Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 17

Zagreus:

Cand ies cu tata pe terasa,pocnesc din degete si un pachet de țigări apare în mana mea. Scot una,apoi o aprind si trag din ea. Ne indreptam pasii spre zona barului si ma trântesc pe una dintre canapelele din fata lui. Imi urc picioarele pe masuta ce se afla între ele si trag cu nesaț fum dupa fum.
Tata merge la bar si pune whisky in doua pahare,dupa vine langa mine si i-au unul dintre ele,apoi il duc la gura si dau lichidul de culoarea ambrei peste cap.
-E grav,mormaie si imi i-a paharul din mana,apoi mi-l intinde pe al lui.
-Foarte,raspund,dupa pun al doilea pahar la gura si repet mișcarea.
-Dumnezeule...ofteaza.
Continui sa fumez,in timp ce el pune paharele pe masuta,apoi isi aprinde la randul lui o tigara si stam în tăcere cat timp eu imi fac ordine în cap.
-Nu stiu ce a pățit,dar nici nu vreau sa-i scotocesc prin amintiri,sparg tăcerea si un oftat zgomotos se desprinde de pe buzele mele.
-Inteleg...dar la cum se comporta,cu siguranță nu-i i-a bună.
-Mda...dar si cand am sa aflu,am sa spulber pe toată lumea,marai si intorc lent capul spre el.
Ochii lui ce mereu sunt blânzi,acum ard salbatic si privesc adanc in ei,doar ca să dau de acea liniștit de care am nevoie ca sa-mi regăsesc echilibrul.
Fac tigara sa dispară atunci cand găsesc ceea ce am nevoie in privirea lui,dupa imi trec bratele in jurul gatului sau si imediat ma strange la pieptul lui.
-Suntem langa tine,Zagre,imi șoptește si incuviintez din cap.
-Stiu...mersi,raspund incet.
Lasa un val de energie sa iasa din el si gem cand il simt cum imi intra pe sub piele. Caldura lui in combinație cu liniștea ce mereu se găsește in adancul său,imi inunda venele si echilibrul meu imediat se restabilește.
-Esti perfect,soptesc si chicoteste.
-Tu si inimioara ma înnebuniți cu vorba asta.
Surad.
-Chiar ești perfect,intaresc cuvintele si ma saruta pe frunte.
-Te iubesc,Zagre.
-Cel mai mult,zic si ne privim în ochi.
-Cel mai mult,spune si zambesc in coltul gurii.
-Hai sa mergem...acum ca m-am calmat datorita ție,pot sa mai duc inca o bătălie cu ea. Ma stoarce de energie,tata,zic si incuviinteaza înțelegător din cap.
-O sa fie bine,ma asigura.
„Stiu ca o sa fie...dar pana acolo cred ca e cale lunga."
Inspir adanc in urma gandului,dupa ne ridicam de pe canapea si revenim în living. Ne oprim amandoi in prag si întoarcem capul unul spre celalalt,iar sprâncenele noastre se ridica in semn de surprindere.
-Ah...credeam ca nu mai veniți!spune mama vesela. Cate țigări ati fumat?ne ia la rost,dar in spirit de gluma,fiindca atat eu cat si tata știm ca nu o interesează absolut deloc lucrul asta.
-Vreo 4,minte zeul meu.
Pasim amandoi in living si imi privesc blonda ce e puțin imbujorata in obraji semn ca nu e la primul pahar de vin pe care il bea.
-Ce ai făcut mama?
-Cum ce? Am reușit sa o calmez. Gata! Nu o sa mai ai atat de mari batai de cap cu ea.
-Inimioara...tu chiar ești o dracoaica.
O vad cum se abține sa nu rada cand tata intervine în discuția noastră si ma uit întrebător la ea.
-I-am explicat care-i moartea căprioarei cu zeii si de ce tu faci parte dintre ei. I-am spus tot istoricul familiei. In mare a priceput,doar ca mai trebuie sa o descosi sa vezi de ce naiba se sperie ca o mață si la cel mai mic zgomot din jurul ei.
-Fac tot ce pot,dar nu de mult am cunoscut-o...oricum...mersi. Esti cea mai tare.
-Bine-nteles ca sunt!
-Laudaroasooooooo!!!!
Imi mușc limba cand il aud pe tata si imi inghit toate hohotele de ras. Dacă mi-as da frau liber cu siguranță as speria blonda ce in momentul de fata ma soarbe din priviri.
„Daca ar fi asa mereu...ar fi bine...dar am sa fac pe dracu in patru sa o scot la liman. Indiferent de ce a pățit,eu știu prea bine ca nimic nu e imposibil. Iar ea o sa se convingă singura de lucrul asta,fiindca n-am sa o las. N-am sa o parasesc si am sa ii supun intunericul,in timp ce am sa sterg orice pata de pe trupul si de pe sufletul ei."
-Va e foame?intreaba mama din senin.
-Mie da,raspunde Boris si zambesc.
„Ii e foame pe dracu,dar sunt sigur ca,dacă mănâncă el,o s-o facă si ea."
-Atunci haideti la bucătărie,ne cere mama si bate de cateva ori din palme.
Tata imi face cu ochiul cand trece pe lângă mine si o urmează pe bruneta lui îndeaproape,iar eu rup distanta dintre mine și blonda,dupa ii intind o mana atunci cand Boris se ridica și merge dupa ai mei.
Inghite in sec,dupa isi pune paharul de vin pe masuta si imi priveste cateva secunde palma.
-Curaj,o indemn pe un ton bland.
Inspira adanc cand ma aude,dupa ma prinde de mana si o ridic de pe canapea. Isi tinteste ochii de gheata in ai mei si ma cutremur pe interior. Vad focul cum arde inauntrul lor,dar cumva e ingradit de zidurile ce le are ridicate în jurul ei.
Privirea ei imi da clar de înțeles ca ma vrea,doar ca ii e frica. Si nu inteleg de ce.
„Doar pentru ca sunt zeu? De ce naiba i-ar fi frica de unul? Nu e ca și cum sunt vreun criminal in serie...bine...pot sa fiu...dar tot nu-i înțeleg teama. Candva oamenii venerau Olimpienii. Ar fi dat orice sa ii vadă in persoana. Acum de ce naiba lucrul asta sperie? Doar pentru ca sunt de domeniul trecutului? Si n-ar trebui sa se considera o norocasa fiindca a dat peste unul? Unul ce ii e jumatate fir-ar sa fie!"
Scutur din cap din cauza gândurile ce imi fug prin minte,dupa o trag dupa mine si ne indrepram spre bucătărie.
Se așază pe un scaun langa Boris si imi inclestez maxilarul.
„Calmeaza-te Zagre...nu contează unde sta. Important e ca nu mai face pe nebuna."
-Ar fi cazul sa facem prezentările,nu?intreaba tata cu zâmbetul pe buze si o priveste pe blonda in ochi.
-Aaa...zice si inghite de cateva ori in sec. Da...ma scuzați. Sunt,Nirvana Baconski.
-Buna Nirvana. Eu sunt,Dan Dima,iar brunetul de langa tine e baiatul meu.
-Si al meu,pufneste mama in timp ce pregătește micul dejun.
Blonda chicoteste cand o aude si surad.
„Se pare ca nu are nici o problema cu femeile prin preajma ei...deci? Din nou ma intorc la întrebarea? Ce naiba i s-a întâmplat?"
-Mda...iar dracoaica asta mica,e nevasta-mea,continua tata. O cheamă Styx.
-Stie cum ma cheamă. Stie si cum va cheamă pe voi. I-am spus eu tot,il informează mama.
-Bun,chicoteste tata. Atunci...daca stii despre ce e vorba,n-ai de ce sa te temi,micuto. Nimeni nu o sa-ti faca rau.
-Am înțeles acum lucrul asta,sopteste si intoarce capul spre mine. Imi e greu sa cred ca voi chiar existați,dar...se opreste si oftează. Dar imi pare rău ca am făcut pe nebuna cu tine.
Mama rade cand o aude,iar tata o priveste cu un zâmbet in coltul gurii.
-Frumusete...habar nu ai la ce nivel poate fi ridicata nebunia in familia noastră,i-o trântește mama,iar energia ei pozitiva se simte în aer. Crede-ma...orice ai face,Zagre nu o sa se supere.
-Nu?intreaba imediat.
-Bine-nteles ca nu. Esti psychi. Iar cand vine vorba de psychi...totul se iartă,raspunde mama,iar ochii blondei se umezesc putin.
-Imi pare rău ca te-am lovit,sopteste si bufnesc in ras.
-L-ai lovit?intreaba mama si ne privește cand pe unul cand pe altul.
-Mda...raspunde cu jumătate de gura.
-Ce i-ai făcut?intreaba tata amuzat.
-Aaaa...zice si se face toată rosie in obraji.
-I-a dat doi pumni crezand ca ma poate scapa pe mine de mana lui Zagre,raspunde Boris in locul ei.
Cand il aud,atat mama cat si tata bufnesc in hohote de ras.
-Pe toti zeii!!!exclama mama.
Blonda o priveste rușinata si o vad cum vrea sa se facă cat mai mica pe scaun.
O prind de mana si imediat isi tinteste ochii in ai mei.
-E in regula,psychi mou. Nici măcar nu ti-am simțit loviturile.
-Dar...te-ai uitat la mine intr-un mare fel,sopteste incet.
-Verificam sa vad dacă nu ti-ai rupt mainile,o informez. Ti-am zis,n-am simțit nimic,dar asta nu înseamnă ca pe tine nu te-a durut.
-Ah!exclama. Pai...nici eu n-am simțit. Frica era prea mare. Am crezut ca vrei sa-mi faci felul mie si lui Boris.
Oftez.
-Boris e prietenul meu,zic si incuviinteaza din cap. Lucrează pentru mine,iar pentru ca ne înțelegem atat de bine,i-am oferit o umbra cadou. Rusul de langa tine,e nemuritor,zic si casca ochii cat cepele.
-De aia ieșea intunericul din el?
-Exact de aia,confirma rusul.
-Of doamne...am facut-o lata,asa-i?intreaba blonda si chicotesc.
-Putin,raspund amuzat. Dar e in regula,psychi mou. Important e ca nu mai fugi de mine cand ma vezi.
-Pai...aaa...
-Nu-mi spune? Maine ai sa fugi din nou?intreb si clatina din cap.
-Nu...doar ca trebuie sa ma obișnuiesc putin cu ideea. Si asa am multe pe cap...acum ca ai apărut si tu,iar mama ta mi-a spus ceva de o legenda...doamne...in ce lume am ajuns?
-Intr-o lumea plina de magie,surade mama. Dar dacă acum te sperie,ai sa vezi ca atunci cand ai sa te obisnuiesti cu ea,o sa-ti placa la nebunie.
Blonda isi trece privirea peste fiecare in parte si un zâmbet mic ii apare în coltul gurii.
„In sfârșit! Hai ca a schimbat intr-un final macazul,iar acum se îndreaptă incet,incet spre făgașul normal. Noroc cu mama...ca altfel,cine știe când o făceam eu sa ma înțeleagă. Adevărul e ca mama are si un stil al ei...unul ce n-ai cum sa nu-l adori. E atat de dulce ca te face din cateva vorbe sa ii mananci din palma,iar blonda a muscat momeala din prima. Lucru ce ma bucura. Acum e momentul oportun sa ma strecor pe sub pielea ei. Vorba aia: bate fierul cat e cald,dacă vrei sa fie treaba,treabă."