Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 35

Nirvana:
In urma cu 5 ani...

Imediat ce coboram din masina si ne indreptam spre clădirea unde are loc întrunirea,imi pun pe buze zambetul fals ce l-am avut pe chip ani si ani de zile.
Ridic ochii spre Drako imediat ce trecem de paza și ceea ce vad este un chip total inexpresiv si o privire lipsita de caldura.
„Doamne! Cum se poate transforma atat de repede?”
Tot drumul pana aici m-a înfierbântat ca naiba cu toate ca înainte sa plecam de la conac m-a amenințat cu moartea celor ce se apropie de mine sau eu de ei,iar acum atitudinea lui e una atat de brutala si feroce ca ma sperie efectiv.
-Hmmm...gem incet cand isi strange bratul mai tare in jurul taliei mele,iar degetele si-i le afunda mai adanc in soldul meu.
-Esti bine?vrea sa stie si ma abțin sa nu pufnesc.
„Mai are puțin și imi disloaca soldul!”
-Nu ma mai strânge atat de tare...marai si isi coboara privirea inghetata pe mine in timp ce continuam sa pasim spre lift.
-Imi pare rău moi dorogoy,dar dacă as putea te-as baga în mine. Nu-mi place ca trebuie sa te am pe cap,Ivana. Nu cand suntem intr-un loc plin de rechini.
Oftez.
-Lasa dracu,ca nu patesc nimic.
-Asta-i clar. Mai bine mor,decât sa fii tu rănită...mormaie si inima mea o ia razna in piept.
„Na! De asta ma da peste cap nebunul asta! Fiindca acum ma ameninta ca mor de mana lui,iar in următoarea secunda imi zice ca e in stare sa se pună în fata glontului ca sa nu-l incasez.”
Nu mai zic nimic,desi gândurile incep sa mi se amestece in cap,iar înainte ca liftul sa ajungă la ultimul etaj,inspir brusc si ma pregătesc sa dau ochii cu unii oameni pe care nu i-am mai văzut de cativa ani,printre care și parintii mei.
De cum pasim afara din lift,cei aflați în incaperea spațioasă incep sa se zgaiasca la noi si sa ne privească putin ciudat. Nu inteleg de ce naiba o fac,pentru ca nu e nimic ieșit din comun ca un frate sa fie însoțit de sora lui la vreun eveniment.
-Darko...murmur si il aud cum ofteaza subtil.
-Unul la mana,li se pare ciudat fiindca de atâta timp nu ai mai fost în vizorul nimănui,raspunde întrebării mele nerostite. Doi la mana...tensiunea dintre noi doi cu siguranță e palpabila,Ivana. Emanam o dorinta nebuna si arzătoare prin fiecare por,moi dorogoi,iar lucrul asta nu-l putem ascunde de cei mai aprigi ochi oricat am incerca,iar aici...crede-ma Ivana...chiar exista cativa ochi cărora nu le scapa nimic.
Incerc sa nu par afectata de ce imi șoptește si continui sa-mi mențin zambetul fals pe buze.
Cand ajungem in dreptul unei mese,Darko imi trage scaunul si ma asez cu toată gratia din lume pe el. Se pune pe cel de lângă mine si vad cu coada ochiului privirea oripilata a mamei,dar și cea inghetata a tatei.
„Ete flosc! N-au decât sa se conformeze. Nu imi pasa ca o sa trebuiască dupa plecarea noastră sa dea explicații la cei din inalta societate cu privire la apariția mea in scena. Eu imi doresc doar sa respir puțin,chiar daca trebuie sa iau parte la o adunătură de snobi. Ei n-au decât sa dreagă busuiocul cum știu mai bine dupa plecarea mea. Pana la urma sunt învățați sa isi ascundă mizeria sub pres,asa ca...nu-mi fac griji ca nu o sa găsească o minciuna ca sa le-o vâre ăstora pe gat. Plus ca sa zică mersi ca nu știu tot adevărul. Daca ar mai afla si faptul ca am o relație cu Darko cred ca amandoi ar innebuni. Iar dacă un astfel de zvon ar ajunge in presa,am fi puși cu toții la zid. Pana la urma nu contează ca suntem frati vitregi in ochii nimănui. Sangele,tot sange rămâne. Egal ca nu ne leagă in întregime,ci parțial,dar tot frati suntem.”
-Ivana...
Imi arcuiesc o sprânceană si intorc capul imediat ce aud soapta lui Darko,apoi il indemn pe mustește sa continue.
-Hai sa dansam,imi cere si clipesc surprinsa,apoi ma uit prin sala și vad cuplurile cum se aduna în centrul încăperii.
„Dumnezeule! Am fost atat de căzută pe gânduri,incat n-am văzut și auzit nimic din ce s-a întâmplat in jurul meu.”
Ma ridic de pe scaun dupa ce o face el si ii cuprind mana ce mi-o intinde,dupa ma conduce spre mulțimea adunata ce valseaza si poarta pe buze acelasi zambet fals ce il port si eu. Pentru cateva secunde am impresia ca ma întorc în timp si ma zburlesc mai rau decât un arici cand imi amintesc in ce lume falsa am trăit.
„Nu ca acum o duc mai bine,dar măcar nu trebuie sa mai stau tot timpul în alerta daca ma vede cineva si nu dau bine in ochii lumii daca nunma comport corespunzător.”
-Ai tai nu te scapă din ochi,imi șoptește la ureche in timp ce dansam.
-La fel ca majoritatea ce se afla în aceasta incapere,replic putin tăioasa,fiindca privirile lor ma irita.
Drako rade usor,apoi ma invarte de cateva ori,dupa ma lipește mai tare de pieptul lui.
-Tu ai vrut sa ieși din casa. Acum n-ai decât sa le înduri privirile iscoditoare.
-Pai nu ziceai tu ca ai sa le zbori creierii?
-Daca se apropie de tine. Deocamdată nimeni nu a îndrăznit sa faca lucrul asta.
Pufnesc usor,iar in clipa urmatoare ochii noștri se întâlnesc. Ticalosul imi tranteste un zâmbet angelic,iar eu incep imediat sa vibrez.
„Ah! Imi vine sa-i rup capul de pe umeri! Ma termina cand zambeste ca un inger si ma priveste ca un drac.”
Imi mut privirea cand ochii lui incep sa mocneasca si cu toate ca incerc sa respir cat mai calculat posibil,tot scap cateva gafaieli.
-Mi se pare mie sau e cald aici?intreb si rade usor in barba.
-De vina sunt hormonii tai,Ivana...incepi sa duhnesti a feromoni.
Imi inabus un geamăt cand ii aud tonul scăzut si foarte ragusit,iar ochii incep sa-mi fuga în toate părțile cand am impresia ca toată lumea se uita la noi de parca si-ar fi dat seama ca ascundem un secret.
-Trebuie sa iau puțin aer,soptesc si il vad cum incuviinteaza din cap.
Imediat ce melodia se termina,ma apuca de dupa talie si ma conduce spre o usa. In drum spre ea vad ochii acuzatori ai mamei si din nou ma abțin sa nu pufnec.
„Ce? Nu-i convine ca n-am mers sa o salut? Sa aștepte mult si bine pana am sa o fac. Nu ii convine ca-i păteze imaginea perfecta cu un astfel de comportament? Mi se fâlfâie. Atunci cand mi-a dat cu șutul in cur fara ca măcar sa vadă inainte despre ce este vorba,nu a mai interesat-o de imagine. Normal ca nu! Fiindca era ascunsa în spatele zidurilor de cleștar. Acum ca-i pătez imaginea nu ii convine. Ei bine...nici mie nu mi-a convenit ca a renunțat atat de usor la mine doar pentru ca nu ma mai incadram in tiparul ei. Acum n-are decât sa scoată camasa pe unde poate,fiindca eu nu dau o rublă ruseasca pe imaginea ei.”
Imi i-au ochii de pe ea cand mai avem puțin și ajungem in dreptul usii,iar cand Darko o deschide intram amandoi intr-un hol,dupa ma conduce de-a lungul lui fara sa scoată un sunet și ma baga intr-o camera intunecata.
-Ce naiba?intreb naucita si chicoteste ca un drac in spatele meu.
Inchide usa dupa el si aud cum o incuie,iar eu ma întorc pe calcaie si abia il vad prin intunericul obscur. Singura sursa de lumina din camera vine de la o lampa ce se afla deasupra ușii pe care scrie „Iesire" in rest suntem înconjurați de bezna.
-Darko...ce naiba faci?il intreb cand ma prinde de solduri si ma răsucește dintr-o miscare,apoi ma lipește cu spatele de un perete și isi presează trupul de al meu. Esti nebun?ma rastesc în soapta. Daca ne cauta cineva?
-Lasa...ca nu se întâmplă nimic dacă lipsim 5 minune,raspunde si incepe sa-mi ridice rochia.
-Da tu chiar te-ai ticnit de tot?marai la el. Cum am explica faptul ca suntem amândoi intr-o camera?
-Simplu. Ti s-a făcut rău.
-Mda...plescai din buze.
Rade rautacios,apoi ma întoarce cu spatele la el si imi sprijin palmele pe perete. Rochia mi-o ridica peste fund si imi da o palma zdravana ce ma face sa icnesc.
-Deschide gura,imi cere si ma incrunt desi el nu ma vede.
Ma prinde cu o mana de barbie si intredeschid buzele cand pune putina presiune pe mandibula mea,dupa gem enervata cand imi strecoara o pastila in gura.
-Ma droghezi?ma zburlesc la el.
-Da,fiindca nimeni nu o sa-si dea seama. O sa pari doar puțin aeriana,iar asta e un motiv foarte bun pentru a intari cuvintele mele atunci cand am sa ma scuz ca trebuie sa plecam pentru ca nu te simți bine.
Imi vine sa-l injur ca la usa cortului fiindca mereu scapa basma curata,iar eu am fost si o sa rămân oaia neagra din multime,dar cand dau sa deschid gura ca sa-i trantesc vorbele dulci ce imi stau pe vârful limbii,nu-mi ies altceva decât cateva sunete de placere fiindca ii simt degetele intre picioarele mele cum imi trag la o parte chiloții,apoi incep sa gafai si sa-mi dau capul pe spate cand ii simt penisul la intrarea in mine.
Gem cand ma pătrunde,iar el isi baga nasul in scobitura gatului meu. Isi înfășoară un brat in jurul taliei mele,iar cu celalalt ma prinde strans de un sold. Ma cambrez si isi lipeste mai tare pieptul de spatele meu. Mai ca nu ma strivește din cauza forței cu care ma presează intre el si perete,dar nu ii atrag atenția fiindca modul posesiv in care mi-o trage ma face sa-mi pierd mințile.
-Ya tebya lyublyu,moi dorogoy...imi soptesc pe un ton jos la ureche. Te iubesc fir-ar sa fie cu o forță atat de mare ca uneori ma baga si pe mine în sperieți,Ivana...
Suspin,pentru ca vorbele lui sunt menite sa ma intoxice mai tare,la fel si mișcările,atingerile,săruturile si mușcăturile. Ma înveninează in momentul asta,iar veninul sau reuseste inca o data sa-mi paralizeze orice funcție vitala din corp. Nu mai pot sa gândesc limpede,iar dorinta ce o trezeste in mine ma face din nou sa il ador pana la cer si inapoi desi intr-un colt al mintii știu ca nu merita sa o fac,dar cu toate astea acum il venerez fiindca sunt într-o alta lume. Sunt in lumea in care sa ma aflu la cheremul lui imi place.
-Ivana...maraie in urechea mea,iar mișcările ii devin mai aspre si mai dure.
-Te iubesc ticalosule!gafai cuvintele,apoi gem prelung cand se adanceste înăuntrul meu cu o mișcare brusca.
Incepe sa se miște mai tare cand ma aude,iar izbiturile sale reusesc sa ma aducă in cateva clipe in pragul orgasmului.
-Daaaa...haraie ca un drac cand imi simte contracțiile. Esti a mea,Ivana...ai fost,ești si ai sa fii doar a mea. Ti-am mai spus ca noi doi ne suntem sfârșitul,moya devushka(iubito),continua in vreme ce se izbeste puternic in mine.
Imi strang pleoapele cand incep sa vad stele verzi din cauza orgasmului violent ce ma loveste din plin,apoi inghit in sec cand se infinge o ultima data si ii simt jeturile fierbinți in mine.
-Ivana...sopteste dupa ce nu mai zvacneste inauntrul meu.
-Da?intreb cu voce sparta.
-Te iubesc nebuno. Si o fac in cele mai imorale si obscene moduri cu putință.
"Mie îmi spune? Sunt sora-sa la dracu! Si cu toate astea scula lui e înfiptă adanc in mine! Dacă nu as fi innebunita dupa el nu as accepta una ca asta,dar eu sunt dependenta de persoana lui,iar intunericul său ma subjuga incontinuu. Concluzia? Sunt lipsita de apărare in fata dracului chiar daca am toate motivele din lume sa imi găsesc curajul pentru a-l pune la pământ. Insa...a trecut atat de mult timp de cand ma lucrează la creier,incat eu pur și simplu m-am rătăcit si m-am pierdut pe mine din cauza lui. De cand l-am cunoscut am intrat intr-o bezna totala si de atunci umblu ca o bezmetica prin abisul lui. In clipa de fata nici macar nu stiu de ce o fac si ce caut mai exact,fiindca mintea imi e plecata de mult pe aratura,dar nici nu ma mai sinchisesc sa aflu. Acum sunt din nou in starea in care imi place sa fiu sclava lui. Sunt din nou cea care tânjește dupa toxicitatea ce ne leagă si pe care nu imi doresc sa o pierd. Pentru ca...daca as face-o,mi-ar lua o buna parte din mine,iar eu cu siguranță n-as ști incotro sa ma indrept in lipsa lui."