Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 38

Nirvana:
În urma cu 3 ani...

În vreme ce astept sa se facă ora mesei,incep sa ma plimb de nebuna prin dormitor,iar frica o simt cum se amesteca cu nerabdarea si creaza o nebunie in interiorul meu.
„Cum sa fac? Sunt sigura ca bucatareasa nu o sa-mi dea telefonul ei de buna voie...si atunci?? Ce-mi rămâne de făcut?"
În urma gândurilor,o idee nebuna imi trece prin cap si incep sa ranjesc ca o fiara salbatica.
„Am sa fac orice imi sta in putință sa ii i-au telefonul ala blestemat! Trebuie sa ies de aici indiferent de riscuri! M-am saturat sa fiu o marioneta in mainile dracului,iar dacă singura modalitate sa scap de el este sa ma transform la randul meu intr-un monstru,atunci am sa o fac fără sa sclipesc. Poate sa ma judece oricine,dar având în vedere ca nimeni nu a trăit in pielea mea ca sa vadă cum se simte Iadul,nu dau doua ruble rusești pe vorbele nimănui. Nimeni nu știe cum se simte infernul in care zac de atatia ani de zile și cu siguranță nimeni nu si-ar dori sa faca cunostinta cu el."
-Am sa dau cu ea de toti peretii dacă v-a fi nevoie!marai ca scoasa din minti. Am sa fac orice fără nici un regret pentru ca trebuie sa ies din Iad ca sa-mi salvez copilul! Nu pot permite ca dracul sa-l priveze de libertate!continui in timp ce imi trec agitata degetele prin par.
Incep sa ma trag de el cu ciuda fiindca arata timp am zăcut in lumea lui intunecata si privesc pentru cateva clipe in gol.
„Nu mai pot sta aici! Cu riscul de a muri,trebuie sa-mi forțez norocul. Iar dacă reușesc sa scap,am sa merg înainte,fără a ma uita înapoi si jur ca am sa fac cumva sa mi-l scot din sistem. Am sa fac totul ca să raman cu mintea lucida,doar ca să ma pot smulge din Iadul ce mi-a fost casa atata timp o data pentru totdeauna."
-Daaaa...soptesc pe un ton jos. Asta trebuie sa fac. Dacă ma mai gândesc mult la ce riscuri ma supun si la consecințele ce ar veni o data cu alegerile mele in cazul în care dau gres,am sa ma răzgândesc cum am făcut de fiecare data si nu-mi permit lucrul asta.
„Gata Nirvana! Ajunge! Nu te mai indoi de nimic și fa exact asa cum iti dictează instinctul! Rupe tot in calea ta dacă e nevoie ca să fii libera! Fa orice iti sta in putință ca sa reușești! Asta e momentul tău de cumpana...ori câștigi...ori o mierlesti."
-Ori câștig...ori mierlesc...spun cu voce sparta.
Inspir adanc imediat ce vocea constiintei imi urla in minte sa nu ma las condusa de frica și din nou incep sa ma plimb prin camera. Gandul imi fuge la micutul Drago si inima mi se strange dureros in piept.
„Trebuie sa reușesc. Trebuie sa-mi scot copilul de aici si sa-i ofer sansa la o viata normala. Nu vreau sa fie un prizonier la fel ca mine. El trebuie sa fie liber,sa faca orice isi doreste si sa ajungă sa isi îndeplinească orice vis. Nu vreau sa ii fie tăiate aripile si in nici intr-un caz nu vreau sa fie condamnat la Iad."
Inspir si expir cu putere in vreme ce mai am puțin și fac carare prin dormitor din cauza pașilor repezi si apăsați ce ii fac pe podea,iar dacă o mai țin mult asa cu siguranță am sa fac șanț sub mine.
Pierduta prin ganduri de tot felul,ma opresc la un moment dat in loc cand telefonul fix suna.
„Ce naiba mai vrea de la mine? Nu inteleg la ce dracu ma tot verifica,având în vedere ca sunt încuiată intre patru pereți,ce naiba as putea sa fac?"
Inspir furioasa si ma reped spre telefon cu nervii clocotindu-mi prin vene.
-Ce dracu mai vrei de la viata mea??ma rastesc ca nebuna si strang cu putere telefonul intre degete imaginandu-mi ca ii sugrum gatul la drac.
-Anna?
Ma blochez cand aud cum imi spune vocea de la celalalt capăt al firului.
-Boris?intreb cu voce tremurand din cauza amalgamul ce se stârnește inauntrul meu.
„Cum de e posibil asa ceva? Eu chiar imi doream sa dau de ai lui ca sa ma ajute sa scap din Iad,iar acum ma suna el? Dupa atatia ani de zile? Si cum de a putut sa dea de mine?"
-Da Anna,sunt eu. Esti bine?
„Sunt??? Doamne Dumnezeule! Răspunsul corect la întrebarea lui e faptul ca n-am fost niciodată bine!"
-Nu...raspund cu lacrimi în ochi. Boris...am nevoie de ajutor!zic cu voce înecata.
-Sunt pe drum,Anna. De asta te-am sunat. Am sa te scot de acolo,zice si bufnesc intr-un plans cu suspine.
Nici macar nu deschid gura sa-l intreb cum de știe unde sunt sau cum de a putut sa dea de mine. Cel mai mult contează în clipa de fata ca speranța înflorește si mai mult in sufletul meu.
-Boris!ii suspin numele. Sa nu vii singur! Locul asta e împânzit de asasini.
-Nu-ti face griji,Anna...am sa te scot de acolo. Ai înțeles?
Tonul lui ferm ma face sa ma indrept de spate ca la comanda fiindca dintotdeauna Boris a avut efectul asta asupra mea. Sa ma facă sa cred ca totul e posibil si ca viata chiar e roz în ciuda întunericului ce mereu ne-a pandit pe amandoi la fiecare colt.
-Anna?
-Da,raspund soptit.
-Rezista micuto,imi cere si un alt rand de lacrimi imi curge pe obraji.
-Te astept,zic si il aud cum rasufla greu.
-Ne vedem în câteva ore. Am sa te scot de acolo,Anna,spune mușcând fiecare cuvânt.
Ma lipesc cu spatele de perete și ma preling in jos pe el în timp ce ii ascult respirația furioasa.
„Nu stiu cum o s-o faca,dar știu ca niciodată nu isi incalca cuvantul. Boris a fost de mic un copil cu coloana vertebrala. Dar pe deasupra a fost si foarte loial. Daca ii intri în gratii,o sa fie devotat pana la moarte indiferent de relația ce se leagă intre el si persoana cu care a ales sa-si împartă timpul. E corect,fidel și integru. A fost si este un bărbat cu caracter,iar lucrul asta nu o sa se schimbe niciodata. Cinstea o sa-i curga mereu prin vene fiindca s-a născut cu ea."
Zambesc cand ma gândesc ca el chiar a fost îngerul ce a făcut parte din viata mea încă de când m-am născut,iar de data asta lacrimi de recunostinta imi umplu ochii.
„Cu toate ca atatia ani nu a dat nici un semn de viata,a reapărut exact la momentul potrivit. Sper doar sa reușească sa treacă de ziduri și de soldați ca sa ajungă la mine. Dacă reușesc sa ajung in bratele lui știu ca am sa fiu protejata. Fiindca rusul o sa-mi fie scut și o sa lupte alături de mine pana la moarte dacă v-a fi nevoie. Dacă atunci cand eram mici ne susțineam unul pe altul,acum a venit timpul sa luptam unul alături de celalalt."
-Abia astept sa te vad,Boris,zic si il aud cum surade.
-Sunt cu un pas tot mai aproape de tine,Anna. Am sa te scot de acolo si n-am sa-ti mai dau drumul. Am sa te țin in siguranță,zice,iar gândul meu se îndreaptă imediat spre trecut,acolo unde el ma ținea în brate atunci cand era furtuna afara si imi zicea ca langa el tot timpul am sa fiu in siguranță.
Ca nimic si nimeni nu ma poate răni atat timp cât sunt langa el. Ca nu as păți nimic nici dacă cerul s-ar rupe in doua,fiindca el nu o sa permită niciodată sa fiu rănită in preajma lui.
Zambesc cu nostalgie cand imaginile cu noi doi mi se contureaza intr-una in minte si curajul il simt cum incepe sa se ridice tot mai mult din adancurile mele.
„Daca ajunge la mine sunt salvata. Sunt absolut ferm convinsa ca de am sa-l tin in brate viata mea o sa-si schimbe automat cursul si indiferent de ce imi v-a rezerva viitorul de la acel punct in colo,știu ca soarele o sa isi faca apariția si pe strada mea. Oriunde m-ar purta destinul o sa fie oricum mult mai bine decât sa rămân langa drac."

*****

Boris:

Nirvana: