Necunoscuta

O altă poveste

De când se întâlniseră în tren, Mario și Minodora reușiseră să pună bazele unei prietenii strânse. Sub grija lui, ea simțea că trăiește din nou. Fusese uluită să descopere omul din spatele imaginii. Un OM și atât. Nimeni nu știa despre faptul că ea locuiește acolo. Nu le spusese nimic alor ei, iar fostului ei iubit, nici atât.

Pe de altă parte, Mario își găsea tot mai des refugiu acolo. Când zilele proaste îl copleșeau, se juca puțin cu micul Mario și orice ar fi fost, devenea mai suportabil.

Îi prezentase situația lui Giani, pe scurt, dar fără prea multe detalii. Astfel, el știa că Minodora e o prietenă pe care o ajută și atât, fără să știe că o întâlnise întâmplător, fără detalii ale trecutului ei.

Acum, că micul Andrei se născuse, Mario fugea tot mai des de la un bebeluș la celălalt, când apuca. E bine zis ,,când apuca”, fiindcă acum era partener la un studio de înregistrări. Își dorea ceva al său în domeniul muzical. Dorea ca experiența negativă să nu-l definească, voia să treacă peste scandalul energizantelor. Unele zile erau mai bune, altele mai rele.

Cooptase încă două nume mari ale muzicii, alături de el, Alessia și Tank, doi tineri adulați de public, dar sătui și ei de jocurile de culise. Fiecare venise cu o treime din investiție, deci erau parteneri egali. Deocamdată, lucrurile mergeau bine, dar oboseala și stresul tot își spuneau cuvântul. Săptămânile treceau accelerat, părând zile, iar zilele, ore. Spre sfârșitul unei zile, Mario se holbă neîncrezător la telefon, apoi mormăi o scurtă înjurătură. Era aniversarea de un an al micului Mario, iar el se luase cu munca și uitase.

-Ce s-a întâmplat?, se uită la el Alessia mirată.

-A...nimic grav, doar am uitat de o programare, minți Mario. Trebuie să plec!

-Ok, zise ea și-l privi lung. O seară frumoasă să ai!

-Mersi, mersi!, zise el coborând în viteză treptele. Se aruncă în mașină și conduse ca un nebun până la cel mai apropiat centru comercial, cumpără cel mai mare urs de pluș pe care de-abia îl cără până la mașină, apoi demară în viteză spre casă.

Un adult cărând un urs gigantic de pluș nu e o priveliște care să treacă neobservată. Câțiva admiratori zăriră imaginea și recunoscură personajul. Mario răsuflă ușurat numai când ușa se închise în urma lui. Se pregătea să își ceară scuze de la Minodora fiindcă întârziase, când dădu cu ochii de o imagine care-i îngheță sângele în vene: Minodora stătea pe canapea, îmbrăcată într-o rochie sexy,  în brațele unui bărbat! Ea sări repede și se duse spre Mario, bâlbâind emoționată:

-Hei...salut...salut...! El...el...e tatăl lui Marius...Victor.

Mario îngheță. Își încleștă instinctiv pumnii și maxilarul. Își aminti povestea pe care i-o spusese în tren, vânătăile, felul cum arăta și cum era ea în noaptea aceea. Ce mama dracului căuta individul acela la el în casă?

Victor veni cu mâna întinsă spre el:

-Am venit să-ți mulțumesc pentru tot, Mario! Minodora mi-a povestit cât de mult ai ajutat-o de când a plecat de acasă...Hă?, zise el rămânând cu mâna întinsă și se uitându-se șocat la privirea amenințătoare a lui Mario.

-În primul rând, explică-mi, Minodora, cum mama dracului s-a întâmplat asta, zise Mario pe un ton dur. Parcă ziceai că nu știe nimeni unde ești și ce faci, că lui nu-i pasă de tine și de cel mic, că familia lui și el sunt ...