Foc pe suflet 🔞 Vol 14

Capitolul 36

Nirvana:
In urma cu 4 ani...

Stau cocotata pe gard in timp ce Darko călărește un specimen splendid de cal din rasa Budyonnovsk,iar micutul Drago sta pe șaua in fata lui.
Surad cand ii aud rasul colorat,iar bucuria ce i-o citesc in ochii,imi umple sufletul pana la refuz de dulceata.
Chiar daca relația ce o am cu Darko,e interzisa,in spatele zidurilor ce înconjoară conacul ne comportam absolut firesc cand vine vorba despre familia ce o avem impreuna. Si chiar daca Drago inca nu înțelege legatura ce o am cu tatăl lui,lucrul asta nu ne impiedica sa-i fim parinti.
E adevărat ca încă sunt o prizoniera,dar încerc sa țin pe cat de mult posibil amareala asta doar pentru mine. Incerc sa nu-i arat micutului ca doar datorita lui mai simt puțină fericire,pentru ca in mare parte sunt într-adevăr nefericita. Si nu pentru ca duc lipsa de vreun lucru material pentru ca dracul se asigura sa nu imi lipsească ceva,ci pentru ca sunt privata de liberate.
O libertate dupa care tânjesc in fiecare secunda.
A trecut un an de când am ieșit dintre aceste ziduri și de atunci gura lumii vorbeste incontinuu dupa spusele dracului. Evident ca n-am de unde sa știu dacă e adevărat sau fals,insa tind sa ii dau dreptate,fiindca cunosc gura târgului. Cand imi spune ca toți se intreaba de ce stau cu el si nu merg acasă la parintii mei,stiu ca nu minte. Pentru ca întotdeauna lumea a avut grija sa vadă ce se întâmplă in curtea vecinului in loc sa-si vadă de treburile lor.
Dar dacă ar vedea ce se întâmplă într-adevăr in curtea in care stau de atatia ani,cu siguranță s-ar cruci. Cu toate ca nici la ai mei n-am putut sa fac chiar tot ce m-a taiat capul,aici nu pot sa misc un pai fara sa simt ochii tuturor îndreptați spre mine.
Cândva credeam ca Darko e cel ce imi reda libertatea dupa care râvneam la vremea respectiva si uite ca a ajuns sa-mi fie temnicer.
„Dar știți care e lucrul cel mai grav? Nu faptul ca suntem frati si avem o relație. Nici felul în care imi pierd mințile langa el atunci cand ma droghează sau faptul ca intre timp am pierdut și o sarcina din cauza substanțelor halucinogene. Cel mai grav lucru este ca sunt foarte nefericita.”
Scriitorul Jorge Luis Borges spunea ca cel mai mare păcat este acela de a nu fi fericit și ii dau dreptate. In clipa asta nu imi pasa dacă ar afla toata lumea de noi,atat timp cât as avea viata in propriile mele maini.
„Si da...sunt vinovata,pentru ca ma aflu in aceasta situație din cauza alegerilor pe care le-am făcut,dar deja stau in Iadul asta de prea mult timp și nu il mai suport. Cred ca in scurt timp am sa ajung sa imi pierd mințile daca mai continui asa si nu-mi doresc lucrul asta. Am un copil de crescut,dar jur ca nu mai suport mizeria in care ma scald de atatia ani de zile.”
In timp ce Darko descaleca si il ia pe micut in brate,eu ma gândesc la momentele in care m-am abandonat lui si imi dau seama ca aia a fost noaptea in care m-am condamnat singura la intuneric.
Incep sa marai din cauza nervilor ce incep sa-mi clocotească prin vene si ii vad ochii negrii cum se țintesc imediat pe chipul meu.
-De ce marai?vrea sa stie in timp ce o tornada se stârnește in pieptul meu.
„De ce? Fiindca ajung sa ma urăsc! Ma urăsc pentru toata puterea ce i-am dat-o asupra mea si pentru ca m-am ferecat singura la nefericire,crezand ca,dacă ma incred in el am sa ating raiul cu mana,iar cand colo eu am ajuns exact pe fundul iadului.”
-Trebuie sa vorbim,replic pe un ton mânios si isi arcuieste usor o sprânceană.
-Isay!striga,iar matahala apare imediat langa gard. Ai grija de giuvaier pana o calmez,continua si ii pune baiatul in brate.
Namila de om incuviinteaza din cap,dupa se face nevăzut. Raman doar eu cu dracul in camp deschis,iar dupa ce leagă hamul calului de gard,se apropie de mine cu pașii unui jaguar ce e gata sa ma sfâșie in orice moment.
-Ce nu-ti convine iar?intreaba pe un ton jos.
-Totul!tip si incep sa gesticulez exact ca o nebuna. Nu imi convine ca ma ții inchisa,iar pe deasupra vrei sa îl faci prizonier si pe micutul Drago!
Se postează in fata mea si isi face loc intre piciorele mele,apoi isi infinge degetele in coapsele mele si ma prind de gatul lui ca sa nu cad jos de pe gard. Ii vad ochii cum se țintesc pe buzele mele si ranjeste inainte de a-mi inhata gura.
„Nu!!! Fir-ar sa fie,nu!! Nu mai vreau sa se joace cu mine!!!”
-Opreste-te!ii cer,iar ochii lui se intuneca mai tare.
-Dar iti place,susura ca un șarpe si inghit in sec.
„Da. Imi place fiindca a avut grija sa tânjesc ca ultima sclava dupa el,dar nu mai vreau asta!”
-Nu despre asta e vorba acum!ridic vocea.
-Dar?intreaba cu o falsa seninatate.
-Vreau sa ma lași sa ies în lume! Știi bine ca nu am sa fug de tine!
-Stiu,raspunde promt.
-Atunci de ce nu ma lași sa ies? Si de ce tii neapărat ca Drago sa învețe acasă? Tu cu gura ta ai spus ca actele noastre sunt ținute sub cheie,iar cei ce stiu ca Drago e sange din sangele nostru o sa-si tina pliscul daca nu vor sa sfârșească cu un glont in cap.
-Adevarat,raspunde pe un calm prefacut de data asta,semn ca nu ii place deloc incotro indrept discuția,dar nu imi pasa.
„M-am saturat de viata pe care o am. Vreau sa fiu normala!”
-Stii ca e mai bine sa învețe acasă pana înțelege legatura dintre noi ca să poată sa-ti tina gura atunci cand o sa ajungă in societate.
-Dar eu? Stiu ca nu trebuie sa o fac si totuși nu ma lași sa parasesc domeniul!ma zburlesc la el.
-Dar ce naiba vrei sa faci afara,Nirvana?intreaba încruntat. Nu ai prieteni,iar ma-ta cu tat-tu nu dau o rubla pe tine,mi-o tranteste si rad amar din cauza adevărului cu care ma loveste.
„Adevarat...dar in mare parte e si vina lui,nu doar a mea. Nu am o viata pentru ca tot timpul m-am lăsat influențată de alții,iar acum am ajuns sa nu ma mai suport pe mine!”
-Vreau sa ies! Vreau sa ma plimb! Vreau sa merg naibii si eu la un magazin! Sa vad lumea!!! Vreau un telefon,la dracu!!! Vreau sa mai vad si eu ce mai e nou pe internet! Nu mai vreau sa fiu o sălbatica,Darko!!!ii zbier dorințele mele in fata si maxilarul i se încordează instant.
-Nu mai tipa...imi cere pe un ton harait.
-Altfel ce?intreb enervata. Ai sa ma droghezi ca sa nu mai stiu de mine?
-Am sa te rănesc ca sa nu mai deschizi a doua oara gura înaintea mea pe un ton răstit,ma ameninta si il privesc cu o ura ce o simt cum ma arde pana in maduva oaselor.
-Du-te dracu!scuip cuvintele. Numai barbat nu te poți numi tu!
In momentul in care ma aude isi afunda degetele mai tare in coapsele mele si gem de durere.
-Inceteaza Ivana,imi cere cu nervii întinși la maxim.
Ma înfurii si o fac atat din cauza faptului ca ma raneste fizic,cât și din cauza felului harait in care imi ordona sa ma opresc,de parca eu as fi câinele lui.
Fara sa mai gândesc,imi pun palmele in pieptul sau si il imping cu toată forta ce zace in mine,apoi ma întorc dintr-o miscare și sar de pe gard.
-Ivana!tuna vocea lui in timp ce eu o rup la fuga. Opreste-te!!!!
-Du-te dracu!!!!zbier cu furia clocotindu-mi prin vene.
-Te omor!!!! Te omor fir-ai tu sa fii!!!!ma ameninta si cu toate ca il cred in stare,tot nu ma opresc.
Intr-un in conac cu viteza si pun frână abia atunci cand ajung in salonul de la parter. Incui toate ușile și ma trântesc pe un scaun ca sa-mi trag sufletul.
-Deschide!ii aud vocea poruncitoare de dincolo de usa cateva clipe mai târziu si imi dau ochii peste cap.
-Da-mi pace!!! Dacă tot sunt prizoniera,măcar sa nu te mai vad prin preajma mea!!!
-Ivana vrei sa ma scoți din minti????bubuie vocea lui. Deschide afurisita asta de usa sau o sparg!!!
-Da sparge-o direct cu capațana,poate asa dai ortu popii si scapa pamantul de un necurat ca tine!!
Maraie cand imi aude cuvintele încărcate de venin,iar în timp ce el incepe sa se izbească in usa,eu ma ridic de pe scaun si ma deplasez pana in dreptul dulapul injepsit cu sticle de alcool. Prind una la nimereala si ii desfac dopul,apoi o duc la gura si beau cateva guri zdravene din lichidul incolor.
-Fir-ar sa fie!!zic in timp ce tușesc fiindca bautura spirtoasa simt cum imi arde intr-un mod infernal gatul si cu toate ca nu imi place gustul,beau din nou după ce accesul de tuse imi trece.
Pana ca Darko sa spargă usa,eu reușesc sa beau mai bine de jumătate din sticla cu vodka,iar cand ajunge langa mine,deja sunt bine abțiguită.
-Ce rahat ai făcut nebuno? Vrei sa intri în coma si nu-mi dau eu seama?intreaba si imi smulge sticla din mana.
Chicotesc pentru ca fata lui fioroasa ma amuza teribil in clipa asta si sughit inainte de a-i raspunde.
-Poate în felul asta reușesc sa mor si scap de tine dacă tu nu vrei sa crăpi dracu o data!i-o arunc în sictir,iar in clipa urmatoare gem de durere cand imi tranteste un dos de palma de mai ca nu-mi zboara dintii din gura.
-Nenorocito...haraie,iar daca in urma cu câteva secunde râdeam,acum bufnesc in plans.
-Monstrule!spun printre suspine. Te urăsc! Te urascccc!!! Te urascccc!!!!!urlu cat ma tine gura si de nervi ca sa nu-mi mai dea una,sparge sticla de bautura de un perete.
Inspir si expir furioasa in timp ce el se dezlănțuie si incepe sa distruga tot in jurul lui.
-Domnule!se aude vocea unui angajat si intorc privirea spre el.
-Pleaca!urla dracu in vreme ce tipul se uita cu parere de rau la mine. Pleacă dracu o data ce stai si te uiți ca boul la poarta noua?intreaba,iar angajatul in loc sa faca stanga imprejur,isi tinteste ochii argintii pe locul in care obrazul imi zvacneste.
Il vad ca vrea sa ma ajute,dar știe ca nu are cum sa faca posibil lucrul asta,asa ca ii fac semn sa plece,dar nu mai apuca sa se intoarca pentru ca rămâne împietrit cand aude piedica trasa a unui pistol,dupa un urlet de groază imi părăsește buzele cand ochii lui devin intr-o secunda goi din cauza glontului ce i-a găurit fruntea.
„La naiba!!! Dar dracu asta chiar si-a pierdut mințile?? Fir-ar sa fie!!! Dacă pana acum am dus-o rau,sa vezi ce chin ma așteaptă de azi înainte pentru ca am vrut sa ma răzvrătesc. Nici nu vreau sa imi imaginez ce poate sa ii debiteze mintea monstrului cu care dorm de atatia ani sub același acoperiș,dar sunt ferm convinsa ca nu o sa-mi placa absolut deloc ceea ce o sa urmeze dupa faza asta!”