Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 44

Zagreus:

In vreme ce privim știrile de ultima ora și auzim declarațiile ce le tot da nenorocitul,o simt pe Nirvana cum devine tot mai îngrozită.
Fiecare pe rand ne-am întrebat cum de l-a găsit pe băiețel pentru ca atat domeniul unde locuia cat si orașul din Canada unde a stat în toti anii aceștia,a fost foarte bine pazit de oamenii lui Boris. Insa din cate explica el ziariștilor,baiatul a găsit o cale de a lua legătura cu el si asa a aflat unde a fost ascuns.  
Acum Nirvana efectiv ajunge sa fie inghitita de groaza fiindca,dacă vorbele lui sunt adevărate,înseamnă automat probleme.
Unu la mana,pentru ca nu îl pot omorî pe nenorocit si doi la mana,fiindca micutul l-a preferat pe tat-su in detrimentul ei.
-Asta nu poate sa fie adevărat!spune cu glas chinuit si incepe sa suspine cu durere.
O îmbrățișez,dupa o strang la pieptul meu si incerc sa ii alin pe cat posibil frica din interior,dar calvarul ce o macina pe dinauntru e atat de mare,incat nici focul ce il las sa ii intre pe sub piele,nu reușește sa o calmeze.
Trăirile ei sunt atat de brutale si fac atat de mult dezastru în adancul ființei ei,încât ar trebui sa o constrang ca sa nu mai simt chinul ce o rupe.
-Shhh...soptesc cand incepe sa se cutremure violenr pe picioare si sa plângă cu lacrimi amare.
Scoate un tipat neomenesc cand fata micuțului apare în imaginile de la tv stand in bratele lui tat-su si povestește cum mama lui l-a furat de la el,apoi l-a abandonat unor străini.
Imi inclestez maxilarul imediat ce chinul ei il resimt pana in străfundul sufletul meu si imi privesc părinții ce se vede clar pe fata lor ca sunt șocați si nu stiu cum sa reacționeze.
-Eu zic sa mergem acolo imediat ce javra aia intra in conac ca sa vedem cum stau de fapt și de drept lucrurile,propune Boris,iar ochii lui albastrii devin complet inghetati.
"Nici lui nu ii convine deloc situația,dar inclina sa creadă ca tot ce vede e adevărat si nu un teatru ieftin pe care il joaca nenorocitul pentru a o atrage pe Nirvana intr-o cursa."
-Ce ma fac dacă Drago spune adevărul? Dacă el chiar isi doreste sa stea cu el?intreaba cutremurandu-se la pieptul meu.
Ochii alor mei incep sa fie strabatuti de agonie,fiindca ei la randul lor sunt părinți și ințeleg atat frica cat si chinul blondei mele. Insa eu chiar daca nu stiu ce inseamna sa ai un copil,tot imi pot face o idee despre ce ar fi vorba si daca nu ar fi sa-i pot simți oroarea din interior.
„Ce as putea sa ii răspund la cele doua întrebări? Ca nu exista alta cale decât aceea de a accepta totul si de a merge asa șchiopătând inainte? Ca poate atunci cand o sa crească o sa puna lucrurile in balanta si o sa vrea sa aibe o relație mama fiu cu ea? Sa ma apuc acum sa ii vad iluzii si sa ii dau încredere ca poate,doar poate atunci cand o s-o vadă,ceva din el o sa își dorească sa ii auda explicația si astfel sa ii înțeleagă alegerile? Ca o s-o ierte neconditionat pentru ca face parte din el? Nu am cum sa zic asemenea tampenii...fiindca nu îl cunosc pe micut. Daca ar fi fost precum cei din familia mea,i-as fi zis sa stea fără griji,pentru ca o s-o ierte garantat,dar asa...necunoscandu-l si nestiind cum e construit,nu pot sa ii vad gogosi,cand nu cunosc ceea ce zace in inauntrul lui.”
Oftez subtil in urma gândurilor si continui sa o îmbrățișez. Incep sa-mi fac tot felul de scenarii cu privire la micutul si la cum o sa reacționeze atunci cand o s-o vadă,iar toate sunt de-a dreptul întunecate.
-Hai sa aflam dacă tot ce am văzut e adevărat,ne cere Boris cand in imaginile de la televizor cei doi trecând dincolo de porțile inalte ce au cate un cap de leu pe mijlocul fiecăruia dintre ele.
-Zagre...spune tata in vreme ce rusul se apropie de mine si de psychi mou.
-Ma descurc,raspund întrebării lui nerostite.
Incuviinteaza din cap în vreme ce mama ma priveste cu ochii cat cepele si incerc sa o liniștesc din priviri ca am sa fac tot ce pot ca sa fie bine,apoi privesc in ghetarii lui Boris si accesez o amintire din urma cu trei ani.
Pocnesc din degete si ajungem exact pe domeniul unde Nirvana a fost inchisa si vad locul cat e de împânzit de paza.
„Nu ca lucrul asta chiar ar conta pentru mine,dar o simt pe ea cum se infioara si pentru cateva momente totul înăuntrul ei se destrama. Faptul ca se afla pe domeniul unde aripile i s-au frant si totodată si le-a rupt singura stand si acceptând ceea ce intunericul a scos în calea ei,o face sa simta din nou sentimentul de sfâșiere.”
Inchid ochii pentru cateva clipe cand simt durerea cum o spinteca pe dinauntru,apoi o îmbrățișez cu putere ca sa o asigur ca orice ar fi sunt si am sa fiu alături de ea.
Lasa cateva suspine sa-i iasa din adancul pieptului cand agonia se dezlantuie in sufletul ei,iar sunetetele chinuite aud cum o zgarie pe grumaz înainte sa-i părăsească buzele,apoi incepe sa vorbească singura,dupa sa se încurajeze ca imposibilul poate fii posibil si jur ca ma termina durerea ei.
Inspir brusc cand starea i se schimba si incepe sa se îmbărbăteze singura in ciuda lacrimilor amare ce ii curg pe obraji,iar eu nu fac nimic altceva decât sa o privesc cu încredere,fiindca curajul dinauntrul sau ce il simt cum vrea sa o acapareze imi demonstrează pentru a nu știu cata oara cata putere zace in ea in ciuda faptului ca e franta.
Ii e frica si e terifianta,dar cu toate asta iubirea pentru baiatul ei o face sa se transforme. Adrenalina ce incepe sa-i pompeze prin vene ii da încredere ca lucrurile au si șanse sa se îndrepte spre bine,nu doar spre calea pierzaniei si ma bucur ca gandeste in aceasta fel.
Isi șterge lacrimile cu ciuda inainte sa inspire cu putere de cateva ori,după se desprinde din îmbrățișarea mea si priveste printre capaci,conacul ce se afla la cateva sute de metri in fata noastră.
-Hai sa vedem cum sta de fapt treaba. Ori la bal,ori la spital,zice si paseste cu hotărâre întra colo.
Ne potrivim pasii cu ea,iar in vreme ce eu ma pun in stanga sa,rusul se pune scut pe partea cealaltă. Îmediat ce iesim din padure si intram in campul deschis,toate armele sunt întoarse spre noi si ridic o mana in aer,dupa flutur din ea si un vânt puternic se stârnește in jurul nostru. Rafalele se izbesc de tot ce ar trebui sa însemne o amenințare peste noi și privesc impasibil cand toti raketii sunt luați pe sus si azvârliti ba de peretii conacului,ba de vreun copac,ba efectiv sunt luați pe sus si aruncați cativa zeci de metri in spate.
Drumul se curata repede înaintea noastră,iar cand ajungem in fata intrării,o aud pe Nirvana cum inghite cu dificultate. Imi cobor privirea spre ea si o vad cum devine livida la fata,dar după ce ii strang degetele de la o mana intre ale mele si ii dau din nou încrederea de care are nevoie pentru a prinde inca o data curajul nebun de mai devreme,deschide cu putere una dintre ușile duble și paseste cu o siguranta împusa de mintea ei inauntru. In prima faza locul pare linistit pentru ochii si urechile unui muritor,insa eu aud vocile de la etaj.
-E cineva sus,o informez si paseste pe marmura,apoi se îndreaptă glont spre scari.
-Sunt la etajul doi,continua Boris.
Tace,iar respiratia ii devine tot mai acelerata cu fiecare treapta ce o urcam. Ridic din nou o mana in aer,dupa imi rotesc putin degetele,iar gaturile santinelelor ce pazesc intrarea de la etajul doi se frang in mai putin de o secunda.
-Acum e acum,sopteste fără ca măcar sa bage în seama trupurile neisufletite ce cad la picioarele ei.
"La cat de mare e adrenalina ce ii curge prin vene,nu mai da doi bani pe nimic din ce se întâmplă în jurul sau fiindca e chitita sa dea fata cu adevărul si resemnata totodată cu iadul ce o s-o cuprinda daca toate fricile ei o sa devina realitate. Dar dacă pana acum a fost singura in intuneric,de data asta eu ma aflu alături de ea,iar Iadul ei am sa-l fac cat pot eu de suportabil pana o sa reușim sa ieșim din el."
Fără sa gândească,deschide ușa si trece dincolo de prag,dupa pasii o poarta prin apartamentul făcut in stil vintage.
Imaginile ce le-am văzut în amintirile ei imi revin în minte și muschii incep sa-mi zvacneasca pe maxilar cand revad in cateva clipe tot ce a trăit și a indurat in acest conac.
„Pe tot infernul si intunericul din mine...imi vine sa rad locul asta de pe pământ.”
-Tata!se aude o voce de copil si toti ne țintim ochii spre scările in spirala ce duc la etaj.
Apartamentul in care ne aflam e impartit pe doua nivele. Exista o sufragerie enorma si o bucătărie,iar scările cel mai probabil dau in holul ce duce spre dormitoare.
-Drago...se desprinde in soapta numele lui de pe buzele lui psychi mou si inspira brusc.
Ochii i se umezesc instant si umerii incep sa-i tremure.
-Sunt aici,zic ca sa o țin cat mai ancorata in prezent,fiindca nu imi doresc ca momentele în care a fost nevoita sa il părăsească sa fie o lovitura in plus fata de cele ce sunt conștient ca o sa le primească in clipele ce urmeaza,deși nu îmi doresc lucrul asta.
Dar viata trebuie privita in ochi si combătută. Altfel nu funcționează lucrurile pe mai departe,decat daca iei taurul de coarne si înfrunți cu capul sus orice urma a trecutului. Nu exista alta cale pentru a te vindeca de el si de a merge mai departe,decât sa-ti înfrunți destinul. Asta e cumpana ei. Sa vedem cum o s-o scoatem la capăt.
-Giuvaierul meu...aud un mormait,apoi surâsul copilului,iar fata lui psychi mou devine aproape cenușie.
Buzele prind usor o culoare violet,iar groaza o simt cum ii îngheață sangele din vene.
O strang imediat in brate si las focul sa ii inunde interiorul. Dupa ce reușește sa tragă cateva guri mari de aer in plamani,iar culoarea ii revine putin in obraji,se pune din nou in miscare si o urmez îndeaproape.
In vreme ce ea vrea sa urce la etaj,in capul scărilor apare cel căruia ii vreau capul drept trofeu pe o tava de argint,iar alături de el se afla un brunetel cu ochi albastri.
-Ivana...ii spune numele in batjocura,iar privirea lui intunecata arde intr-un mod răutăcios cand i vede,semn ca nu e surprins absolut deloc sa o vadă aici,ba din contra,atitudinea lui denota faptul ca o astepta.
-Drako,plescaie din buze psychi mou.
Băiețelul isi tinteste ochii pe blonda mea si il vad cum isi strange degetele in pumni in vreme ce tat-su surade demonic,apoi privirea micutului incepe sa arda cu o ura nedisimulata.
-Noroc ca am reușit sa dau de tata,altfel cine știe când te mai vedeam,nu?intreaba Drago chicotind sec.
-Puiule,sopteste cu glas incarcat si din nou paleste.
-Pui?intreaba el in vreme ce coboara scările. Ma faci sa rad...zice intr-o doara,pustiul ce nu are mai mult de 8 ani.
Valuri de furie simt cum ies din  Boris,iar umbra dinauntrul lui incepe sa se agite atat de tare,încât face intunericul din mine se cutremura intr-un mod violent.
Totul dinauntrul meu imi cere sa fac prăpăd,dar încă reușesc sa judec ca sa-mi tin dorințele morbide in frau fiindca nu pot sa omor tatăl unui copil ce si-l doreste,chiar daca acel nenorocit i-a făcut de fapt și de drept rau chiar mamei lui ce imi este mie jumătate prin nastere.
-In ultimii trei ani ai pus bine capul pe perna?vrea sa stie Drago cand se opreste pe ultima treapta,iar tat-su imediat in spatele lui. Ai putut sa dormi nenorocito?scuipa cuvintele si respiratia lui psychi mou se blochează in plamani. Ma iei cu pui? Tu chiar ai impresia ca te poți numi mama?continua sa toarne venin,iar buzele nenorocitului se curbeaza intr-un ranjet dracesc cand vede cât de mult o pune copilul pe mama lui la zid.
-Eu...raspunde psychi mou cu voce tremurând.
-Tu esti singura fiinta pe care o urăsc pe acest pământ,scrasneste din dinți. M-ai smuls din bratele tatei si m-ai abandonat. M-ai lăsat sa cresc printre străini,continua sa-i scoată ochii pe un ton incarcat de otrava.
-Drago,am încercat...
-Sa faci pe dracu ghem,vorbește peste ea. Dar nu ti-a ieșit. Insa prostia ta m-a costat pe mine 3 ani din viata!!!tipa la ea.
-Dar nu înțelegi,asculta-ma,ii cere psychi mou plângând.
-Nu! Dacă te interesa de mine,m-ai fi ținut langa tine. Dar ești o egoista! Si o persoana foarte rea! Ai vrut sa îl răcești pe tata prin intermediul meu!urla micutul ultima parte si lacrimi de ciuda ii umplu ochii imediat.
-Nu asta am vrut,zice blonda mea cu glas tremurând. Am vrut sa fii liber.
-Am văzut,plescaie din buze. Si m-ai lăsat liber și a nimănui...tu esti aia ce m-a lăsat de izbeliște!ii zbiara cuvintele in fata,iar psychi mou se cutremura pe picioare si o trag imediat la mine in brate.
Ochii micuțului se țintesc pe mine si plescaie scârbit din buze cand imi vede gestul.
-De aia nu ai avut timp nici macar sa dai un telefon? Pentru ca ai fost ocupata cu el?intreaba,iar nenorocitul de tat-su rade in barba cu o cruzime ce imi vine sa-i scot dintii din gura unul câte unul.
-Ah...Ivana...Ivana...te-ai afundat si mai mult in iad,moi dorogoy. Dar tu nu înțelegi un lucru...continua taraganat. Te-ai născut în intuneric si ai sa mori tot în el.
Suspina cand il aude si o imping pentru cateva clipe in bratele lui Boris,apoi pasesc in fata lor si il omor pe nenorocit din priviri.
-Hai sa iti pun eu un lucru prăpăditule,zic pe un ton jos. N-ai sa stii ce o sa te lovească cand am sa dezlantui infernul asupra ta.
Ma priveste viclean si un ranjet perfid ii apare pe buze chiar daca in spatele amenintarii mele stau lucrurile ce el știe ca nici macar nu si-i le poate imagina.
-Poate,dar deocamdată n-am murit,zeule...chicoteste ca un drac. O sa ne reglam conturile cand am sa ajung in Iad,dar deocamdată aici pe pământ,iar Ivana ca vrea sau nu,o sa fie mereu la mana mea. Ca vrea sau nu,am sa fac parte din ea. Ca ii convine sau nu,o sa ma simta inauntrul ei. Pentru ca,eu am fost acolo primul. Am fost inaintea ta,zeule si stiu cat de mult tânjește dupa ceea ce pot eu sa-i ofer,incheie si un pufnet sec imi părăsește buzele.
-Esti un gunoi...o larva ce se zbate in cacat si il improasca pe oriunde poate,replic pe un ton inghetat,deși interiorul imi fierbe.
"Boris mi-a spus ca a lăsat un raket in viata in urma cu 3 ani,doar ca sa ii dea de veste nenorocitului ca ceea ce o apara pe Nirvana,nu are cu ce sa combata. Insa viermelui nu i-a pasat. Ca sa bage teroarea in psychi mou a continuat sa isi trimita oamenii dupa ea,cu toate ca era conștient ca ii trimitea la moarte sigura fiindca Boris radea tot pericolul din calea lui psychi mou."
Il privesc neimpresionat de atitudinea lui jegoasa atunci cand ridica nederanjat din umeri in urma celor ce i le-am spus,iar ochii lui se muta de pe mine,pe blonda mea cand o aude ca suspina.
-Sunt cum vrei tu pentru tine,dar pentru ea știu ce insemn,zice si ranjeste machiavelic. Nu-i asa Nirvana?intreaba si ii spune numele pe un ton miros,dar deopotriva otravit. Orice ai face,ai sa tânjești mereu dupa mine,surioara,continua,iar ochii ii stralucesc intr-un mod ce ma scoate din minți.
Cand ii vad sclipirea obscena din priviri,mi se taie filmul si nu mai judec. Ridic mana ca la comanda și pocnesc din degete,apoi il prind de gulerul cămășii cand ajung cu el in infern si las o umbra sa i se infiltreze pe sub piele,dupa il subjung cand il fac nemuritor si deopotriva sclavul meu. Fara sa scot vreo vorba pe gura incep sa rup fiecare os din trupul lui si sa-l bat pana il umplu tot de sânge.
Se face ghem la picioarele mele si cu toate ca umbra mea ii provoacă un calvar infernal pe interior,iar bătaia ce inca continui sa i-o aplic rupe intr-una oasele din el,nenorocitul rade.
Ma las condus de nebunie cand il aud si incep sa-l bat cu bestialitate. Monstrul din mine ma acaparează si il privesc feroce in vreme ce continui sa-l lovesc cu salbaticie.
O fac pentru toate lacrimile ce ea le-a varsat. Pentru tot chinul ce l-a trait langa el. Pentru ca a ajuns sa se franga din cauza lui si sa ajungă pe marginea prăpastiei ce dădea spre distrugerea ei si a sufletului sau. O fac pentru toate nopțile ei nedormite. Pentru fiecare frica ce i-a curs prin vene. O fac pentru tot calvarul ce l-a indurat si pentru iadul in care s-a afundat din cauza temerilor,dar și a dependentelor ce nenorocitul le-a sadit in mintea,inima si-n sufletul ei.
Nu știu pentru cat timp imi vars durerea ei asupra lui,dar la un moment dat rasul i se transforma în urlete chinuit si neomenesti.
-Zagre...aud vocea lui Hades,printre racnetele ce ii ies viermelui din adancul gatului.
-Ce vrei?marai pe un ton monstruos.
-Incalci legile,imi atrage zeul mortii atentia pe un ton jos.
-Ah da?intreb si il prind de umeri pe nenorocitul bătut,apoi il ridic de la pământ.
Il tin in aer,iar oasele ce i le-am rupt,se lipesc la loc în fata ochilor mei,apoi vad umbra cum ii fuge pe sub piele si i-o taie din interior spre exterior.
-Ia priveste asta,il indemn pe Hades si il azvarl pe vierme direct în raul Styx.
-M-am saturat de voi,haraie zeul in vreme ce valuri uriașe se ridica in aer si umbrele se ies din rau doar ca sa se infinga cu putere in ticalosul ce a crezut ca el e dracul pe pământ.
-N-ai decât sa ne scuipi afara daca iti stam in gat,Hades,ii sugerez,dupa imi îndrept pasii spre apa negricioasa.
„Nu ma interesează ca e un zeul legendar. Familia mea isi merita dreptul printre Olimpieni. Daca ei au făcut cândva lucrurile sa funcționeze pe pământ și sa le tina cat de cat in armonie,noi cei de pe urma,nu suntem obligați sa facem asa ceva. Suntem zeii pământului si suntem liberi sa face cum credem de cuviință si cum ne taie capul. Iar pe mine capatana ma îndeamnă sa il tin pe nenorocit pentru eternitate in raul urii. Monstrul din mine il vrea înnebunit de durere și de chin,iar  intunericul meu vrea dreptate si cere sa o fac in cel mai sângeros mod cu putință.”
-Inca nu te pot tine pentru eternitate aici nenorocitule,dar ai sa ții minte o viata ce ai pătimit in ziua asta,soptesc pe un ton letal ce face aerul sa trosneasca cu putere in jurul nostru. Ai sa trăiești cu spaima a ceea ce te așteaptă dupa ce crăpi,continui in vreme ce umbrele se infinga la nesfârșit in trupul lui,iar agonia ce i-o provoacă nu-l mai lasa nici macar sa mai scoată vreun sunet de pe buze. Ai sa continui vierme sa trăiești cu frica a ceea ce știi ca o sa te aștept din momentul în care ceasul o sa-ti bata,iar cand ai sa mori,eu am sa fiu aici sa te aștept cu toate chinurile inimaginabile la purtător.
„Si abia aștept ziua aia. Fiindca viata lui reprezinta o clipire in ochii unui zeu. Zilele lui sunt numărate,iar cand firul vieții o sa i se rupe,iadul o sa-l înghită si o sa-l chinuie pentru eternitate.”