Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 31

Nirvana:
In urma cu 7 ani...

-Unde suntem?intreb cand masina se opreste putin cat sa se deschidă cele doua porti grele ce au pe ele cate un cap de leu ca sa putem intra pe un teren de-a dreptul enorm din câte îmi pot da seama dupa gardul lung ce îngrădește domeniul.
-Suntem pe moșia in care am stat pana la 20 de ani,raspunde,apoi trece dincolo de porti si intra pe o alee înconjurată din toate părțile de natura.
Copaci seculari tronează pe o parte si pe alta,iar la un moment dat ajungem sa trecem și pe langa un lac. Domeniul pe care am intrat e imens. Chiar daca e noapte imi pot da seama de grandoarea ce ne înconjoară din toate părțile.
-Dar...soptesc si intorc incet capul spre el.
-Doar nu credeai,Ivana ca am sa te duc la un centru,nu?pufneste. Voiam sa te scot doar de sub ochii lor,moi dorogoy. Aici nici unul dintre ei nu are acces si pot sa le fac acte cum ca tu ești în centru respectiv,dar nu vrei sa primești vizite de la nimeni pentru ca ești furioasa pe toată lumea din jurul tău,continua si ma uit la el ca trasnita.
Isi tinteste pentru o clipa ochii negrii in ai mei si clatina supărat din cap datorita reacției mele.
-Imi pare rău ca am spus faza cu drogatul,dar era singura soluție. Altfel nu te-ar fi lăsat ei sa pleci din palatul de cleștar pana-i pula si caciula.
Inspir adanc,apoi oftez zgomotos si revin cu privirea asupra drumului.
-Cum naiba de ai un asemenea domeniu?
-Mama provenea dintr-o familie regala. Conacul in care o sa stam datează din secolul 19 si e moștenire de familie.
Mi se maresc ochii cand il aud.
-Nu o sa ne lipsească nimic aici,Ivana,continua in timp ce face o curba la stânga si trece peste un micut pod. Si aici nici nu o sa te vadă nimeni ca ești insarcinata. Am oameni de încredere în jurul meu,iar dacă printre ei sa zicem ca ar exista și vreun tradator,tot nu ar spune nimic fiindcă oricare dintre ei e conștient ca as omorî in stanga si-n dreapta pana cand neamul fiecaruia ar dispărea de pe fata pamantului.
Inghit cu dificultate cand il aud. Mărturisirea lui imi ingheata sangele in vene. Acum știu ca e capabil de orice,dar lucrul asta in momentul de fata chiar e bun,fiindca puterea ce o deține dracu o sa tina problemele departe de noi doi. Asta ne-ar mai lipsi sa apară in presa ca ii port copilul. Ar fi un scandal monstru. Parca și vad un titlu cat Kremlinul: „Fratii Baconski acuzati ca practica incestul”,ăsta chiar ar fi un lucru ce ne-ar pune toata Moscova in cap. Si nu doar noua,ci și alor nostrii. Le-am ruina efectiv viata o astfel de știre.
„Vai de capul nostru! Chiar ca o sa ne ducem dracu daca o sa afle vreodată cineva de noi!”
Incep sa tremur cand ma gândesc la gravitatea situației,iar mana dreapta a lui Darko se muta de pe schimbător si ajunge pe piciorul meu stang.
-Linisteste-te,Ivana...totul o sa fie bine.
„Bine?? Ma îndoiesc! Dar deocamdată nu pot sa misc un deget având în vedere nebunia ce s-a dezlănțuit in jurul meu.”
Clatin din cap imediat ce masina se opreste in fata unui conac si imi oblig tot corpul sa se pună în mișcare. Cobor,iar primul lucru ce imi atrage atentia e gardul plin de flori ce se întinde de-a lungul conacului. E injepsit de crini si de trandafiri. Al doilea lucru ce ma impresionează,este stilul in care s-a realizat imensa construcție din fata mea ce deține trei etaje si e facuta din piatra. Oricine vine si vede frumusețea acestui conac,respira aer incarcat cu istorie. Iar al treilea lucru ce imi atrage atentia,dar nu in sensul bun al cuvântului,sunt barbatii înarmați pana in dinti ce sunt prezenți la fiecare etaj.
„Vai de mine!!! Ce naiba am ajuns sa trăiesc!! Nu mi-a convenit sa stau în palatul de cleștar? Na! Acum am sa stau intr-un loc pazit non-stop,ca sa nu pot muta nici un deget fără sa-mi sufle cineva mereu in ceafa. Perfect! Fir-ar sa fie!!! În ce dracu m-am băgat???”
In vreme ce Darko ma prinde de mana si ma conduce spre treptele lungi și late de la intrarea in conac,eu ma uit cu speranța în toate părțile sa vad dacă exista vreun loc nesupravegheat,dar toate corăbiile mi se îneacă la mal cand observ ca nu exista nici macar o bucățică de perimetru ce sa nu fie păzită.
„Mda...exact asa cum am spus...n-am sa pot misca un deget fara ca vreunul dintre cei prezenți sa nu știe ce fac în fiecare secunda din zi sau din noapte.”
Imi inghit lacrimile ce vor sa-mi curga pe obraji ca sa nu ii dau dracului de înțeles cat sunt de afectata de locul in care m-a adus si impreuna trecem dincolo de pragul casei. Intram intr-un salon imens ce are un mobilier foarte rafinat si totul in jurul nostru sclipește efectiv in lumina ce vine de la candelabrele grele ce atarna de tavan. Pasim pe marmura alba si ne indreptam spre scara din lemn ce are balustrada facuta din fier forjat și urcam treptele pana la etajul doi. Aici ne intampina alti oameni înarmați,asa cum s-a întâmplat și la etajul unu,iar o namila de barbat cand ne vede,deschide usa dubla din spatele lui. Cand trecem dincolo de prag raman masca. Nu dam intr-un hol asa cum mi-am inchipuit. In fata ochilor mei se deschide un ditamai apartamentul. Incaperea e amenajata cu gust,iar mobila deși e veche,e foarte bine îngrijită. Sufrageria enorma formează un spațiu comun cu bucătăria ce sigur in 1900 toamna nu se afla acolo,dar modificarea chiar daca e una moderna păstrează totuși arhitectura originala a conacului. Lemnul predomina încăperea,iar peretii sunt făcuți din caramida. Nu exista nici o bucățică de faianță pe ei. Totul e rustic. In bucătărie exista un spațiu unde se servește masa,iar locul mi se pare de-a dreptul dragut fiindca o canapea de un albastru royal tronează intr-un colt al camerei,iar in fata ei se afla o masa din lemn dur si cateva scaune pe langa. Mai exista și o soba,dar sunt sigura ca e păstrată doar pentru estetica și nu pentru a face focul in ea,dar atmosfera in mare pot sa zic ca te duce cu gândul doar la istorie.
Culorile naturale predomina atat in bucătărie cat si in sufragerie,iar tot mobilierul ce se afla la acest etaj e făcut doar din lemn masiv.
-Iti e foame?ma întreabă in timp ce trecem pe langa canapeaua vintage ce se găsește in sufragerie si clatin din cap. Atunci hai sa vezi unde e dormitorul,continua si ma ridica in brate,dupa se îndreaptă spre o scara in forma de spirala.
Urcam la etaj și traversează holul,apoi deschide o usa si aprinde becul. Intram intr-un dormitor regal si ma lasa jos din brate. Aici mobila masiva creaza un decor natural prin caldura ce o da lemnul,iar finisajele si sculpturile realizate manual imi incanta privirea.
Un dulap cu 5 uși tronează pe un perete întreg,iar patul King se afla în mijlocul camerei. Are doua noptiere pe o parte si pe alta a lui,iar la capătul sau se afla o banchetă tapitata. Exista un candelabru deasupra lui,iar intr-un colt al camerei se afla o comoda cu oglinda și un taburet in fata ei.
-Acolo e baia,imi spune si indica spre usa din partea dreapta.
Ma conduce pana in dreptul ei si o deschide. Raman in prag si privesc baia spațioasă in care predomina foarte mult lemnul,apoi imi mut privirea pe ferestrele mari cand am impresia ca vad pe cineva. Inspir brusc cand realizez ca nu mi s-a părut,ci chiar se afla cineva pe balcon.
-Nu iti face griji,Ivana. Securitatea niciodata nu o sa privească inauntru. De aia exista paza și in interiorul conacului. Ca sa poată vorbi intre,ma informează dracul.
„Perfect! Acum chiar pot sa zic ca am ajuns pe fundul Iadului. Sunt înconjurată din toate părțile numai de draci,iar eu am sa mai ies din adancurile infernale doar atunci cand am sa-mi dau duhul. Fir-ar! Asa imi trebuie,la dracu! Doar mi-am facut-o cu mana mea. Nu mi l-a băgat nimeni pe Darko pe gat si nici nu m-a aruncat cineva in bratele lui. Am ajuns singura in situația asta. Toate deciziile si acțiunile mele m-au adus in punctul asta. Un punct ce in momentul asta nu vad sa aibă vreo scăpare. ”