Necunoscuta

Un ajun de poveste...

Max se trezi devreme, cum făcea de obicei. Aprinse repede focul, apoi se duse la pârâu. Aerul rece îl trezi brusc, iar apa pe alocuri înghețată în care se scufundă era mai bună decât orice energizant din lumea asta. Zâmbi  în timp ce alerga dezbrăcat de la pârâu spre casă, prin peisajul înghețat bocnă din jurul lui. Diseară va merge la Ella. Primul Crăciun cu ea. Zâmbi și mai tare când văzu cadoul pe care i-l pregătise și pe care-l împachetase chiar el, pentru prima dată în viață.

La câțiva kilometri distanță, Ella se foia sub plapumă. Stătuse până după miezul nopții, pregătind masa și prăjiturile de Crăciun. Încă o jumătate de oră!, își zise ea apoi căzu înapoi într-un somn adânc. O trezi alarma ceasului după vreo două ore bune. Sări din pat și se duse automat în bucătărie. Mai avea de făcut aranjarea platourilor, apoi după-amiaza dorea să și-o dedice întru totul. Voia să arate cât mai bine pentru întâlnirea de diseară! Casa era pregătită, la fel va fi și ea!

***

La mii de kilometri distanță, Geo și Elena, împreună cu micul Andrei se pregăteau de primul lor Crăciun împreună, ca familie. Peste câteva zile urmau să-și facă și relația oficială și să-și boteze copilul. Ea dormea încă adânc, când Geo se strecură ușor din pat și merse în bucătărie, unde era o dezordine de nedescris. Elena gătise continuu câteva zile la rând, iar aseară stătuse mult după miezul nopții. Încercând să facă cât mai puțin zgomot, el curăță cu apă toate oalele, tăvile, cuțitele și instrumentele de gătit pe care ea le folosise, înainte să le pună în mașina de spălat. Apoi mătură și șterse peste tot prin bucătărie, înainte să dea drumul cafetierei.

Se strecură apoi în camera lui Andrei, unde își privi fascinat dar și mândru copilul. Trăia un vis. Destinul îi luase bunica, dar în schimb îi dăduse o soție, un fiu! Mâine vor merge toți acasă la Giani, dar azi era Ajunul, iar ziua toată era a lor. Ieși tiptil de la Andrei și se duse în garaj. Cără opintindu-se ghiveciul enorm cu bradul de Crăciun - era ecologist, deci n-ar fi putut ucide un copac de dragul unei zile! Dar, totuși, era Crăciunul, primul lui Crăciun ca tată! Zâmbi mulțumit când plasă brăduțul la locul lui. Acolo fuseseră și brazii lui, în copilărie, iar Andrei va avea aceeași amintire a Crăciunului, cu miros de brad și de prăjituri proaspăt scoase din cuptor! Zâmbi, apoi se întoarse în bucătărie, făcu repede niște ouă și le puse pe două farfurii, turnă cafeaua în cești și-o prepară cum îi plăcea Elenei, apoi urcă la etaj cu tava.

Mirosul cafelei proaspete o făcu să se trezească, iar Geo privi fascinat, ca pentru prima oară, cum ochii aceia minunați îi privesc, iar gura ei se arcuiește într-un zâmbet:

-Mmmm...Ai făcut cafeaua?

-Și micul dejun...

-Hm? O, ce bine...șopti ea ușor. Deși mă tem că vor trebui s-aștepte...

-Hă?, se uită la ea mirat Geo. Nu ți-e foame?

-Ba da, zâmbi ea și-și aruncă cât colo cămașa de noapte. Mi-e foame...de tine...

Fără să se lase invitat încă odată, Geo o iubi cu pasiune...

***

Într-un colț de țară, într-o casă mirosind a nou, Greg și Denisa dormeau îmbrățișați. Erau amândoi epuizați. Mutarea durase mai mult decât se așteptaseră, găsiseră mai greu oameni dispuși să lucreze până în ajun. Dar reușiseră, în sfârșit! Un plânset de bebeluș sparse liniștea dimineții.

-Mă duc eu, zise Denisa somnoroasă către Greg. Faci o cafea?

-Îhî, spuse el și se ridică din pat. Era atât de obosit! Se gândi cu ironie că față de misiunile din Organizație, să fii părinte e mai greu, nu mai ușor, cum își închipuise. Coborî la parter și privi mulțumit în jur. Bradul era acolo, pregătit, împreună cu nenumăratele decorațiuni. Soneria îl luă prin surprindere, apoi își aminti că trebuia să ajungă cadoul pentru Denisa. Deschise, semnă, apoi desfăcu nerăbdător pachetul. Diamantele străluceau orbitor în lumina dimineții. Greg puse capacul și ascunse cutia. Soneria sună iar, de data asta cu mâncarea pe care o comandaseră. Greg se pricepea să gătească lucruri simple, nu meniuri de sărbătoare, și deși Denisa insistase că mâncarea făcută de el e cea mai bună, el voia ca totul să fie perfect.