Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 40

Nirvana:
În urma cu 3 ani...

 
Aerul mi se blochează in gat pe la jumatatea inhalarii atunci cand micutul,Drago se trezeste si isi tinteste ochii albastrii in ai mei.
-Mama?intreaba incet si ma priveste alarmat.
-E in regula,il asigur si ma desprind de Boris,apoi ma las pe vine cand ajung in fata patului.
-Aaa...zice in vreme ce isi plimba ochii prin dormitor.
-Drago,soptesc cu inima in gat.
-Unde suntem?vrea sa stie.
Ii cuprind obrajii în palme si clipesc des ca imaginea sa-mi devina limpede.
„Suntem in drum spre libertate...una ce o sa ne tina departe unul de celalalt,dar oricât de mult as urî situația,nu exista o alta cale in momentul de fata. Cu dracu ala inca nu am putere sa ma pun. Inca nu știu ce trebuie sa fac ca să scap de el si nici nu imi doresc ca micutul meu sa fie prins si ținut din nou captiv. Din câte mi-a spus Boris,eu am sa stau cu el la un club,fiindca doar acolo as fi in siguranță,dar Drago nu are cum sa fie închis inauntru. Si cu toate ca m-a asigurat ca nici unul dintre ai mei nu o sa îndrăznească vreodată sa calce pe acolo,eu nu am cum sa-l cresc pe Drago intr-un club. Asa ca,de vreau sau nu trebuie sa ii urmez sfatul lui Boris. Lucru ce nu-mi convine absolut deloc,dar trebuie sa-l eliberez pe micut de mine,ca sa indepartez raul din calea lui. Boris mizează pe faptul ca Drako nu o sa se gândească niciodată la faptul ca băiatul nu o sa fie langa mine,iar dacă o sa reușească sa ma prindă inainte sa-i fac eu felul,măcar am sa mor linistita,știind ca băiatul meu o sa fie liber prin vreun colt al lumii,departe de necuratul ce mi-a făcut viata un coșmar in cea mai mare parte a timpului. Fiindca imi doresc din tot sufletul sa fie bine,iar Boris si-a dat cuvantul ca o sa aibă grija de el de la distanta si ca nu o sa-i lipsească nimic. Fapt ce contează cel mai mult. În toată situația situatia asta rea,asta e lucru ce primează. Ca brunetelul meu sa crească văzând o cu totul alta  lume. Pentru mine e important ca sa nu mai fie închis in spatele unor ziduri. Si cu toate ca simt cum mor pe dinauntru fiindca trebuie sa ma despart de el,nu pot sa nu-l pun pe el pe primul loc. Fiindca nu imi doresc sa fie prins sub nici o forma in lumea in care am trăit eu. Nu vreau sa simta ce înseamnă să fii comandat sau privat de libertate. Nu vreau sa fie incorsetat si nici o marioneta in mainile păpușarului. Imi doresc sa fie el. Sa fie liber si sa faca tot ce vrea sufletul lui. Nu pot sa fiu egoista si nici nebuna asa cum a fost Drako. Iubirea e un sentiment pur,iar aceasta iubire presupune sa pui cealalta persoana pe primul loc. Sa ii vrei binele lui inainte de toate. Daca l-as tine pe Drago langa mine,totul s-ar transforma în toxicitate,fiindca asa e conjunctura in care ne aflam acum. Iar eu nu vreau sa ma transform in părinții mei sau in dracu ce mi-a întunecat viata ca sa impun un anume stil de viata ce știu ca lui nu o sa-i faca bine. Pana n-am sa găsesc o cale de a indeparta raul de mine nu am încotro si trebuie sa-l eliberez pe micut. Pentru ca deocamdată asta e singura varianta pentru a-l proteja de toate. Sper doar ca intr-o zi sa ma înțeleagă si sa ma ierte. Fiindca tot ce fac acum,e doar din iubire si pentru binele lui,chiar daca dinafara se vede cu totul și cu totul diferit.”
-Mama...spune cu glas chinuit si ies din gandurile mele.
Incep sa-l mangai incercand sa-i alung teama si zambesc cu blandete chiar daca pe obrajii mei lacrimile curg șiroaie.
-O sa fie bine,soptesc si il îmbrățișez cu toata dragostea din mine.
Încerc sa ii transmit încredere,curaj și speranța,dar nu știu cat de mult reusesc sa o fac,pentru ca ma frang tot mai mult cu fiecare secunda ce trece.
„E cumplit ceea ce simt. In momentul asta pot sa zic ca ma nenorocesc singura.”
-Mama...unde suntem?intreaba speriat.
Inghit nodul enorm din gat,apoi ma retrag putin cat sa-i întâlnesc privirea.
-Suntem in drum spre libertate.
-Unde e tata?intreaba imediat.
„La dracu sa-l ia!! Sper sa arda in propriul lui Iad cat mai curând posibil!”
-El e...
Ma opresc cand nu știu ce sa-i raspund,iar ochii lui incep sa-mi cerceteze fata in vreme ce inauntrul meu sentimente mixte ma încearcă cu duiumul.
 „El e cel pe care il iubesc si il urăsc deopotriva. E cel ce m-a atras intr-o capcana,dar cu toate astea pentru o vreme mi-a plăcut sa fiu prinsa in cursă. Tot el e cel ce mi-a sădit in minte si in inima iluzii,iar eu ca o proasta le-am crezut pana cand m-am trezit in Iad,iar astăzi infernul știu ca o sa se dezlănțuie in toata puterea lui asupra mea. Fiindca deși am scăpat de drac,intunericul lui tot ma urmărește si sunt sigura ca o s-o faca pana in ziua în care o sa am forta sa ma smulg la propriu din el.”
-Fugim de tata?intreaba si nu ma pot abține ca sa nu bufnesc in plans. Mama?intreaba si inspir adanc cand simt cum durerea mai are foarte puțin și reușește sa ma sufoce. De ce fugim?
-Pentru ca asta e singura modalitate de a te tine în siguranta.
-De ce?vrea sa stie,iar buza de jos incepe sa-i tremure.
Tac.
„Cum sa-i zic ca tat-su e diavolul? Nu am cum sa spun asta. Pana la urma e tatăl lui si indiferent de cum s-a purtat cu mine,pe Drago l-a ridicat în slavi.”
-Intr-o zi sper sa înțelegi de ce te vreau departe de el,raspund in schimb cu glas soptit ce se frânge spre final.
-Nu inteleg,spune plângând.
„Innebunesc! Innebunesc de durere!!”
-Shhh...murmur disperata. Linisteste-te...am sa fac totul ca sa fii bine,iar cand am sa reușesc,am sa vin după tine.
-Ma părăsești?intreaba,iar cuvintele lui le simt precum un cuțit infipt in inima.
-Nu,raspund plângând. Doar ca nu exista alta soluție deocamdată decât sa fim putin timp despărțiți.
Ochii lui se umplu de lacrimi,iar calvarul incepe sa ma mănânce mai tare pe interior cand ii vad chipul străbătut de durere si de chin.
-Intr-o zi o sa ne regăsim,Drago. Promit puiule,ii jur printre suspine. Iarta-ma pentru ceea ce trăim acum si pentru ceea ce o sa vina. Dar vreau sa fii puternic,fiindca tu esti singura persoana ce contează absolut pentru mine. De aceea te vreau bine și în siguranta,iar langa mine momentan nu pot sa-ti ofer lucrurile asta.
-Dar...suspina si imi inlantuie gatul. Nu vreau sa fiu singur.
-Dar nu ai sa fii,intervine Boris in discuție,iar tonul ii suna calm si călduros.
-Iar tu esti?intreaba micutul si isi trage zgomotos mucii.
-Prietenul cel mai bun al mamei tale,iar eu am sa ma asigur ca o sa fiți bine.
-Nu!rabufneste. Daca ma desparti de mama esti un om rau!
Din nou ii simt vorbele precum un cuțit in inima.
„Doamne!!! Chinul asta e atat de cumplit incat si moartea suna mai bine.”
-Drago,zic si ii prind obrajii in palme in vreme ce ochii ii sclipesc intr-un mod crud. Boris nu e un om rau. E cel ce ne-a scos din locul rau in care traiam.
-Dar tata nu e un om rau!se rasteste la mine.
„Ah...habar nu ai micutule cine e tatăl tău...”
Inspir adânc,iar chinul dinăuntrul meu e atat de mare incat ma doare pana si faptul ca respir.
-Esti prea mic sa înțelegi anumite lucruri,ingaim cu greu. Dar intr-o zi am sa-ti explic de ce am ales sa fugim de el.
Ochii ii fulgera pentru o clipa si ma sperii cand am impresia ca ma priveste cu ura,dar nu reușesc sa-i analizez gestul,fiindca in dormitor intra un domn si se uita tinta la Boris.
-Domnule,in 10 minute aterizam,ii spune si groaza dinăuntrul meu imi îngheață tot trupul.
„Nu! Doar atat de putin timp mai am la dispoziție cu micuțul meu? Nu ca ar putea fi vreodată o limita ce sa-mi convina. Pana la urma dacă as putea trai pentru eternitate tot mi s-ar părea putin ca sa fiu lângă el...dar totuși...10 minute? Vai de mine!!!”
Incep sa tremur din toate incheieturile in urma gândului si a frigului ce-l simt până în maduva oaselor,iar mintea mea suferă pentru cateva clipe un scurtcircuit,apoi incep sa ma agit cand inima imi urca-n gat si incepe sa-mi bata haotic.
Cuvinte precipitate mi se desprind de pe buze si uneori chiar ajung sa vorbesc incoierent,dar frica si chinul cresc atat de tare in mine uneori nu mai judec cum trebuie.
 „Imi e frica si groaza sa il las printre străini. Ma doar si ma schingiuit pe dinauntru faptul ca trebuie sa plec de langa el. Imi este îngrozitor de greu sa il părăsesc,iar calvarul il simt cum se transforma intr-un bolovan ce incepe sa apese greu pe sufletul meu.”
Cand avionul aterizează,Boris ma ridica in brate cu parere de rau,dupa ce imi sarut puiul de un infinit de ori și ii promit tot de atâtea ori ca am sa fac totul ca sa ne revedem cat mai curând posibil. O doamna de varsta mijlocie intra in dormitor in vreme ce Boris ma scoate din el si il îmbrățișează cu un zâmbet bland pe buze pe Drago,insa băiețelul meu nici nu o baga în seama. Plange si ma priveste ingrozit in vreme ce un urlet chinuit i se desprinde de pe buze,iar sunetul reuseste sa ma facă țăndări.
-Mamaaaaaa!!!!
Cu ochii impaienjeniti de lacrimi,il privesc si simt cum ma cufund tot mai mult intr-un intuneric dens si absolut.
 Iad.
„Ceea ce simt acum chiar se poate numi Iadul pe pământ.”