Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 13

Nirvana:

Il simt cum se misca langa mine si deschid incet ochii. Ma intampina cu un zâmbet cald pe buze si interiorul din nou mi se cutremura. Lacrimile le simt cum imi ard ochii din cauza legăturii ce s-a format intre noi intr-un timp atat de scurt si imi pare atat de rau ca nu pot sa o păstrez pentru totdeauna,fiindca el nu merita sa fie tras in mizeria in care înot de ani de zile.
-Buna dimineata,agapi mou,spune si intorc capul.
Privesc ferestrele inalte si clipesc des ca sa opresc lacrimile ce vor sa-mi curga pe obraji.
Dupa lumina ce e afara,chiar e dimineața,iar el inca se afla langa mine.
„De ce mai e aici? De ce nu a plecat după ce am adormit? De ce continua sa ma privească cu caldura? Si de ce inca vrea sa își petreacă timpul cu mine?”
Inspir adanc in urma întrebărilor din capul meu si revin cu privirea pe chipul lui.
„Nu pot sa spun ca nu imi place faptul ca a rămas cu mine peste noapte,dar nu inteleg de ce a facut-o.”
-Nirvana...sopteste si clipesc buimaca fiindca am reușit intr-o secunda sa ma pierd prin ganduri.
-Da?raspund incet.
-Regreti?intreaba si inima mi-o ia razna in piept.
„Nu regret absolut nici o clipa trăită alături de el.”
-Absolut deloc,raspund pe un ton ferm.
-Atunci de ce ești trista?intreaba si buza de jos incepe sa-mi tremure.
-Fiindca e dimineața,raspund si se incrunta usor.
-Si?
-Si m-am întors din nou la realitate.
Ofteaza,dupa ma strange tare in brate si isi lipeste buzele de fruntea mea.
-N-am sa te parasesc,sopteste si bufnesc in plans.
Ma cutremur la pieptul lui si ma gândesc ca as da orice ca sa-l pot pastra langa mine,dar nu am ce. Eu nu mai am nimic.
Ma intinde pe spate dintr-o singura mișcare si se urca peste mine. Il vad ca prin ceata cum se apleaca,apoi ma saruta cu lentoare.
-Psychi mou...nu mai plange...
-Nu am cum!ridic vocea. Eu...nu te merit înțelegi? Nu stiu ce e in capul tău,dar trebuie sa te îndepărtezi de mine.
-De ce as face asta?intreaba cu o sprânceană ridicată.
-Fiindca...ma opresc si imi inghit restul cuvintelor.
-Spune-mi,imi cere. Zi-mi cum sa te ajut și am sa o fac fără sa clipesc.
-Nu poți,suspin si clatina incet din cap.
-Pot sa fac orice,Nirvana,imi zice încrezător si pufnesc.
Chicoteste.
-Crede-ma,agapi mou...chiar pot sa fac orice. Asa ca...zi-mi ce pericol crezi ca te paste si am sa-l elimin din calea ta.
„Daca ar fi atat de simplu...dar pericolul meu e dracu pe pământ...”
-Nirvana...sopteste si inspir adânc.
-Nu poți...spun privindu-l cu lacrimi în ochi.
-Tu zi-mi,imi cere din nou.
Oftez din tot sufletul,iar el imi șterge usor obrajii.
-Mikroula mou...
-Ce tot zici acolo?intreb si zambeste in coltul gurii.
-Iti spun,dacă si tu imi zici ce vreau sa aud.
Imi dau ochii peste cap.
-Nu ai cum sa ma ajuți.
-Asta s-o crezi tu,mi-o trântește.
Ma priveste cu intensitate si un foc ii aprinde deodata ochii.
Ma sperii.
„Ce naiba?”
-Doamne!tip si ma ridic in capul oaselor.
Ii prind fata in maini si privesc adanc in culorile lui diferite.
-Iti i-au foc ochii!zic panicata.
-Si ce simți?raspunde in schimb cu o intrebare.
Ma blochez.
„Ce simt? Nu știu,la naiba!”
-Simti focul cum iti mangaie sufletul,Nirvana?intreaba incet si inghit in sec.
Ma gândesc la întrebarea lui si sa dea dracu de nu exact asta simt.
„Dar cum e posibil una ca asta?”
Tot ce ma face sa simt e de-a dreptul nimicitor si incerc sa găsesc o explicație logica la tot amalgamul ce se stârnește în pieptul meu,insa nu găsesc nici una.
E atat de intens,incat focul lui nu doar ca imi mangaie sufletul,dar imi arde pana si maduva oaselor. E de nedescris tot ce simt.
Am impresia ca din nou pasesc intr-o alta lume. Starea ce mi-o induce e mai tare decât orice drog am consumat vreodată în viata asta. E halucinant.
-Visez?intreb din senin si rade usor in barba. Ce se întâmplă atunci aici?
Se ridica la randul lui in fund pe saltea si ma îmbrățișează,apoi ma trage aproape de el si il incalec.
-Iti raspund dacă imi spui ceva despre tine.
Cad pe gânduri.
-O întrebare pentru o alta?vreau sa știu și incuviinteaza din cap.
Oftez.
-Atunci pregateste-te. Fiindca ai sa fugi mancand pamantul,il asigur si bufnește in ras.
Efectiv,nebunul isi da capul pe spate si rade in hohote. Ma uit la el ca trasnita.
„Stai sa vad dacă mai razi tu dupa ce o sa te lovesc cu o parte din adevar in fata.”
-Spune-mi,ii cer cand se potoleste.
-Agapi mou,înseamnă,iubita mea.
Imi cade fata cand il aud.
Surade,dupa isi baga un deget sub bărbia mea si imi inchide gura.
-Acum tu,ma îndeamnă si scutur din cap prima data ca sa-mi revin din soc,apoi inspir brusc.
-Ma cheamă Nirvana Baconski.
-Buna,șoptește si ma saruta scurt pe buze. Nu ma cheamă Vasile,continua si bufnesc in ras.
-Dar cum?vreau sa știu și ochii îi sclipesc.
-Zagreus Chronis Dima.
-Si care dintre celelalte doua numere,iti este prenume?
-Hmmm...nu asa merge jocul,dar fie. Doar Zagreus este prenume. Celelalte doua sunt nume de familie.
-Aha...frumoase,recunosc si imi face cu ochiul. Zi-mi mai departe,il indemn si surade.
-Zwi mou,înseamnă,viata mea,continua si din nou ma lasa masca.
-De ce mi-ai spune asa?intreb si ma priveste jucaus.
-Ti-am zis ca nu asa funcționează jocul,Nirvana,imi atrage atentia si oftez.
-Sunt din Rusia. Mai exact din,Moscova,dau din casa si il umfla rasul.
-Pff...la ce accent ai...nici nu mi-am dat seama,mi-o trântește in gluma si ma stramb la el.
-Zi-mi mai departe.
Ma priveste amuzat si il indemn cu ochii sa continuie.
-Mikroula mou,înseamnă,micuta mea.
-Tu esti nebun!exclam si din nou rade.
-Nimic nou sub soare,psychi mou...
-Trebuie sa imi spui ce inseamna ultimul cuvânt,zic si incuviinteaza din cap.
-Continua jocul,imi cere si inspir adânc.
-Provin dintr-o familie de politicieni.
-Mai mult...imi cere si stramb din nas.
-Era...
-Stiu cum era regula. Dar da-mi mai mult pentru ca si eu am facut-o cand nu era randul meu.
Din nou oftez.
-Am un frate,iar in urma cu 3 ani am fugit de acasă.
-In regula,spune si isi freacă usor nasul de al meu.
-Psychi mou,înseamnă,sufletul meu.
Inghit în sec.
-Zagreus...soptesc si mai ca nu bufnesc in plans cand vad cu cata iubire ma priveste. De ce?continui cu voce gatuita.
-E rândul tău acum,asa ca nu iti pot răspunde.
Imi frec fata cu palmele si il privesc vexata.
„Ce e in neregula cu el?”
-Haide,ma indemana.
Ma gândesc la ce sa-i mai dau din viata mea,iar dupa vreo 2 minute de tăcere,incepe sa maraie.
-Hai psychi mou...mormăie si inima imi tresare in piept.
-Pai nu mai am ce sa-ti mai zic. Am fugit în urma cu 3 ani cu ajutorul lui Boris si de atunci ma aflu in club. La propriu,subliniez si ridica surprins din sprancene.
-N-ai ieșit niciodată afara din club?intreaba si clatin din cap. Futu-i! Pai trebuie sa o faci,psychi mou. Hai,imbraca-te. Mergem sa mancam micul dejun.
-Ce???intreb si il privesc cu ochii cat cepele. Dar nu pot sa fac asta.
-De ce?
-Pentru ca...las din nou cuvintele in aer fiindca nu stiu ce naiba sa ii zic.
-Ai pe cineva pe urmele tale,constata si incuviintez din cap. Nu te speria,psychi mou. Atâta timp cât ești cu mine,nimeni nu o sa se atingă de tine.
-Hmmm...zic meditativ. As vrea sa fie adevărat,dar...
-Dar este,vorbeste peste mine.
-Zagreus...oftez. Nu vreau sa fii prins în lumea mea nebuna...asa ca...prefer sa nu te pun în pericol. Mai bine stai departe de mine,ii sugerez.
-N-am sa o fac.
-Dar trebuie!
Pufneste.
-Nu stiu cine ce ti-a făcut,dar sper ca ceea ce am sa-ti arat o sa te convingă de faptul ca nimeni nu te poate rani dacă ești lângă mine,fiindca o lume mai nebuna decât a mea nu exista pe pământ,imi spune si ma pune pe pat,apoi se ridica in picioare la marginea lui si pocnește din degete.
Ochii mai ca nu-mi ies din  orbita cand vad ca o pereche de blugi negrii si un tricou deschis la culoare apar pe el.
-Cum naiba ai făcut asta? Ești vreun magician?intreb si vad cum il umfla rasul.
-Nu...sunt un zeu.
Ma inec cand ii aud răspunsul.
-Esti un ce?intreb ca trasnita.
-Sunt un zeu,repeta si clatin din cap fiindca nu-mi vine a crede ceea ce aud.
Il privesc uimita,apoi incep sa-mi masez tâmplele.
-Stiu ca e greu de crezut,dar chiar sunt,Nirvana.
-Doamne!!!exclam. Tocmai mi-am tras-o cu un zeu?intreb si incuviinteaza din cap.
-Da,iar tu mikroula mou,esti jumatatea mea.
Mai ca nu lesin cand il aud.
Imi duc o mana la piept cand inima mi-o ia razna si intredeschis buzele cand aerul nu-mi mai ajunge in plamani.
„Cum dracu sa existe asa ceva??? Iar dacă totul e pe bune,cum naiba de am tocmai eu norocul de a cunoste un zeu??? Nu mi-a ajuns un drac??? Acum am dat peste un zeu??? Vaiiii!!!! Nici nu vreau sa știu de ce e capabil sa facă!!! Fir-ar sa fie!!! În ce naiba m-am mai băgat de data asta??”