Necunoscuta

Cu un an în urmă

Alo?, zise mirat șoferul.

-Pe unde ești? Ai ajuns departe?, întrebă Max.

-Nu, încă nu am reușit să ies din aglomerație.

-Auzi, fii atent: o să treacă pe lângă tine un taxi cu numărul de înmatriculare...Te iei după el și vezi unde se duce. Urmărește gagica. Dacă a mers acasă, stai acolo încă o oră și vezi dacă rămâne acasă sau pleacă, sau dacă merge cineva la ea sau nu. Dacă după o oră nu e nicio mișcare, mă suni și poți merge acasă. Ai înțeles?

-Da, boss!, rânji șoferul. Pornesc acum, văd taxiul.

Cu rânjetul încă întipărit pe față, șoferul se strecură la două mașini distanță de taxi. Îl urmări până în partea cealaltă a orașului, intrând într-un cartier select. Parcă la distanță și când femeia coborî, exclamă pentru sine:

-Să-mi bag...! Asta-i sora lui Cazacu!

Rânji iar, ca un prost, înțelegând care era miza. Se întinse spre un compartiment de unde scoase o sticlă de apă minerală și o pungă de semințe. Rodea la semințe și le scuipa pe geam, lângă mașină, apoi, când i se usca gura de la sare, bea câte o înghițitură de apă.

Cât timp stătu acolo, se gândi la câte lucruri făcuse de când era angajat de Max, urmărirea fiind printre cele mai puțin bizare. Dar lui îi convenea, se obișnuise cu cerințele bosului, primea bani buni, nu punea întrebări, doar executa ce i se spunea. La fel și în seara asta, când își doză porțiile de semințe ca să îi ajungă o oră, în timp ce privea plictisit pe geam. Nici măcar mașini nu umblau prin cartierul bogătașilor! Scuipă dezgustat. În decurs de o oră, nimeni nu venise sau plecase de acasă de la gagică, chiar și pe drum trecuseră doar vreo trei mașini și niște adolescenți beți, care se clătinau. Se uită la ceas, trecuse o oră și cinci minute. Sună, raportă, apoi se porni spre casă.

Max închise telefonul satisfăcut. Se uită la mulțimea de petrecăreți, apoi surprinse privirea femeii care îl urmărea de dincolo de mese. Înclinară amândoi din cap, apoi amândoi se puseră în mișcare. Ajunseră acasă la Max cu două mașini diferite, intrară pe rând, fiecare cu cardul lui de acces.

Max se dezbrăcă și se aruncă direct în pat. Ea ajunse câteva minute mai târziu. Se sprijini de tocul ușii, privindu-l intens. Max se uita la ea fascinat, mângâind cu privirea rochia cu paiete care se lipea de formele ei. Era perfectă. Își ridică una dintre mâini deasupra capului și își desfăcu părul șaten care îi căzu ușor , acoperind-o până în talie. Max înghiți în gol, în timp ce dorința creștea în el. Ea înaintă parcă plutind, apoi se întoarse cu spatele spre el, iar el îi feri părul și-i desfăcu fermoarul lung de la spate. Ridicându-se, ea își ținu lipită rochia de corp și începu să își dezvelească încet-încet trupul, lăsând în cele din urmă ca rochia să-i alunece de pe corp, jos, pe podea. Părul o învelea ca o a doua rochie, iar Max se apropie și îl feri, apoi o trase mai aproape. Era ca o zeiță, superbă, divină, iar el era muritorul destul de norocos care o putea avea.

Tina îl privea pe Max printre pleoapele apropiate. Era deja un succes că ajunsese la nivelul ăsta cu el, dar ea avea și alte planuri...îl privi în ochii întunecați de dorință și se contopiră în pasiune.

După ce ultimul strop de energie fu consumat, zăceau amândoi încercând să își recapete suflul.

-De ce ai acceptat să fii cu mine? De ce ai avea tu nevoie de un prieten cu beneficii?, zise Max, privind-o rezemat pe-o parte. Ai putea avea orice bărbat ai vrea.

-De parcă tu nu ai putea avea orice femeie ai vrea!, râse Tina și îl împunse în joacă cu un deget în piept. Îmi plac bărbații puternici, îi gâdilă ea orgoliul. În plus, ador că ai fost de acord să fim împreună în secret. Alții ar vrea să mă vadă agățați la brațul lor, ca un trofeu. Iar eu merit mai mult de atât. În plus, cei de la tabloide sunt ca rechinii și picătura de sânge- miros orice, oricât de mic. Și amândoi avem treburi mai bune de făcut, decât să ne ferim de ei, nu?

-Mda, admise Max. Nemernicii ar fi în stare să caute și în gaură de șarpe, numai să vină cu o poveste! Știi, zise el zâmbitor, mi s-a făcut cam foame. Nu ai chef să mergem în bucătărie să luăm o mică gustare?

Tina încuviință. Se ridicară și ajunseră la bucătărie, unde Max făcu câteva sandvișuri, pe care le mâncă cu poftă, dar de care Tina de-abia se atinse. Cât timp el mânca, ea se duse la baie, cu pretextul că vrea să se împrospăteze. Adevăratul motiv îl ținea pentru ea. Încheie incursiunea trăgând apa și ieșind zâmbitoare și ispititoare din baie.

Max o privi uluit. Doamne cât era de frumoasă! Simți cum o dorea din nou. Ea își adusese tot părul pe un umăr și îl privea intens. Max feri cu antebrațul tot ce era pe tăblia mesei și luând-o în brațe, o depuse acolo. Se iubiră cu frenezie, sălbatic. Peste ceva timp stăteau amândoi epuizați, chicotind ca proștii, în timp ce Tina se milogea de Max să îi dea ce rămăsese din sandvișul ei de adineauri.

Se lumina de ziuă. Max se îndreptă spre dormitor, iar Tina se duse la duș apoi spre șifonierul unde avea lucruri de-ale ei, pe care Max le ținea acolo ,,din prietenie”. Își trase repede pe ea niște pantaloni și un tricou negru, iar dintr-o cutie scoase o pereche de pantofiori cu toc mic. Luă una dintre șepcile lui Max sub care își îngrămădi părul. Se uită în oglinda șifonierului și își opri oftatul. Arăta fix ca o adolescentă. Max chemă o mașină, iar după ce se sărutară îndelung, Tina plecă. Șoferul o duse acasă. Bine, acasă era prea mult spus pentru apartamentul cu trei camere pe care îl împărțea cu alte două fete, tot modele, ca și ea. Se strecură în liniște și oftă ușurată când ajunse în camera ei. Nu putea dormi, oricum, așa că se schimbă în hainele de alergare și coborî în parcul de alături, unde își puse căștile pe urechi și începu să facă ture.

Terminase a doua tură și soarele era deja destul de sus pe cer, când se ciocni de ea un alegător neatent, apărut parcă de nicăieri. Ciocnirea o dezechilibră și căzu, în timp ce omul speriat își cerea mii de scuze și o ajută să se ridice. Îi acceptă scuzele și își continuă alergarea, până ce simți că ceva nu era în regulă. Amețea foarte tare și respira greu. Se așeză pe o bancă, încercând să își revină. Din neant, lângă ea, pe bancă, apărură o femeie și un bărbat, chipurile, ca să o ajute. Se trezi că îi urma spre o camionetă parcată în apropiere, apoi lumea se întunecă în jurul ei și i se rupse filmul.