Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 48

Arkadi:

In vreme ce ofițerii de la FSB ii pun cătușele lui Darko,nebuna de Esfir inca continua sa arunce cu jigniri la adresa mea si a Nirvanei.
Clatin a lehamite din cap fiindca prostia ei deja e strigătoare la cer,apoi imi trag fata în brate si o îmbrățișez cu toata iubirea ce zace in mine.
-Iarta-ma dorogoya ca n-am știut sa-ti fiu parinte,ii cer cu glas frant.
Ridica ochii din pieptul meu si o durere crâncenă ma cuprinde cand ii vad lacrimile din ochi.
-Nirvana mea...soptesc si ii prind obrajii in palme. Imi pare atat de rau...continui privind-o adanc in ochii ce cândva sclipeau cu putere.
Suspina,apoi isi înfășoară strans bratele in jurul gatului meu si ma saruta apasat pe un obraz.
-Te iert tata,dar și tu trebuie sa o faci pentru toate rahaturile pe care le-am făcut,spune printre suspine.
-Daca eram cu adevărat o familie,nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat. Imi pare rău,dorogoya. Imi pare atat de rau,soptesc cu glas frant.
Bufneste in hohote de plans si o îmbrățișez strans la piept.
„Daca as putea i-as luat durerile cu mana. Daca as putea as lua asupra mea toate păcatele ei. E un sentiment de nedescris sa iti vezi copilul suferind. Ma doare atat de tare interiorul,incat ma mir cum de naiba mai sunt viu.”
Imi țintesc privirea pe Drako cand incepe sa arunce cu amenințări și oftez din tot sufletul.
„Pacat...pacat ca nu a luat de la mama lui lumina si s-a aruncat în partea intunecata ce i-a curs tarului prin vene. Dar ca să ai curajul sa lupti împotriva a tot ce este rau in tine,ai nevoie de putere și capacitatea de a înțelege ca poți oricând sa alegi schimbarea. Ca părinții nu te definesc. Am întâlnit sute si mii de oameni de cand lucrez în politica,iar unii dintre ei au indurat chinuri de neimaginat in copilarie si cu toate astea au ales sa fie buni. Si-au dorit sa nu fie ca cei ce i-au zămislit si au reușit. Pentru ca si-au dat seama ca totul tine de ei si nu de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Fiecare dintre noi are puterea de a-și alege propriul drum,insa nu e si cazul lui. Drako a ales greșit si la fel ca Esfir,nici el nu vrea sa se deștepte in al 12 ceas.”
Oftam la unison cand ofițerii ii iau pe cei doi si ii scot pe sus din living,apoi întoarcem privirile spre scara in spirala cand una dintre trepte scârțâie.
-Mama?intreaba micutul si o priveste speriat.
Nirvana se desprinde de mine si se repede spre el,iar cand ajunge pe o treapta mai jos decât cea pe care s-a oprit el,fetita mea se lasa pe vine si il îmbrățișează strans la piept.
-Sunt aici...e totul in regula,ii șoptește,iar lacrimile din ochii ei imi dau seama ca sunt de eliberare.
Ma apropii incet de amandoi,iar privirea lui albastra se pironeste in a mea.
-Cat ai auzit din tot ce s-a vorbit?intreb in timp ce il privesc cu blandete.
-Tot. Am auzit tot de la bun început chiar daca m-au trimis la etaj,raspunde cu buza tremurând,dupa ii inlantuie gatul Nirvanei si incepe sa suspine. Iarta-ma mama...am fost atat de prost...continua si bufneste in hohote de plans.
-Nu puiul meu...tu sa ma ierti pe mine pentru tot. Am fost slaba si am sa regret toata viata mea ziua in care te-am abandonat,spune Nirvana cu glas tremurând.
-Mama! Dupa toate cate mi-au auzit urechile,ma bucur ca m-ai luat de aici!exclama micutul pe un ton inecat. Eu n-am știut ca tata a fost capabil de asa ceva! Ca ti-a făcut atâtea si ca a fost in stare sa ia viata altor oameni!continua,iar acum eu sunt cel ce nu ii vine sa creadă ceea ce imi aud urechile.
„Doamne!!! A fost in stare sa omoare!Deci sangele tarului blestemat chiar l-a otravit cu totul! Copilul asta nu mai are nici o șansă de scăpare! Poate el sa stea inchis pana la sfârșitul vieții lui si sa se gândească la toate cele ce le-a făcut si tot degeaba o sa fie.”
Oftez si clatin din cap,fiindca in urma gândurilor ma intreb daca nu cumva e si vina mea aici. Poate dacă nu ii respectam decizia Taniei,baiatul n-ar mai fi fost asa.
„Poate...poate n-ar fi fost asa...dar acum nimic nu mai poate fi schimbat. Trecutul e deja scris,iar in urma lui e doar distrugere. Insa am speranța că nu e totul pierdut. Cred ca o sa reușim cu toții sa ieșim din ruine ca sa ne continuam viata privind doar spre frumos. Iadul a luat sfârșit,iar dacă pentru mine ceasul nu mai are mult si o sa se oprească din ticăit,macar mor linistit fiindca fetita mea a scăpat din infern si sunt ferm convins ca o sa reușească sa guste de acum înainte din Rai.”
-Puiule nu mai plânge...o sa mergem intr-un loc unde o sa ne fie bine,iar tu o sa fii liber sa faci ce vrei și ce doresti,aud soapta Nirvanei si ies din gandurile mele. Acolo ai sa fii fericit,continua si ii șterge micutului usor lacrimile de pe obraji.
Zambesc in coltul gurii.
„Libertate si fericire...exact cuvintele ce definesc starea de nirvana. Se pare ca numele ce i l-am pus chiar a influintat-o pe ea ca și persoana. Păcat ca n-am știut cum sa ii ofer aceste doua lucruri. Păcat ca în ultimii ani m-am lăsat acaparat de munca și mi-a pus bazele in maica-sa ca o sa stie sa se descurce cu fata noastră. Am sperat ca intr-un final o sa se schimbe și ca o sa revină pe calea cea bună,dar am facut-o degeaba. Speranța ce am avut-o in cazul lui Esfir a fost in zadar. Pana la urma năravul nu si-i l-a schimbat. Ba din contra. Cand a dat de bine,ea a devenit o persoana mai rea si mai vanitoasa.”
-Mergem cu zeul?o întreabă micutul si mintea mea are parte de un scurtcircuit cand ii aud cuvintele.
„Zeu?? Barbatul ce imi priveste acum fetita cu iubire,este un zeu?? Cum e posibil asa ceva??? Si de unde a apărut?”
-Da,raspunde Nirvana zambind. Mergem cu zeul.
Isi muta ochii de pe ea si priveste spre brunetul ce nu mai are acum ochii complet negrii,ci în doua culori.
-Cred ca asta e momentul potrivit sa facem cunostinta,spune zeul si face cativa pasi in fata. Ma numesc Zagreus Chronis Dima,se prezintă si intinde o mana dreapta spre el.
-Drago Baconski,isi spune numele si printre palma zeului intre degetele lui.
-Ma bucur sa te cunosc,Drago Baconski. Îți promit ca o sa ne înțelegem de minune,spune,iar aerul trosneste deodata in jurul nostru.
-Ce a fost asta?intreaba micutul si ii eliberează palma din prinsoare.
-Atunci cand un zeu face o promisiune sau un pact si mana lui e stransa cu a celui ce ii promite un lucru,magia se creaza si petcetluieste juramantul.
-Adica...sopteste Drago si il priveste cu ochi mari.
-Adica in momentul de fata am făcut o promisiune ce daca nu mi-o duc la bun sfârșit,magia o sa se întoarcă împotriva mea,replica degajat.
-Zagre...sopteste fata mea si se ridica in picioare.
-Stai linistita psychi mou,ii cere cand citeste frica din ochii ei. Nu am sa-mi incalc promisiunea cat imi e eternitatea de lunga.
Nirvana lasa un suspin sa-i scape printre buze,apoi ii inlantuie gatul si il saruta.
-Esti perfect,sopteste peste buzele lui,iar albastrul din privirea ei incepe sa sclipeasca cu putere.
Zambesc.
„Se pare ca minunile chiar exista.”
-Mama...sopteste micutul si incepe sa-si frământe degetele cand Nirvana se întoarce spre el.
-Esti bine?intreaba imediat,iar Drago clatina din cap.
Il prinde imediat de manute si incepe sa-l mangaie,iar gestul ei il face pe micut sa bufneasca in plans.
-Drago...ce s-a întâmplat?intreaba pe un ton jos si soptit.
-Imi pare rău pentru ce am zis și am făcut,se smiorcaie si o priveste vinovat. Imi pare rău ca m-am lăsat condus de ura. Si imi pare rău pentru ca in loc sa te caut pe tine,l-am cautat pe tata. Imi pare rău ca am vrut sa ma razbun,incheie printre suspine,iar Nirvana il strange tare la pieptul ei.
-E in regula puiule. Acum suntem amândoi bine,sopteste fata mea cu lacrimi în ochi.
Respiratia mi se blochează in gat cand vad lacrimile din ochii lor.
„Atat de mult rău s-a produs din cauza unor acțiuni greșite...atat de multa suferinta din cauza unor alegeri proaste...putea sa fie totul atat de simplu dacă nu aveam eu cu mama ei o relație disfunctionala. Dar dacă noi adulții trecem cu vederea multe si nu băgăm atat de mult in seama anumite aspecte fiindca viata a ajuns sa fie o continua fuga,iar situațiile de care ne lovim zilnic fac ca mintea sa piardă din vedere esențialul...ei bine,un copil are destul timp pentru a digera lucrurile. Dacă pe noi ceea ce se întâmplă peste zi ne distrage de la probleme,iar la un moment dat ajungem sa ne complacem in toata mizeria ce ne inconjoara,pe copii lucrul asta ii baga in boala. Fiindca ei au vreme sa reflecte asupra fiecărui aspect. Ei nu au atâtea pe cap cum avem noi,iar atunci au vreme sa dezbata fiecare problema in amanunt. Iar cum Nirvana mea a avut tot timpul din lume pentru a face lucrul asta posibil fiindca mereu a fost singura,ea a ajuns sa se închidă intr-o carapace. Iar eu chiar daca intr-o parte a mintii mele am știut ca zambetul perfect studiat de pe buzele ei ascunde multe,mi-am pus baza in altcineva ca o sa-i descopere problemele. M-am gândit ca o sa fie mai ușor sa vorbească cu mama ei. Ca e mai simplu de la femeie la femeie. M-am înșelat si nici nu am preluat frâiele atunci cand situația a început sa se imputa. Nu m-am pus sa aprofundez toate nuanțele comportamentului ei ca sa descopăr singur unde e defapt problema. De unde vine? Ce a facut-o sa apara? Am preferat sa las drumul liber sperând ca maica-sa o sa-si revină si o sa se apropie intr-un final de fata noastră. Ei bine...ambele mele alegeri au dus la frangerea Nirvanei,iar consecințele de dupa au fost foarte grave. Dar ma bucur ca intr-un final dupa atâta chin,soarele a răsărit pe strada noastră. Sunt impacat,chiar daca stiu ca am sa sfârșesc in Iad. Insa ma bucur pentru ea. Ma bucur ca si-a găsit in sfârșit locul. Acum se vede pe chipul ei ca e fericita. Ochii ii sclipesc diferit,iar starea ei de bine e atat de palpabila incat o simt pe propria mea piele. Ma bucur ca iadul pentru ea s-a încheiat,iar acum e libera si poate in sfârșit sa facă tot ceea ce ii poftește sufletul.”