noi pana la o anumita varsta,apoi întâlnim alte persoane ce nu fac parte din familie și mergem împreună pe aceeași carare pentru ca avem un numitor comun si țintim spre aceleași idealuri sau teluri. Pasim pe aceeași carare dar asta nu înseamnă ca ei sunt legati de noi. Fiindca viata inseamna schimbare încontinuu. La un moment dat,viziunile se schimba,la fel si dorințele. Pentru ca e normal. Asta înseamnă evoluție,iar oamenii ce i-ai întâlnit pe drum,iti pot da drumul la un moment dat la mana fiindca descoperă la randul lor un alt drum ce le face mai mult cu ochiul. Si e absolut normal sa se întâmple lucrul asta. Cum de altfel putem sa pierdem oameni pe drum,fiindca pana la urma nu suntem nemuritori. Dar fiecare trebuie sa înțeleagă ca la finalul călătoriei o sa ajungă singur. Despre asta e vorba. Despre călătorie. Pleci de la un punct ce știi sigur ca o data si o data o sa aibă un capat de linie. Important este sa te bucuri de tot ceea ce întâlnești pe parcursul călătoriei. De oameni ce ti-i scoate soarta in cale si de momentele ce le petreci alături de ei.
-Ingeras...chicoteste. Esti fenomenala. Mintea ta face atat de multe conexiuni,incat pleci de la un lucru si dai in altul.
Rad.
"Adevarat...mintea mea e un întreg labirint."
-Mda...stai puțin...răspunsul corect la ce m-ai întrebat,este asta. Poți sa sacrifici totul pentru cel ce iti face bine,dar depinde foarte mult de varsta la care de afli. Depinde mult de cat de evoluat esti. Fiindca,de exemplu dacă ma întrebai asta cand aveam 16 sau 17 ani,răspunsul ar fi fost cu totul altfel. Depinde de multe lucruri. Dar dacă ma întrebi ce am făcut de exemplu cativa ani mai târziu,când am plecat la Timișoara chiar daca eram constienta ca nimeni nu o sa-i convină,ei bine...răspunsul este,ca nu mi-a mai pasat de părerea nimanui. Iar când am început sa lucrez și devenisem independenta,nici atat. Atunci am simțit libertatea in adevăratul sens cuvântului. Atunci eram cu adevarat eu. Asa ca...e greu sa iti spun la cate sacrificii te-ai supune tu ca si individ,fiindca eu una nu le vad ca pe niște sacrificii atunci cand lupti ca sa-ti fie bine tie in primul rand si persoanei cu care ei ales sa-ti imparti drumul.
-Hmmm...zice meditativ. Ti-am mai spus ca ești foarte complexa,nu?
Incep sa rad usor cand il aud.
-Iar eu ti-am mai zis ca in nebunia mea,defapt sunt o persoana foarte simpla. Incerc sa imi simplific viata cat pot de mult. Incerc sa învăț de la toata lumea si sa extrag ceea ce cred ca o sa-mi prindă bine pe viitor. Dar ca sa fac o completare la răspunsul meu...cred ca viata e un drum cu multe bifurcatii,iar la un moment dat,trebuie sa fii asumat si sa iei decizii ce sunt bune pentru tine in acel moment. Doar asa ti se poate schimba cursul vieții. Cred ca,dacă dai drumul la o funie,ți se pune alta in loc si de ghidează pe mai departe ca sa-ti urmezi destinul ce ti s-a schimbat in funcție de alegerile deja luate. Deci,atunci cand esti independent si esti asumat,nimic nu o sa ți se para greu. Chiar daca trebuie sa treci prin foc si ploi,fiindca orice lupta te formează pentru următoarea. Plus ca e un lucru mare sa stii cand sa renunti sau sa pierzi. De cele mai multe ori,pierderile aduc câștiguri.
-Am înțeles...Frumos. Imi place cum gândești,spune si inspir adânc.
-Mersi. Nu zic ca e răspunsul corect,dar e cel corect pentru mine. Restul sa faca exact asa cum le dictează sufletul.
-Sufletul...sopteste si inghit in sec.
"Mda...sufletul...eu ma bazez mult pe ceea ce imi transmite el. Am ajuns în atatia ani sa il cunosc atat de bine,incat sunt împăcată cu ceea ce m-a indrumat sa fac. Nu regret nimic din ce am trăit. Nu regret alegerile pe care le-am făcut și nici ceea ce am ajuns sa trăiesc sau sa fiu astazi. Pentru ca ma aflu exact in punctul in care m-au adus hotărârile pe care le-am luat. Dacă nu eram aici,sunt sigura ca n-as mai fi scris niciodata o carte. Fiindca totul trebuie sa-si urmeze cursul. Iei decizii,ti le asumi si iti vezi mai departe de drum."
-Bun...acum...următoarea întrebare.
-Spune,il indemn.
-In cărțile tale ai o viziune deschisa despre relații. Chiar foarte deschisa. Ca și femeie si pe deasupra ca persoana ce reuseste sa scrie atat de frumos,cat de important crezi ca este sau cat de mult contează sa fii deschisa la minte intr-o relație? Si cat de mult poate accepta o femeie dorințele mai puțin obișnuite ce vin din partea partenerului ei?
Cand ii aud întrebarea starea de spirit mi se schimba radical. Nebunia se pornește în capul meu si incep sa rad. Mihai se uita la mine cu un zâmbet cald pe buze si mai bea câte o gura de cafea pana reusesc sa ma liniștesc.
-Pai...nu stiu ce sa iti zic. Nu pot vorbi în numele tuturor femeilor,dar in cazul meu,răspunsul e simplu. Tot. Sunt foarte deschisa în ceea ce privește lista infinita de fantezii si dorinte. Nu am nici un buton de oprire. Pentru ca in cazul meu,una e sa faci dragoste,alta e sa faci sex. Iar dacă partenerul meu isi dorește spre exemplu sa facem sex in grup,nu am nici cea mai mica problema cu lucrul asta. Stiu sa fac diferenta intre placere carnala si sentimente. Deci da...răspunsul in cazul meu,este orice atat timp cât nu implica durere. Gen sa fiu biciuit pana tremura carnea pe mine. Imi place durerea,dar am anumite limite la ea,în rest nu am alte restricții. As experimenta orice cand vine vorba de placere carnala între parteneri si oameni din exterior ce isi doresc la randul lor sa isi faca de cap. Nu ma interesează tiparele societății si cu atat mai puțin părerea lumii. Ma interesează ceea ce imi place mie si lui. Iar dacă el vrea sa experimenteze vreo nebunie,nu am nici cea mai mica problema. Sincer...daca mi-ar zice ca vrea sa se culce cu una sau cu mai multe,i-as da voie cu condiția de a privi scena respectiva. Mi s-ar părea de-a dreptul excitant.
-Inger...înger...spune amuzant.
-Inger,dar mai mult cu coada si coarne.
-Adevarat,dar asa iti sta bine si datorita coarnelor si a cozii scrii povesti demențiale.
-Multumesc. Ma bucur când nebunia mea place si altora.
-Printre care eu sunt susținătorul tău numărul unu. Ti-am mai zis asta.
-Mi-ai zis,confirm cu zambetul pe buze.
-Bun...spune si din nou isi tinteste ochii pe foaie. Urmatoarea intrebare este despre personajele tale masculine.
-Ok.
-Toti sunt barbati puternici și foarte hotărâți. Ma feresc sa folosesc cuvântul,dominant,fiindca acum a ajuns atat de prost inteles,spune oftând,apoi continua. Insa...sunt curios...din postura ta de femeie,unde este granita de a fi foarte hotarat si foarte bărbat și unde se depășește limita,iar barbatul se transforma intr-un tiran si relația devine toxica?
Imi pun coatele pe masa cand ii aud întrebarea si incep sa bat cu o unghie rosie ca focul in lemnul dur in timp ce ma gândesc la întrebarea lui.
-Cred ca nu exista barbat puternic și tiran in aceeași propozitie,raspund si incepe sa scrie pe foaie. Una-i una,alta-i alta,continui si incuviinteaza usor din cap. Cand barbatul de langa tine iti transmite doar siguranta,nu ai cum sa îl consideri un tiran si vorbesc aici strict de partidele de sex. Pentru ca multă lume considera dominatorul un tiran,cand e complet greșit.
-Ok...hai sa începem cu sexul.
-Pai...in primul rand e vorba de încredere și comunicare. Spui de la început ce vrei,ce iti place,ce iti dorești,iar atunci nu are cum sa se pună problema ca e prea mult ceea ce se întâmplă intre parteneri. Fiindca un dominator vede altfel lucrurile. Le simte altfel,dar nu are nici o legătură cu tirania. Într-adevăr sunt oameni care adora durerea dusa la extrem,dar alea sunt limitele lor. Si asa cum spuneam la inceput,cand cuplul trasează liniile din start,amandoi nu fac altceva decât sa le impinga in direcția respectiva. Cat despre relația propriu zisa...hm...si aici nu are treaba una cu alta. Un bărbat puternic,e un bărbat ce se respecta,iar la randul lui stie sa respecte. Un bărbat puternic stie ca nimeni nu se ridica la înălțimea lui si nu are frici sau insecuritati. Un bărbat puternic niciodata nu o sa se gândească ca tu ca si femeie ai sa cauți în altu ceva mai bun,pentru ca el e conștient de faptul ca iti da tot ce ai nevoie. Un tiran devii in schimb,atunci cand ai insecuritati. Cand stii ca exista în lumea asta unul mai ceva decât tine si atunci te transformi intr-o bruta,doar ca să bagi spaima în ea. Sau te poți transforma intr-un manipulator ca sa o lucrezi pe ea la creier și începi sa-i vinzi gogosi de genul "daca nu sunt eu,cine te mai ia pe tine?" sau "fara mine,ești un nimeni" ori "ca mine n-ai sa mai găsești,oricât ai cauta",sunt doar niște tâmpenii pe care le-ar zice un om mic. Un bărbat adevărat si puternic,niciodata n-o sa gândească asa. Pentru ca isi cunoste valoarea si stie sa isi prețuiască partenera. Un om puternic stie in primul rand sa dea aripi. Un om puternic te învață să zbori. Un om puternic niciodata nu o sa te îngrădească,fiindca el știe ca mereu ai sa te întorci la el,deoarece doar langa el iti este bine. Langa el poți sa fii exact cine vrei tu sa fii de fapt. Un suflet fara masti,iar el la randul lui se dezbraca de toate armurile in fata ta. Eu sunt de părere ca o relație sănătoasă se joaca cu toate cărțile pe fata si in ea nu exista loc de nici un ascunzis. Accepti si înțelegi persoana de lângă tine cu toate calitățile si defectele ei. Pentru ca de exemplu,un bărbat adevărat mereu o sa vrea sa descopere ceea ce zace in partenera lui ca sa o șlefuiesca. Fiindca el o sa isi dorească sa o ridice exact la înălțimea la care vede potențialul dinăuntrul ei si mereu o sa se mândrească cu reușitele ei sau atunci cand iese cu ea in lume. Un bărbat puternic stie sa aprecieze si niciodata nu o sa fie gelos daca alti ochi se uita admirativ la partenera lui. O sa fie mândru pentru ca femeia de langa el ii aparține. In schimb un tiran,o sa vrea mereu sa o tina sub papuc. Fiindca e conștient de valoarea ce o are partenera sa,dar și de faptul ca el ca individ nu o sa fie niciodată in stare sa se ridice la înălțimea ei. Iar aici intervine,gelozia,santajul emotional,manipularea si toate sentimentele distructive. In punctul asta deja relația devine una toxica. Deci...diferențele între un bărbat puternic și un tiran,sunt la poluri total opuse. Un bărbat puternic e ala ce te ridica la nivelul lui sau mai sus de el. Pe când un tiran,te vrea la pământ sau pusa intr-o colivie ce de foarte multe ori nu e de aur. Dar indiferent cum ar fi,tot colivie rămâne.
-Perfect,ingeras. Acum...ca sa schimbam putin registrul. Vreau sa te întreb...recomanzi tinerilor sa isi aștepte marea iubire si sa nu-si risipească atat timpul cât și sentimentele cu oricine? Sau consideri ca experienta te ajuta sa descoperi cine iti este cu adevărat sortit?
-Asa cum am mai spus,cand întâlnești alesul,il simți. Chimia ce se formează intre cei doi ii ajuta pe ambii sa isi dea seama cu cine stau la masa,dar nu recomand sa se aștepte nici unul dintre ei pana la adânci bătrâneți. Exista chiar și o vorba pe tema asta si tin sa o spun,cu toate ca nu e prima data cand tu o auzi venind din partea mea.
-Spune-o din nou,ma îndeamnă si zambesc.
-Se spune ca in viata ai sa-ti întâlnești jumatatea,doar ca n-ai sa ajungi sa trăiești langa ea,fiindca iubirea dintre jumatati este un sentiment pur si absolut,iar absolutul se găsește doar în perfecțiune. De asta nu iti este permis de soarta,destin,univers sau ființele celeste,egal cum vrei sa numești aceasta forta divina,insa pentru mine este una si aceeași. Dar...nu iti este permis sa simți absolutul in lumea asta pentru ca,Iadul nu e undeva sub pământ. Iadul e aici,în jurul nostru. Iar in Iad nu ti se permite sa trăiești absolut. Locul in care ne aflam noi e in neconcordanta cu ceea ce reprezinta aceast cuvânt. Cine ești tu sa ti se permită una ca asta?intreb retoric,apoi continui. Viata,este o serie de încercări. Este o linie cu urcușuri si coborâșuri. Una in care dai de bine si de greu. Daca jumatatilor li s-ar permite sa se iubeasca absolut,ar da balanta peste cap,fiindca si-ar face viata un paradis. Dar totuși...pe de cealaltă parte,mai exista o vorba si aceea spune in felul următor. Ca atunci cand renasti de mai multe ori si iti înveți lecțiile,iar o data cu ele scapi si de bagajele cu care te naști,se zice ca in ultima viata iti e permis sa sfârșești langa jumatate. Dupa un efort colosal de a tot renaște si de a face fata tuturor greutăților,soarta iti oferă un dar. De aia exista și jumatati ce se cunosc in Iad si ajung sa isi creeze propriul Rai. Fiindca au ajung la sfârșitul călătoriei si se pot bucura intr-un final de pacea dupa care au tânjit atat de mult timp.
-Profund...sopteste si incuviintez din cap.
-Cred in lucrurile astea. Cred ca nu suntem pentru prima data pe pământ. Fiindca exista oameni pe care ajungi sa-i întâlnești aici si sa ai impresia ca ii cunoști dintr-o alta viata.
-Adevarat. Si eu am trăit un astfel de sentiment. De aici si vorba...am impresia ca ne știm dintr-o alta viata.
-Exact. A știut cine a zis-o despre ce e vorba. De exemplu,eu rezonez foarte mult cu,Laura. Tot timpul glumim pe tema asta. Pentru ca ne simțim si de multe ori vorbim amandoua in acelasi timp fix despre acelasi lucru. Ea chiar spune ca,de ar fi sa stam la o masa,una ar incepe ceva,iar cealaltă ar continua. Fiindca gândim și simțim la fel. E ca și cum chiar ne cunoaștem dintr-o alta viata.
-Apropo de Laura...felicitări pentru noua carte. Imi place povestea despre care scrii si imi place ca e bazata pe fapte reale.
-Multumesc. Cartea este un indemn pentru toata lumea ce face parte din lumea "intunecata" si mai ales pentru femeile ce stau lângă un tiran,ca tot vorbeam despre el mai devreme. Si e un indemn pentru toata lumea ce sta in toxicitate. Asa cum am spus și în anunțul ce l-am postat de curand,puterea se afla în fiecare dintre noi. Suntem capabili de orice pe lumea asta,iar dacă mai găsim si un înger,de ce sa nu riști? Pana la urma ce ai de pierdut? Asa cum zice si,Nirvana. Mai jos de atat oricum nu am unde sa ajung. Dar vorba aia...daca nu riști...zic si las cuvintele in aer.
-Nu câștigi,continua Mihai si incuviintez din cap.
-Dar revenind la intrebare...nu consider ca trebuie sa aștepți printul pe cal alb. Cred ca fiecare perioada din viata noastră e pusa acolo cu un scop. Te formează ca om. Trebuie sa treci prin anumite experiente ca sa fii in stare sa distingi binele de rau, fiindca nimeni pe lumea asta nu s-a născut invatat. Dar,asta e strict părerea mea. Pana la urma fiecare e liber sa faca ceea ce crede de cuviință. Insa eu una,nu consider ca trebuie sa iti aștepți sortitul sau sortita,dar nici nu cred in ultima parte. In cea in care experienta te ajuta sa il depistezi. Ti-am zis...cand e vorba de iubire adevărată,e vorba de chimie. Dar cred ca experientele te formează ca om.
-Am înțeles. Cam atât pentru astăzi. Dacă imi dai voie,as vrea sa devina un obicei sa facem astfel de interviuri,spune si incuviintez din cap. Iti mulțumesc pentru timpul acordat și pentru bucuria ce mi-ai facut-o pentru ca ai fost de-acord sa imi răspunzi la întrebări.
-Placerea a fost de partea mea,replic cu zambetul pe buze in timp ce el isi pune pixul pe foaie,apoi atmosfera se schimba cand incepem sa vorbim despre viata în general,despre micuții teroristi,fiindca eu am unul,dar el are 5 cadouri cu care viata l-a inzestrat.
Si cand zic cadouri,chiar sunt. Pentru ca povestea lui,asa cum am mai zis este una fabuloasă. Cu urcușuri si coborâșuri. Cu lupte si batalii împotriva sortii si a destinului. Cu minuni si miracole trăite alături de jumatatea lui.
El are o poveste de viata ce bate filmul,cum sunt sigura ca viata fiecăruia dintre noi o face. Fiindca noi suntem actorii principali in propriilor noastre povesti si nimeni nu ar putea reda vreodată,ceea ce presupune viata unui om. Dar eu sunt fericita cand ajung sa cunosc poveștile oamenilor din jurul meu,pentru ca mereu am de învățat din ele,iar acum datorita pasiunii ce am descoperit-o de puțin timp,pot sa le pun pe foaie ca sa incant si alti oameni cu ele.
Pentru ca trebuie sa fim cu toții deschiși in a cunoaște poveștile altora de viata fiindca mereu o sa avem ceva de învățat din ele.
Vorba bunicii mele:
"Invata din greșelile altora,fiindca nu ai timp sa le faci pe toate."