Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 33

Nirvana:
In urma cu 6 ani...

In timp ce imi tin copilul in brate si ii dau sa mănânce,privesc tabloul ce tronează deasupra șemineului. De cand am ajuns în conacul asta ma fascinează efectiv pictura respectiva,fiindca mama lui Darko chiar a fost o femeie superba. Reuseste sa transmită aerul de nobilime si printr-un tablou. Pot sa zic ca bruneta cu ochi de smarald este întruchiparea gratiei si a elegantei.
-Cum de mama ta a fost cu tatăl meu?intreb soptit pentru ca mi se pare wow faptul ca tata a putut sa cunoască o asemenea femeie.
O fi mama eleganta și frumoasa,dar nu se compara cu o asemenea prestanta ce o insufla mama lui Darko si printr-o simpla pictura.
-A avut o aventura cu el din care am rezultat eu,raspunde fara nici o problema. M-a considerat un dar,de aceea m-a numit,Darko.
-Si dupa ce a aflat ca e insarcinata? Ce a făcut?
-Si-a continuat viata mai departe. Am fost doar eu cu ea. Niciodata n-a adus vreun bărbat acasă și niciodata nu s-a legat de unul. Ea avea un țel si anume sa aducă bunătate in lume. S-a implicat foarte mult in tot felul de cazuri sociale fiindca nu i se părea corect ca ea sa aibă averi,iar alții sa sufere de foame.
Imi mut ochii de pe tabloul si ii tintesc in intunericul din privirea lui.
Vad tristețea pentru o clipa in abisurile negre,dar cand clipește dispare de parca n-ar fi fost niciodată acolo.
-Cand boala a rapus-o m-am lăsat inghitit de tot raul din jurul meu,de aia m-am si dus peste șeful mafiei si i-am zburat creierii. Trebuia sa imi descarc cumva suferinta ce imi ardea fiecare atom. Asa am ajuns sa conduc mafia. Fiind mereu implicat în ilegalități știam cum sta treaba. Imi era bine si inainte,dar in clipa in care lumina mea s-a stins o data cu moartea ei,am luat-o razna. N-am mai ținut cont de nimic. Mi s-a părut nedrept ca un om bun ca ea sa fie stransa atat de repede de pe fata pamantului si am dat-o în cealaltă extrema. De atunci și pana acum sunt cufundat in cele mai adânci și tulburi ape.
Inspir adanc cand isi spune in cateva cuvinte istoria si pun biberonul pe masuta de lemn atunci cand micutul Drago il eliberează,apoi mintea mi se golește de orice gând cand il vad ce frumos doarme în bratele mele.
Zambesc,iar inima din pieptul meu isi schimba imediat ritmul din cauza iubirii nesfârșite pe care i-o port.
"N-am crezut vreodată ca pot simți un asemenea sentiment. Nu am crezut ca pot sa fiu vreodată capabila de o asemenea iubire. Puterea si forta cu care țin la el nu au masura pe lumea asta. E la un nivel colosal si e un sentiment atat de pur incat datorita lui au reușit sa se strecoare cateva raze de lumina în lumea intunecata ce sălășluiește înăuntrul meu,iar acelasi lucru e valabil și pentru Drako. E topit dupa micutul ce are doar 6 luni de când ne umple amândurora inimile cu dulceata."
-Hai sa-l pui în patutul lui,sopteste in timp ce se ridica de pe canapea.
-Dar nu ma deranjează sa-l tin in brate,spun si surade usor.
-Stiu,Ivana. Sa nu crezi ca nu te simt cand te ridici noaptea din pat si mergi sa-l iei in brate ca sa-l legeni sau sa-l privesti cu orele.
Zambesc.
„Mda...chiar fac asta fiindca mi se pare ireal faptul ca am dat naștere unui pui de om. Si mi se pare ireal faptul ca este al nostru. Ca dintre toți oamenii de pe pământ,micutul Drago ne-a ales sa-i fim parinti,iar eu mulțumesc in fiecare zi în gând oricui e dispus sa ma asculte fiindca am avut o sarcina destul de ușoară,iar băiețelul s-a născut sanatos chiar daca pe parcursul celor 9 luni cât a fost in burtica am mai tras cateva fumuri din țigările speciale ale lui Drako. Si apropo de Drako,el a ținut morțiș ca băiatul sa se numească,Drago. Inițial a vrut sa ii dea numele lui,dar mi-am dat ochii peste cap imediat ce i-am auzit ideea geniala. Asa ca...decât sa ne certam ca nebunii pe un asemenea subiect,a lăsat de la el si l-a schimbat. Nu foarte mult din câte se observa. A înlocuit doar o litera la numele său,dar oricum e mai bine. Mie nu mi-a plăcut niciodată lucrul asta chiar daca in Rusia se poarta ca primul baiat sa poarte numele tatălui,dar mie mi se pare o prostie. Pune-i copilului un nume,nu i-l da pe al tău. Ce inseamna asta? Cum sa ii dai acelasi nume? Dar din atâtea milioane nu găsești altul? Trebuie sa il numești dupa tine? Întrebarea asta i-am pus-o si lui Drako si i-am zis ca are niște probleme la mansarda daca isi dorește cu tot dinadinsul sa-i dea numele lui. Norocul a facut ca dracului sa-i funcționeze creierul si mi-a înțeles punctul de vedere. Dar vedeți si voi cat de mult,nu? A înlocuit doar o litera si a ieșit,Drago. Oricum...mai bine asa,decât sa am doi de Drako in casa."
In vreme ce urcam scările si traversam holul ce duce spre dormitor,mana dracului ajunge pe fundul meu si incepe sa imi frământe fesele pe rand.
Inghit in sec.
„Nu din nou! Fir-ar sa fie!"
Dacă va întrebați ce am făcut in ultimul an...ei bine...încă sunt captiva in conac si inca sunt dependenta de el. Nimic nou sub soare. Nici pana acum n-am putut sa găsesc solutia de a rupe ceea ce ne leagă. O caut mai mereu,dar nu mi se arata pe nicăieri. Toate portile in fata mea sunt închise si oricât as trage de ele ca să ma eliberez de sub efectul lui,nu reușesc sa rup zabrelele. Sunt inchisa in intunericul său. Încă îmi e stapan si inca imi e ciuda pe puterea ce o are asupra mea,dar și pe faptul ca il las sa o detina. Încă sunt slaba si toxica,iar lucrul asta nu cred ca o sa se schimbe vreodată.
-Da-mi-l mie,imi cere pe un ton soptit cand intram in dormitor.
Ii pun baiatul cu grija in brate,iar ochii săi sclipesc intr-un mod absolut mirific. Intunericul din privirea lui devine atat de cald din cauza iubirii ce i-o poarta micuțului,incat face pana si aerul din jurul lui sa se infierbante.
-Giuvaierul meu...sopteste pe un ton incarcat si il saruta incet pe frunte. Ya tebya lyublyu,continua si inima mea se topește de dragul său.
„Cum poate sa fie capabil de iubire,cand e in stare sa ucidă cu sange rece? Cum naiba funcționam noi ca și entitati? Mai ales eu si Darko? Fiindca amandoi nu suntem întregi la cap,dar cu toate astea il iubim pe Drago ca pe ochii nostrii din cap. Am văzut tot felul de cazuri la televizor cu oameni toxici ce isi aruncau toxicitate asupra copiilor,dar noi doi oricât de prinși am fi in adancuri nu putem sa facem lucrul asta. Iubirea ce i-o purtam micuțului e singurul lucru pur ce sălășluiește in interiorul nostru si atat eu,cat si Drako nu vrem sa murdarim pata aia de lumina cu nici un strop de întuneric. Tânjim amandoi dupa acest sentiment pur ce ne e dat sa-l traim de cand micutul a apărut pe lume. Efectiv suntem subjucati de el. Am dezvoltat amandoi o alta dependenta,dar in cazul asta e una buna. E una ce ne tine in viata si ne face umani. Si cred ca asta e răspunsul la prima mea intrebare. Devenim umani datorita iubirii lui. De aia Drako e topit dupa micutul nostru pui. Fiindca iubirea lui e capabila sa miște totul inauntrul tatălui său. Dar cu toate ca pe amandoi ne face mai buni cand vine vorba de el,sunt sigura ca tot amandoi ne-am transforma in cei mai rai monștrii daca Drago ar pati ceva. El e cel ce ne împarte în doua parti. Reuseste sa ne calmeze zbuciumul intunecat cu lumina lui,dar e capabil sa ne si dea peste cap in cazul în care siguranta i-ar fi pusa în pericol. Fiindca sunt ferm convinsa ca m-as transforma intr-o fiara daca cineva ar incerca sa mi-l răcească in vreun fel,iar acelasi lucru e valabil și pentru Drako. Daca omoara fara sa clipească cand ceva nu-i convine,pai pentru micut cred ca e in stare sa bage toata planeta in ruine."
Zambesc din nou cand il pune in pătuț si se apleaca sa-l sarute lung pe frunte,apoi se îndreaptă de spate si se întoarce cu fata spre mine.
-Jos textila moi dorogoy,imi ordona pe un ton ragusit.
Ma supun imediat,iar in timp ce eu scap de hainele de pe mine,el scoate un pliculet din buzunarul de la spate al blugilor si intredeschid buzele cand vad micuta pastila.
-O sa doarmă pana dimineața,asa ca...nu trebuie sa ne facem griji ca n-ai sa-l auzi. Iar in cazul în care se trezeste,eu am sa fiu lângă el fiindca n-am sa consum nimic,ma informează cu un rânjet letal pe buze. Insa...pe tine te vreau descătușata,Ivana...continua,iar cand se opreste in fata mea,imi vârâ pastila printre buze si o simt imediat cum mi se topește pe limba.
Ma agat de gatul lui cand imi prinde fesele in palme;iar in vreme ce el iese din dormitor si se îndreaptă spre cel de lângă camera noastră,eu incep sa ma supraincalzesc si manata de dorinta ma apuc sa-l sarut cu o pofta nebuna.
„Stiu...e greșit. Aproape tot ce trăiesc e greșit,dar m-am impacat cu ideea ca sunt la cheremul lui. Sa scap din Iadul asta nu înseamnă altceva decât sa ajung sub pământ imediat ce o sa puna mana pe mine sau sa fug incontinuu de el ca sa trăiesc,iar mie nici una dintre cele doua variante de mai sus nu-mi surade absolut deloc...asa ca...mai bine raman in intuneric si ma bucur de cateva raze de lumina ce le aduce in viata mea Drago,decât sa sfarsesc cu un glont in frunte."