Necunoscuta

Cu nouă luni în urmă

 -La dracu cu tine, cu toate!, strigă Max, aruncând furios telefonul , după ce încheie discuția cu Samir.

Izbi cu piciorul taburetul de lângă el , care se rostogoli cât colo.

De patru săptămâni nu putea da de Tina. Nu îi răspundea la apeluri, trimitea doar mesaje, găsea mereu motive și scuze să nu se întâlnească. Pusese câțiva oameni pe urmele ei, dar nu primise nicio veste de la niciunul. Îl evita. Se mutase de la apartament. La facultate plătise toate taxele, iar unul dintre profesori îi spusese că participa la ore, dar online. Era furios, dar și nedumerit.

Iar acum, colac peste pupăză, aflase de la unul dintre complicii din poliție că e  supravegheat. Samir știa, bineînțeles, și el, și tocmai îi ceruse explicații. Nu îi mai dăduse explicații șefului din perioada când era un novice, iar situația îi dădea o stare de nedescris.

După ce își recăpătă cât de cât controlul, Max se concentră pe soluții. Trebuia să meargă pe legal o vreme, iar asta dăuna teribil încasărilor.

Celălalt telefon începu să îi sune. Era Papagalul.

 -Hei, frate, ce faci?, se auzi vocea veselă a acestuia.

 -Zi, ce vrei?, răspunse răstit Max. Ce ai mai făcut iar? Am treabă! Iar vrei bani?

 -Bă, dar tare încordat mai ești!, râse celălalt. Ce dracu? N-ai mai găsit altă manechină, să te destreseze? Hai, bă, că glumesc!, zise el apoi repede, când tăcerea deveni amenințătoare. N-am făcut nimic! Am vești! Ba chiar o idee de afaceri!

Max își dădu ochii peste cap. O zi care începuse prost tocmai devenea și mai și.

 -Omule, ăștia vor să îl coopteze pe Mario la turneu!

-Și ce treabă am eu? Nu eu sunt managerul lui, tu ești! Faceți cum vreți!

-Frate, ascultă: dacă găsim oamenii potriviți...

Pufnind, la început, dar cu o răbdare exersată de-a lungul vremii, Max ascultă. Pe măsură ce explicațiile celuilalt curgeau, Max își dădea seama că poate că ar putea fi realizabil cea ce îi propunea. Ca de obicei, nu dădu un răspuns definitiv, ci zise doar:

-O să mă mai gândesc la asta!, apoi închise.

Se lăsă pe spate în fotoliu, cugetând. Apoi telefonul începu să îi sune din nou. Oftând, răspunse. Alte vești proaste. O pacientă de la una dintre clinicile de înfrumusețare era nemulțumită de rezultatele operației și amenința cu procese. Numai asta-i mai lipsea, să fie luat și mai tare în vizor! Max sări de pe fotoliu, înjură zdravăn, se aruncă în mașină, apoi merse direct acasă la pacientă. O cunoștea, era o babă sclifosită, fostă prezentatoare TV, care se desfigurase treptat, prin intervenții repetate. Ajunse, se prezentă ca reprezentant legal al clinicii (ceea ce chiar era), fu primit înăuntru. Baba sosi, înveșmântată într-un halat de mătase cu desene complicate, în culori țipătoare. Arăta ridicol, iar în sinea lui, Max începu să îi dea dreptate. Dar nu de asta era aici.

Ascultă toate doleanțele ei, le notă, apoi o asigură că va face tot posibilul ca situația să se rezolve favorabil. Sună la clinică, ceru fișele ei, apoi sună la un doctor, amic de-al lui, cu care se consulta în chestiuni medicale. Îi ceru părerea, sfatul, îi explică și el care sunt chestiunile legale implicate.  Peste câteva ore se întoarse la babă, deschise laptopul, câteva dosare, apoi începu să îi explice. Soțul babei, care era avocat de meserie, era un oponent redutabil, dar Max studiase intens tocmai acele aspecte legale care îi vizau afacerile. Într-un final, ajunseră la o înțelegere. Se întocmiră și se semnară acte, apoi Max plecă. Nu se simțea victorios, tocmai fusese de acord cu plata unei sume serioase, dar pe termen lung știa că făcuse o alegere mai bună plătind.

Ajuns acasă, se dezbrăcă și se aruncă în piscină. După ce înotă o vreme, ieși, se îmbrăcă, apoi luă o decizie. Puse mâna pe telefon, îl sună pe Papagal, se întâlniră la locul stabilit. Până ce se înseră, puseră la punct planul, bazat pe ideea Papagalului. Îl făcuse responsabil de executarea planului, dar și de urmările lui, în caz că nu ar fi mers. Se întoarse acasă frânt, iar înainte de a adormi aruncă o privire fugară spre tabloul care încadra un citat plin de înțelepciune, care-l ajutase de-a lungul vremii: ,,Și asta va trece!”