Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 45

Nirvana:

Dupa ce Zagreus dispare cu Darko,ma apropii incet de băiețelul meu si ma las pe vine in fata lui. Boris face un pas în spate,în vreme ce Drago continua sa se uite la amândoi cu ura și n-are rost sa ma intreb de ce reacționează asa,având în vedere cat de mult am greșit fata de el.
-Unde a dispărut tata cu zeul tău!urla la mine in vreme ce trupul incepe sa-i tremure.
-Nu stiu,raspund privindu-l printre lacrimi. Dar dacă tot suntem singuri,vreun sa iti explic de ce am reacționat cum am facut-o.
-Adica sa m-ai luat de langa tata si ca m-ai abandonat?intreaba cu o voce ce picura venin.
Se strange inima in mine din cauza repulsiei si urii ce o simte fata de mine.
„Doamne ce doare! E cumplit ceea ce simt! Atunci am crezut ca este singura varianta de a ieși amandoi din Iad si am acționat in consecinta,dar dacă as fi avut mintea de acum,cu siguranta lucrurile ar fi stat diferit. Nu l-as fi lăsat sa fie dus de langa mine. Nu l-as fi eliberat crezand ca asa am sa fac mai bine ca sa se simta el liber și neconditionat. Daca as fi avut mintea de acum,atunci as fi pus piciorul în prag. L-as fi infruntat pe tat-su si as fi plecat sa locuiesc în alta parte cu copilul meu. As fi făcut lucrurile cu totul si cu totul altfel daca as fi avut curajul si mentalitatea ce o am in clipa de fata. Dar aia e...suntem oameni si supuși mereu greșelii. Nimeni nu s-a născut învățat si având în vedere ca eu am fost condiționată toata viata,am crezut ca Drako e portiță mea de scăpare. N-am știut atunci ca portiță lui de scăpare de fapt dădea in cel mai adanc punct al infernului. Am greșit,am învățat,m-am maturizat si asta datorita lui Zagreus. Se spune ca omul de langa tine contribuie mult la dezvoltarea ta ca individ,iar cu Zagre nu e un om toxic,a reușit cu bunătatea si inteligenta lui sa-mi schimbe tot sistemul. El a reușit sa ma reseteze,iar acum sa privesc viata cu alți ochi. De aceea in secunda asta imi asum faptul ca am greșit,dar atunci in spatele acțiunilor mele,mereu au stat intenții bune și pure,insa deciziile pe care le-am luat au fost greșite.”
Suspin in urma gândurilor,apoi imi șterg lacrimile de pe obraji si cer indurare in fata micuțului.
-Doar da-mi sansa sa iti explic,il implor si pufneste.
-Crezi ca ar ajuta la ceva?vrea sa stie si ma priveste cu ironie. Crezi ca dacă imi aduci aminte de cadourile ce veneau în fiecare luna din partea ta o sa ma faci sa te urăsc mai putin? Crezi ca lucrurile materiale si banii sau biletelele in care imi spuneai ca ma iubești sau ca totul v-a fi bine,o sa schimbe cu ceva situația?intreaba,dar nu ma lasa sa raspund. Ai crezut ca asa ai sa-ti răscumperi greșelile? Sau lipsa din viata mea? Sau faptul ca imi dădeai speranțe false,asteptandu-te mereu sa vii,ca la final de zi sa fiu tot singur intr-o casa cu oameni străini,mai poate schimba cursul situațiilor deja traite?scrasneste din dinți și vad cum se abține sa nu plângă.
„Nu de aia făceam toate astea. Ci ca sa ii arat ca nu am uitat de el si ca încă eram în viata,dar nu reușisem sa găsesc portiță de scăpare.”
Gem de durere cand imi amintesc cum stăteam în biroul lui Zagreus alături de Boris si ii comandam de pe internet tot ce credeam ca i-ar face sufletul fericit dacă ar fi fost lângă mine. Incep sa plang cu suspine cand simt chinul ce am continuat sa-l indur si dupa ce am reușit sa scap de Drako. Faptul ca nu îl aveam pe băiețel langa mine ma schingiuia pe interior pana la limita dintre viata si moarte.
Trei ani am respirat doar ca sa exist,fiindca de trait am încetat sa o fac din clipa în care i-am dat drumul la mana.
„Doamne...daca as putea da timpul înapoi,altfel ar sta lucrurile acum...”
Clatin mâhnita din cap fiindca sunt constienta ca am sa plătesc grav pentru toate deciziile greșite pe care le-am luat,apoi privirea mea se întâlnește din nou cu a lui si ma cutremur cand vad ca ura din ochii sai nu catadicseste sa isi mai scadă din intensitate.
-Uite Drago,ii zic pe un ton inecat si dau sa il prind de manute,dar se ferește de atingerea mea,iar lucrul asta ma face sa simt mii de lame de cuțit infipte cu putere în inima mea.
Oftez dureros și imi las mainile sa cada pe langa trup.
-Adevarul este ca am greșit. Am reacționat anapoda si imi cer iertare pentru asta,dar nu știu câte iti aduci tu aminte din cele întâmplate de dinainte sa te iau de langa tatăl tău,spun toată fraza dintr-o suflare,apoi inspir adanc si continui. Aveai doar 5 anisori si nu aveai de unde sa stii de amarul ce il trăiam amandoi,fiindca niciodata nu l-am aruncat pe tine. Am încercat sa te ferim pe cat posibil de toxicitatea ce era intre noi. Daca n-am fost capabili sa comunicam ca sa ajungem la un numitor comun si benefic pentru amândoi,macar atat am fost in stare sa facem. Am făcut un lucrul bun de dragul tău.
-Ce tot spui acolo?intreaba privindu-ma chiorâș.
Inchid ochii si prin spatele pleoapelor imi trec miliarde de imagini cu Iadul in care am fost prinși amandoi.
-Eu nu am fost fericita langa tatal tău,suspin si deschid cu greu ochii. Noi am plecat de la început pe picior greșit fiindca relația noastră n-ar fi trebuit sa existe. Suntem frați vitregi,continui,iar ochii lui albastrii incep sa imi cerceteze cu intensitate chipul in vreme ce fata lui imi da de înțeles ca imi analizează in amanunt cuvintele. Am continuat sa ne afundam in intuneric crezand amandoi ca ne facem un bine unul celuilalt. Eu la acel moment aveam impresia ca tatăl tău este soluția de a trai intr-o lume mai buna,unde sa fiu eu,fără măști si fără sa trebuiască sa ma comport intr-un anume fel ca sa fac altora pe plac. Nu mai voiam sa fiu o papusa in mainile nimănui,dar pana la urma am ajuns sa fiu o marioneta intre degetele tatălui tău pentru ca a profitat de slăbiciunile mele.
-Minti!urla la mine. Tata te iubea!
-O facea,recunosc cu glas spart. Dar nu era un lucru benefic nici pentru mine,nici pentru el. Aia nu era iubirea adevarata,Drago,ii spun si vocea incepe sa-mi tremure spre final.
Ma opresc si-mi șters lacrimile,apoi imi dreg glasul ca sa pot continua.
-Viata mea langa tatăl tău deși dinafara părea roz,adevărul este ca inauntru era foarte intunecata. Si nu spun ca este doar vina lui in toata situația în care ne-am aflat. Si eu am contribuit și alimentat mult aceasta dependenta a lui fata de mine. De aia zic ca am fost toxici.
-Si ce legatura are asta cu faptul ca m-ai luat de langa el fără ca măcar sa ma întrebi dacă imi doresc lucrul asta si apoi m-ai abandonat? M-ai făcut sa trăiesc silit intr-o lume in care eram obligat sa stau printre străini!ma acuza si sufletul il simt cum se sfasie in mine.
Calvarul se dezlantuie inauntrul meu si ma chinuie atat de tare,încât abia mai reușesc sa respir.
-De ce nu m-ai sunat?intreaba cand vede ca nu raspund. De ce m-ai lăsat si dupa n-ai dat un semn de viata? Te mai întreb o data,crezi ca lucrurile materiale au reușit sa iti cumpere absenta?vrea sa stie si incep sa clatin cu înverșunare din cap.
-Nu ti-am trimis acele atentii ca sa te cumpăr,Drago...am facut-o ca sa înțelegi ca încă ma gândesc la tine. Ca inca te iubesc. Ca inca caut soluții ca sa te aduc langa mine. Ca inca exista speranța dincolo de toate durerea ce ne-a încercat pe amandoi,raspund plângând. Si nu te-am sunat fiindca imi era frica sa nu imi fie ascultate convorbirile. Nu voiam sa dea de tine ca să nu ne întoarcem din Iadul din care am plecat.
-Ei bine...eu nu l-am văzut un Iad,iar cadourile tale sa stii ca n-au însemnat nimic pentru mine,mi-o tranteste sec. Decat faptul nu ai reușit sa faci altceva decât sa-mi distrugi viata inca din frageda pruncie.
Cad în fund cand ii aud cuvintele încărcate cu venin si bufnesc intr-un plans isteric.
-Anna!zice dintr-o suflare Boris si se repede dupa mine,apoi se lasa pe vine si isi înfășoară bratele in jurul meu.
Ma strange cu putere incercand sa potolească tremurul corpului meu,in timp ce eu il privesc îngrozită pe copilul meu.
-Am vrut sa fii liber!ii spun cu ton inecat. Am vrut sa nu crești condiționat! Am vrut sa gusti dintr-o altfel de viata!
-Ei bine nu ti-a ieșit!mi-o arunca furios. M-ai făcut sa trăiesc zi si noapte un coșmar!!!
„Dar nu asta a fost intenția mea!!! Am vrut sa crească liber,doar ca de frica de a nu-l lua tatăl lui de langa mine si a ma omorî pe mine sau a ma sili sa ma intorc in Iadul de unde abia reușisem sa scap,am acționat greșit. N-am avut atunci curajul de a-mi infrunt bătăliile vieții. M-am lăsat condusa de disperare si orbita de groaza de a nu ajunge amandoi sa fim intemnitati din nou de tatăl lui! Asa am crezut eu la momentul respectiv ca am sa rezolv situația. Am crezut ca necuratul nu o sa aibă puteri asupra mea daca micutul nu se afla langa mine si am sperat ca astfel am sa ajung intr-un final sa-mi găsesc curajul de a-l infrunta. Iar dacă nu reușeam,macar muream împăcată. As fi încasat cu placere un glont in frunte,atâta timp cât știam ca,băiețelul meu putea sa umble liber și linistit prin lumea larga. Am ținut cu dinții la libertatea lui si uite ce am făcut! Am făcut căcatul praf,iar azi am ajuns sa cad intr-un Iad atat de cumplit cum nu mi-a mai fost dat niciodată sa trăiesc pana acum.”

************************************

Nirvana:

Drago:

Darko: