Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 43

Nirvana:

In vreme ce o ajut pe Styx la bucătărie ca sa pregătească cele necesare pentru mâncare,intorc capul spre living imediat ce programul de la tv se întrerupe si intra o știre de ultima ora.
-Doamne!exclam socata si scap cuțitul din mana atunci cand funcțiile toate imi paralizează trupul datorita imaginilor ce imi sunt date sa le vad.
-Nirvana!o aud pe Styx ca striga speriata la mine,dar nu sunt în stare sa fac nimic.
Efectiv sunt blocata. Mintea nu imi mai judeca,iar corpul nu ma mai asculta.
„Nu se poate asa ceva!!!”
Teroarea si groaza ce imi curg prin vene reușesc sa imi blocheze bataile inimii,iar din cauza atacului de panica ce-l fac,nu mai sunt in stare sa respir.
-Nirvana! Calmeaza-te!imi cere Styx cand apare în fata mea si ma prinde strans de umeri.
Ma priveste adanc in ochi,iar culorile diferite din privirea ei stralucesc atat de tare,încât toată bucătăria se aprinde intr-o lumina alba și pura.
-Respira!imi ordona,iar trupul meu ca la comanda o asculta.
Incep sa trag guri mari de aer in plamani,iar cand totul se pune inapoi in miscare inauntrul meu,incep sa tremur din toate incheieturile.
-Vai de mine!tip îngrozită.
-Ce s-a întâmplat?intreaba tatăl lui Zagre cand apare langa noi.
-Nu stiu,raspunde Styx si ma priveste intr-un mod cercetator.
Cu degetele transpirate si tremurând din cale afara,ma prind de par si incep sa ma trag de el,în vreme ce bufnesc intr-un plans cu suspine.
Ma pun in fund pe jos,pentru ca picioarele abia ma mai tin si lacrimi amare incep sa curga siroaie pe obrajii mei.
„Asta e cel mai mare coșmar ce mi-a fost dat vreodată sa-l traiesc! Cum a ajuns necuratul sa puna mana pe baiat??? Cum de a știut unde sa-l gaseasca? Fiindcă dupa imaginile ce le-am văzut la TV,nemernicul a mers la sigur,iar lucrul asta imi da rau de tot cu virgula.”
-O doamne!exclam plângând in vreme ce mii de fiori de groaza imi traversează intr-una trupul.
-Psychi mou!aud vocea lui Zagreus,dar nu sunt în stare sa ridic capul din pământ.
Efectiv nu am puterea de a ma misca. Durerea si spaima ce fac ravagii in mine din cauza dracul ce mi-a găsit baiatul,nu ma lasa sa mai functionez cum trebuie.
-Agapi mou,sopteste imediat ce isi da părinții la o parte si se lasa pe vine in fata mea.
Imi prinde obrajii in palme si ma obliga sa ma uit la el. Clipesc des in vreme ce imi șterge lacrimile de pe obraji si ma priveste ingrijorat.
-Totul o sa fie bine,spune si dintr-o miscare ma trage la pieptul lui.
Ma inclin pe o parte între coapsele sale si imi ridic genunchii la piept,apoi ii inconjor cu bratele si incep sa ma legan in fata si-n spate in vreme ce privesc in gol.
„Ce am sa ma fac acum? Cum am sa iau copilul de la drac? Ce e de făcut in cazul asta? Nemernicul a adus toata presa pe langa el,ca sa se asigure ca nimeni nu misca un deget fără ca restul populației sa nu știe. S-a asigurat pentru tot. Ahhhh!!! Il urăsc!!! Il urăsc din adancurile mele!!!”
-Anna...aud si vocea lui Boris pe langa mine. Nu te speria. O sa-l aducem pe baiat la tine.
Intorc incet privirea ce inca imi e goala,iar cand umbra lui apare în câmpul meu vizual,ma concentrez ca imaginea sa-mi devina clara.
-Cum?intreb cu glas spart.
-Intr-un fel sau altul o s-o facem,ma asigura si bufnesc mai tare in plans. Anna...imi pare rău ca mi-am incalcat promisiunea,continua,iar vocea ii suna chinuita si foarte dureroasa spre final.
Imi trag mucii cand il aud,dupa imi inghit lacrimile amare si ma oblig sa imi trec bratele in jurul gatului sau.
-Boris...nu ai nici o vina,spun cu glas gatuit.
-Cum sa nu?intreaba revoltat.
-Nu ai,raspund in vreme ce clatin cu vehementa din cap.
„Daca am învățat ceva in timpul scurt pe care l-am petrecut langa Zagreus,este faptul ca viata trebuie înfruntata si ca trebuie sa iti accepti greșelile. Aici nu e vina lui Boris,ci a mea. Pentru ca eu nu am fost în stare in atatia ani sa imi fac ordine în viata.”
-Daca eram ce trebuie,puneam piciorul în prag,dau glas gândurilor. Aduceam baiatul langa mine si il creșteam. Dar asa,am preferat sa ma ascund,continui cu ciuda si furia incepe sa-mi curga prin vene,acaparand tot mai mult din groaza ce mi-a inghetat pana acum si sufletul.
-Anna...nu aveai cum sa faci lucrul asta...
-Dar nici nu am încercat!ridic vocea fără sa mai tin cont ca părinții lui Zagre sunt alături de noi.
„Aia e...acum o sa afle si ei cat am fost de proasta. Dar am sa-mi asum si am sa plătesc pentru prostia de care am dat dovada atâta timp.”
-Daca nu ma lasam condusa de frica,baiatul era langa mine încă de la început. Puteam sa lucrez și sa stam intr-un apartament in oraș. Daca aveam destul curaj,il confruntam pe drac. Nu ma ascundem de el. Dar acum...acum ce mai este de făcut?intreb printre dintii inclestati. M-am prins singura in cursa.
-Ba nu!ridica rusul tonul. Am sa îl aduc pe Drago langa tine,continua pe un ton ferm.
-Nu!zic si ma oblig sa ma ridic in picioare.
Evident ca nu reușesc,fiindca trupul inca imi tremura,dar ma ajuta,Zagre. Iar cand se asigura ca pot sa-mi sustin greutatea trupului,brunetul se uita întrebător la mine.
-Am sa ma duc dupa nenorocit,zic cu ochii arazandu-mi in cap.
-Venim cu tine,spune Zagre fără nici o inflexiune in glas.
„Chiar daca vocea lui nu exprima nimic,vad focul din ochii sai cum creste tot mai mult de la o secunda la alta.”
-Nu trebui,zic si pufneste.
-Nu mergi singura in Rusia. Vin cu tine psychi mou,replica fără sa-mi dea drept de apel si oftez zgomotos.
-Zagre...n-am sa patesc nimic,insist,iar muschii de pe maxilarul lui incep sa-i zvacneasca. Acum sunt nemuritoare,ii aduc aminte și imi tranteste o privire de toata frumusețea.
-Dar cu toate astea vin cu tine,mi-o arunca din nou pe cel mai serios ton ce mi-a fost dat vreodată sa-l aud cin gura lui.
-Si cum am sa-l infrunt pe drac dacă tu ai sa fii scut in fata mea?intreb privindu-l in ochii.
„Fiindca imi doresc sa il infrunt pe necurat. Asta a fost picatura ce mi-a umplut paharul. Totul pana la copil. Am ieșit din mainile dracului mai mult pentru Drago,fiindca nu am vrut sa crească cum am facut-o eu. Dar se pare ca necuratul vrea sa ma trimita din nou in adancurile infernului. Insa nu am sa-i mai permit. Nu stiu daca nemurirea ma ajuta sa fiu atat de neînfricata in momentul de fata sau din cauza adrenalina ce imi pompează prin vene si cere sa-mi fac dreptate sunt asa...cert este ca de data asta o sa fie care pe care. Nu am sa dau înapoi de la nici o lupta. Am sa îl fac una cu pământul daca o sa fie nevoie ca sa-mi scot copilul din ghearele lui.”
-Nu am sa intervin decât dacă lucrurile o s-o ia pe aratura,ma scoate vocea lui Zagre din ganduri si clatin a lehamite din cap.
"Sunt sigura ca lucrurile o sa meargă intr-o direcție greșită,fiindca e vorba de dracul ce mi-a distrus viata. E vorba de cel ce e însetat de răzbunare fiindca i-am furat giuvaietul. Lupta de data asta o sa fie una crancena. Sunt absolut sigura de lucrul asta,dar n-am sa ma las la el. O sa fie totul sau nimic. Ori ne strângem de gat unul pe altul,ori o dam la pace. Dar a doua varianta cu siguranță nu o sa intre in discuții. La cum il cunosc eu pe necurat,cuvântul pace,nici macar nu se găsește în vocabularul lui."